ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1426/2010

Asupra contestației

în anulare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în Dosarul nr. 3049/107/2008, s-au respins, ca inadmisibile, recursurile

declarate de părțile vătămate S.E. și Ț.M. împotriva Deciziei penale nr. 599 din

13 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, fiind obligate

recurentele părți vătămate la câte 550 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că prin Decizia penală nr. 599 din 13 octombrie

2009, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de

partea vătămată S.E. împotriva Sentinței penale nr. 73 din 2 martie 2009

pronunțată de Tribunalul Alba prin care, această din urmă instanță a declinat

competența de soluționare a cauzei care formează obiectul Dosarului nr.

3049/107/2008 în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. A mai reținut că printre

hotărârile care sunt supuse recursului, enumerate de dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen., nu sunt prevăzute și deciziile pronunțate, ca instanțe de

recurs, de către curțile de apel, așa cum se regăsește situația în cauză,

astfel că, constatând că recursurile părților vătămate au fost promovate

împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu prevede o astfel de

cale de atac, le-a respins, ca inadmisibile, în conformitate cu dispozițiile

art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

decizii, în temeiul art. 386 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., contestatorii

S.E. și Ț.M. au formulat contestație în anulare la data de 22 februarie 2010,

susținând că, la judecarea cauzei în recurs, la termenul din 27 ianuarie 2010,

au fost în imposibilitate de a se prezenta.

Examinând contestația

în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta

Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive

se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire la

care existau probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin.

(1).

În speță, examinând

actele dosarului instanței de recurs, Înalta Curte constată că instanța de

recurs a soluționat cauza la primul termen de judecată, fixat la 27 ianuarie

2010, după ce a respins cererile de amânare a cauzei pentru angajarea de

apărători aleși. Mai constată că nu sunt îndeplinite cele două condiții

cumulative prevăzute de art. 386 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât deși

contestatorii pretind că au fost în imposibilitate de se prezenta, aceștia nu

au dovedit că au fost și în imposibilitate de a înștiința instanța despre

această împrejurare, dimpotrivă au trimis instanței cereri prin care au

solicitat amânarea doar pentru angajarea unui apărător.

Ca atare, Înalta

Curte constată că deși contestația este formulată în termenul prev. de art. 388

alin. (1) C. proc. pen., iar motivul pe care se sprijină contestația este

dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., la dosarul cauzei nu există

dovezi în sensul celor invocate, pentru considerentele arătate mai sus, astfel

că văzând și dispozițiile art. 391 din același cod va respinge contestația în

anulare și îi va obliga pe contestatori la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii S.E. și Ț.M.

împotriva Deciziei penale nr. 285 din 27 ianuarie 2010, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 3049/107/2008.

Obligă contestatorii

la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 aprilie 2010.