ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2647/2010

Asupra cauzei penale

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 18 mai 2010 s-a înregistrat pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție contestația în anulare formulată de

contestatorul I.L. împotriva Deciziei penale nr. 3968 din 2 decembrie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În motivarea

contestației se arată că instanța de recurs a menținut o decizie nelegală și

netemeinică, fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7

alin. (1) și art. 3 raportatate la art. 2 lit. a) pct. 12 din Legea nr. 39/2003

fără să existe probe în acest sens.

Cu ocazia dezbaterii

admisibilității în principiu a contestației în anulare, contestatorul prin

apărător a invocat dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc. pen. întrucât deși

prezent nu a fost ascultat la judecarea recursului, ascultarea sa fiind

obligatorie.

Examinând

admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, potrivit art. 391 C.

proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru

considerentele ce urmează:

În conformitate cu

dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. pentru a fi admisibilă cererea de

contestație trebuie să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul pe care

se sprijină contestația să fie dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen. și

în sprijinul acesteia se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Contestația în

anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) – c) și e) C. proc. pen. poate

fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea cel mai

târziu în 10 zile de la începerea executării.

Din examinarea

actelor dosarului rezultă că acest termen a fost cu mult depășit, contestația

în anulare fiind introdusă la 17 mai 2010.

În consecință, Înalta

Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată

de contestatorul I.L., iar conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va

obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul I.L. împotriva Deciziei

penale nr. 3968 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 35073/3/2006.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 2 iulie 2010.