ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3486/2010

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de contestație înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 6131/1/2010 contestatorul C.I. a formulat contestație în anulare cu privire la Decizia penală nr. 2548 din 25 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 68/39/2010. În conținutul cererii sale, contestatorul C.I. solicită a fi reanalizate probele din dosar apreciind că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre greșită. Examinând contestația în anulare formulată de contestator, în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc.

pen. instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație fără citarea părților. În alin. (2) al aceluiași articol se arată că instanța, în faza admisibilității în principiu a contestației, verifică dacă aceasta este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este unul din cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar. În vederea verificării prealabile a contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen., legiuitorul a fixat o etapă procesuală prealabilă în care instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală cerută de lege, dacă cererea este motivată și dacă cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.

Sub aspectul motivării cererii de contestație, exigențele dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. sunt satisfăcute numai în ipoteza în care argumentele invocate se circumscriu acestei căi extraordinare de atac și nu în situația invocării unor texte sau a unor critici care exced instituției ca atare. Pe de altă parte, pentru a se putea dispune admiterea în principiu a contestației în anulare este necesar și obligatoriu a se depune ori a se invoca de parte, dovezi care sunt la dosar. În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 68/39/2010, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de petiționarul C.I. împotriva Sentinței penale nr. 29 din 23 martie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Se constată astfel că obiectul cauzei supus examinării de către instanța de recurs a privit o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen. În condițiile în care petiționarul nu a invocat cazul de contestație pe care își fundamentează cererea și nici nu a invocat dovezi în sprijinul contestației formulate - astfel cum prevăd dispozițiile art. 386 și urm. C. proc. pen. - Înalta Curte constată că nu se poate trece la judecarea pe fond a contestației, nefiind îndeplinite cerințele imperative ale legii relativ la admisibilitatea în principiu. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C.l.

împotriva Deciziei penale nr. 2548 din 25 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală - în Dosarul nr. 68/39/2010. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva Deciziei nr. 2548 din 25 iunie 2010 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2010.