ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3052/2010

Asupra cauzei penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 1124 din 23 martie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat recursul declarat de petentul N.O. împotriva Sentinței penale nr. 225/PI din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 386 C. proc. pen. petiționarul contestator a formulat contestație în anulare solicitând, în esență, „verificarea și confruntarea” actelor dosarului. Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1). Potrivit art. 391 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., contestația în anulare, după examinarea în principiu a cererii de contestație este posibilă o soluție negativă dacă motivele invocate nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 386 ori nu au fost depuse/invocate dovezi în sprijinul contestației sau în situația în care temeiul legal de introducere a cererii în anulare a fost depășit. Prin urmare, verificarea temeiniciei contestației în anulare - prin fixarea în acest scop a unui termen de judecată cu citarea părților potrivit art. 393 C. proc. pen. - nu poate avea loc decât ulterior examinării admisibilității în principiu a cererii în condițiile legale sus-menționate. Or, cererea petiționarului contestator este inadmisibilă, motivele invocate de contestator neîncadrându-se în niciuna din situațiile strict și limitativ prevăzute de lege care ar face admisibilă în principiu o asemenea cale de atac extraordinară conform art. 391 alin. (1) cu referire la art. 386 C. proc.

pen. Urmează a fi astfel respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare, aplicând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul-petiționar N.O. împotriva Deciziei penale nr. 1124 din 23 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 981/59/2009. Obligă contestatorul-petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2010.