ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4036/2009

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 177 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a dispus, în temeiul art. 278 1 alin. ultim C. proc. pen., trimiterea plângerii formulată de petiționarul G.F. împotriva rezoluției din 27 martie 2009 dată în dosarul nr. 372/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, la procurorul general al aceluiași parchet. S-au reținut, în esență, următoarele: Petiționarul a formulat plângere la instanță, la data de 1 iunie 2009, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul nr. 372/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, față de comisarul D.V., procuror O.E.I., agent G.C.

și comisar D.S., cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 249 și art. 193 C. pen. S-a reținut că ulterior dispunerii soluției mai sus-menționate, petiționarul a depus prin poștă, la data de 1 iunie 2009, plângere la instanța de judecată, iar un alt exemplar al plângerii a fost înregistrat la data de 2 iunie 2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Or, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) și alin. ultim C. proc. pen., plângerea a fost introdusă în mod greșit direct la instanța de judecată, prin omiterea uneia dintre verigile procedurale obligatorii, constând în plângerea la procurorul general al parchetului. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul, pe care l-a nu l-a motivat, deși, la cererea acestuia, s-au acordat trei termene de judecată în cauză.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus trimiterea plângerii formulate de petiționar la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Astfel, petiționarul nu a respectat reglementările stricte prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., formulând plângere la instanța de judecată fără a fi exercitat, în prealabil, calea de atac a plângerii la procurorul ierarhic superior, prevăzută de textul art. 278 alin. (1) și (3) C. proc. pen. Potrivit textului art. 278 alin. (1) și (3) C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de un procuror din cadrul Parchetului de pe Curtea de Apel București, se rezolvă de procurorul general al aceluiași parchet, iar, conform art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Or, în cauză, prima instanță a constatat în mod corect că petiționarul nu a formulat plângere, potrivit textului de lege sus-menționat, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ci s-a adresat direct, cu plângere, la instanță, astfel că, în mod corect, a dispus, în baza art. 278 1 alin. (13) C. proc.

pen., trimiterea plângerii formulată de petiționar, la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, spre competentă soluționare. În raport de considerentele expuse, se constată că sentința atacată este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.F., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar G.F. împotriva sentinței penale nr. 177 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2009.