ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3486/2010

Asupra contestației

în anulare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de contestație înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 6131/1/2010 contestatorul

C.I. a formulat contestație în anulare cu privire la Decizia penală nr. 2548

din 25 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul

nr. 68/39/2010.

În conținutul cererii

sale, contestatorul C.I. solicită a fi reanalizate probele din dosar apreciind

că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre greșită.

Examinând contestația

în anulare formulată de contestator, în raport de actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este

inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen. instanța examinează

admisibilitatea în principiu a cererii de contestație fără citarea părților.

În alin. (2) al

aceluiași articol se arată că instanța, în faza admisibilității în principiu a

contestației, verifică dacă aceasta este făcută în termenul prevăzut de lege,

că motivul pe care se sprijină contestația este unul din cele prevăzute în art.

386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la

dosar.

În vederea

verificării prealabile a contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile

art. 386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen., legiuitorul a fixat o etapă

procesuală prealabilă în care instanța examinează dacă cererea introdusă

privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are

calitatea procesuală cerută de lege, dacă cererea este motivată și dacă cererea

a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.

Sub aspectul

motivării cererii de contestație, exigențele dispozițiile art. 391 alin. (2) C.

proc. pen. sunt satisfăcute numai în ipoteza în care argumentele invocate se

circumscriu acestei căi extraordinare de atac și nu în situația invocării unor

texte sau a unor critici care exced instituției ca atare.

Pe de altă parte,

pentru a se putea dispune admiterea în principiu a contestației în anulare este

necesar și obligatoriu a se depune ori a se invoca de parte, dovezi care sunt

la dosar.

În speță, Înalta

Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 68/39/2010, prin care s-a

respins ca nefondat recursul declarat de petiționarul C.I. împotriva Sentinței

penale nr. 29 din 23 martie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Se constată astfel că

obiectul cauzei supus examinării de către instanța de recurs a privit o

plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen.

În condițiile în care

petiționarul nu a invocat cazul de contestație pe care își fundamentează

cererea și nici nu a invocat dovezi în sprijinul contestației formulate -

astfel cum prevăd dispozițiile art. 386 și urm. C. proc. pen. - Înalta Curte

constată că nu se poate trece la judecarea pe fond a contestației, nefiind

îndeplinite cerințele imperative ale legii relativ la admisibilitatea în

principiu.

Pe cale de

consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de

contestatorul C.l. împotriva Deciziei penale nr. 2548 din 25 iunie 2010

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală - în Dosarul

nr. 68/39/2010.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva

Deciziei nr. 2548 din 25 iunie 2010 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 octombrie 2010.