ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1648/2010

Deliberând asupra contestația în anulare în

cauză pe baza lucrărilor și materialului din dosar constată

următoarele:

data de 16 noiembrie 2009 condamnata

F.(fostă C.)T. aflată în

Penitenciarul Târgșor prin apărător ales conform împuternicirii

avocațiale nr. 000130/2009 a formulat contestație în anulare

împotriva deciziei penale nr. 3620 din 5 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în calitate de instanță de recurs în dosar nr. 3152/113/2008

pentru cazurile prevăzute de:

(i) art. 386 lit. a) și b) C.

proc. pen. [„când procedura de citare a părții pentru termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii”/ „când partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința

instanța de această împiedicare”] cu motivarea că la data de 28

august 2009 recurenta –inculpată F.(fostă C.)T. nu a fost citată

și prezentată în fața Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru menținerea stării de arest / iar în data de 5

noiembrie 2009 la judecarea recursului de către aceiași

instanță nu a fost citat și intimatul-inculpat M.D., respectiv

(ii) art. 386 lit. e) C. proc. pen.

[„când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către

instanța de recurs inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea

acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1)

1

ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.”] cu motivarea că

recurenta-inculpată contestatoare nu a fost audiată în fața

instanței de recurs deși se afla în situația juridică

prevăzută de art. 385

14

alin. (1) C. proc. pen.

Cererea de contestație în

anulare amintită, a fost înregistrată ca procedură

extraordinară jurisdicțională pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, formând obiectul

dosarului nr. 8963/1/2009.

Prin încheierea de

ședință din 13 aprilie 2010 contestația în anulare a fost

admisă în principiu pentru toate cazurile invocate în conformitate cu

prevederile art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen. în baza

constatărilor cumulative că este făcută în termenul

prevăzut de art. 388 C. proc. pen. [„cel mai târziu 10 zile de la

începerea executării”], că motivele pe care se sprijină

contestația sunt dintre cele prevăzute în art.386 și că în

sprijinul acesteia se invocă dovezi care sunt la dosar.

cererii amintite după fixarea termenului cu citarea contestatoarei-condamnate,

ascultarea concluziilor acesteia și ale procurorului - în conformitate cu

dispozițiile art. 392 alin. (3) C. proc. pen. - găsește

contestația în anulare ca neîntemeiată dispunând respingerea acesteia

ca atare în baza art. 392 alin. (1) C. proc. pen. pentru considerentele

arătate în continuare.

Cazurile de contestație în

anulare prevăzute de art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen. se

referă la neîndeplinirea legală a procedurii de citare /

imposibilitatea de prezentare și anunțare pentru judecată care

are loc la instanța de recurs și pot fi invocate de fiecare parte din

proces dar numai în ceea ce privește citarea / neprezentarea sa iar nu la

celorlalte părți ori în cererea pendinte și motivele invocate

sunt situate în afara câmpului de aplicare a dispozițiilor legale

precitate referindu-se la împrejurarea că, anterior soluționării

recursului ce a avut loc în 5 noiembrie 2009 la data de 28 august 2009

recurenta-inculpată contestatoare nu ar fi fost citată și

prezentată în fața Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru menținerea stării de arest, procedură

accesorie distinct reglementată prin dispozițiile art. 300

2

și art. 160

b

C. proc. pen. / iar în data de 5 noiembrie 2009 la

judecarea recursului inculpatei-contestatoare nu a fost citat și

intimatul-inculpat M.D.

În ceea ce privește cazul de

contestație în anulare din art. 386 lit. e) C. proc. pen. și acesta

se referă limitativ la situația când „la judecarea recursului (.)

inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie

potrivit art. 385

14

alin. (1) C. proc. pen.”; aceste dispoziții

legale imperative de protecție privind garantarea dreptului la

apărare al inculpatului sunt aplicabile însă doar în acele

situații speciale „când acesta nu a fost ascultat la instanțele de

fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au

pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare”; în

speță, recurenta-inculpată, în prezent contestatoare nu s-a

aflat în vreuna din situațiile juridice speciale amintite întrucât

verificând lucrările dosarului se constată că a fost

ascultată la cercetarea judecătorească în primă instanță

la 30 ianuarie 2000, iar cu ocazia judecății în apel – astfel cum se

recunoaște și în contestație – la „termenul din 29 iunie 2009

când inculpata-apelantă fiind întrebată dacă dorește

să dea declarații a spus că nu mai dorește să dea alte

declarații”.

În consecință, decizia

penală nr. 3620 din 5 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, este intrată în autoritate

de lucru judecat prin respectarea recurentei la judecată în recurs cu

privire la inculpata F.(fostă C.)T. a drepturilor garanțiilor

procedurale prevăzute de art. 385

11

alin. (2) și art. 385

14

alin. (1)

1

C. proc. pen. iar anularea acesteia solicitată de

condamnată pentru cazurile de contestație prevăzută de art.

386 lit. a), b) și e) C. proc. pen. este neîntemeiată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., obligă contestatoarea condamnată la plata sumei de 500 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiată,

contestația în anulare formulată de contestatoarea condamnată F.(fostă

C.)T. împotriva deciziei penale nr. 3620 din 5 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 3152/113/2008.

Obligă contestatoarea

condamnată la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 27 aprilie 2010.