ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1648/2010

Deliberând asupra contestația în anulare în cauză pe baza lucrărilor și materialului din dosar constată următoarele: 1. La data de 16 noiembrie 2009 condamnata F.(fostă C.)T. aflată în Penitenciarul Târgșor prin apărător ales conform împuternicirii avocațiale nr. 000130/2009 a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 3620 din 5 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în calitate de instanță de recurs în dosar nr. 3152/113/2008 pentru cazurile prevăzute de: (i) art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen. [„când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii”/ „când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța de această împiedicare”] cu motivarea că la data de 28 august 2009 recurenta –inculpată F.(fostă C.)T.

nu a fost citată și prezentată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru menținerea stării de arest / iar în data de 5 noiembrie 2009 la judecarea recursului de către aceiași instanță nu a fost citat și intimatul-inculpat M.D., respectiv (ii) art. 386 lit. e) C. proc. pen. [„când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) 1 ori art. 385 16 alin. (1) C. proc. pen.”] cu motivarea că recurenta-inculpată contestatoare nu a fost audiată în fața instanței de recurs deși se afla în situația juridică prevăzută de art. 385 14 alin. (1) C. proc. pen.

Cererea de contestație în anulare amintită, a fost înregistrată ca procedură extraordinară jurisdicțională pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, formând obiectul dosarului nr. 8963/1/2009. Prin încheierea de ședință din 13 aprilie 2010 contestația în anulare a fost admisă în principiu pentru toate cazurile invocate în conformitate cu prevederile art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen. în baza constatărilor cumulative că este făcută în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen. [„cel mai târziu 10 zile de la începerea executării”], că motivele pe care se sprijină contestația sunt dintre cele prevăzute în art.386 și că în sprijinul acesteia se invocă dovezi care sunt la dosar.

2. Înalta Curte trecând la judecarea cererii amintite după fixarea termenului cu citarea contestatoarei-condamnate, ascultarea concluziilor acesteia și ale procurorului - în conformitate cu dispozițiile art. 392 alin. (3) C. proc. pen. - găsește contestația în anulare ca neîntemeiată dispunând respingerea acesteia ca atare în baza art. 392 alin. (1) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen.

se referă la neîndeplinirea legală a procedurii de citare / imposibilitatea de prezentare și anunțare pentru judecată care are loc la instanța de recurs și pot fi invocate de fiecare parte din proces dar numai în ceea ce privește citarea / neprezentarea sa iar nu la celorlalte părți ori în cererea pendinte și motivele invocate sunt situate în afara câmpului de aplicare a dispozițiilor legale precitate referindu-se la împrejurarea că, anterior soluționării recursului ce a avut loc în 5 noiembrie 2009 la data de 28 august 2009 recurenta-inculpată contestatoare nu ar fi fost citată și prezentată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru menținerea stării de arest, procedură accesorie distinct reglementată prin dispozițiile art. 300 2 și art. 160 b C. proc.

pen. / iar în data de 5 noiembrie 2009 la judecarea recursului inculpatei-contestatoare nu a fost citat și intimatul-inculpat M.D. În ceea ce privește cazul de contestație în anulare din art. 386 lit. e) C. proc. pen. și acesta se referă limitativ la situația când „la judecarea recursului (.) inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) C. proc.

pen.”; aceste dispoziții legale imperative de protecție privind garantarea dreptului la apărare al inculpatului sunt aplicabile însă doar în acele situații speciale „când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare”; în speță, recurenta-inculpată, în prezent contestatoare nu s-a aflat în vreuna din situațiile juridice speciale amintite întrucât verificând lucrările dosarului se constată că a fost ascultată la cercetarea judecătorească în primă instanță la 30 ianuarie 2000, iar cu ocazia judecății în apel – astfel cum se recunoaște și în contestație – la „termenul din 29 iunie 2009 când inculpata-apelantă fiind întrebată dacă dorește să dea declarații a spus că nu mai dorește să dea alte declarații”.

În consecință, decizia penală nr. 3620 din 5 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, este intrată în autoritate de lucru judecat prin respectarea recurentei la judecată în recurs cu privire la inculpata F.(fostă C.)T. a drepturilor garanțiilor procedurale prevăzute de art. 385 11 alin. (2) și art. 385 14 alin. (1) 1 C. proc. pen. iar anularea acesteia solicitată de condamnată pentru cazurile de contestație prevăzută de art. 386 lit. a), b) și e) C. proc. pen. este neîntemeiată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatoarea condamnată la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatoarea condamnată F.(fostă C.)T. împotriva deciziei penale nr. 3620 din 5 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3152/113/2008. Obligă contestatoarea condamnată la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2010.