ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1426/2010

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin Decizia penală nr. 285 din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 3049/107/2008, s-au respins, ca inadmisibile, recursurile declarate de părțile vătămate S.E. și Ț.M. împotriva Deciziei penale nr. 599 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, fiind obligate recurentele părți vătămate la câte 550 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că prin Decizia penală nr. 599 din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată S.E.

împotriva Sentinței penale nr. 73 din 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba prin care, această din urmă instanță a declinat competența de soluționare a cauzei care formează obiectul Dosarului nr. 3049/107/2008 în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. A mai reținut că printre hotărârile care sunt supuse recursului, enumerate de dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen., nu sunt prevăzute și deciziile pronunțate, ca instanțe de recurs, de către curțile de apel, așa cum se regăsește situația în cauză, astfel că, constatând că recursurile părților vătămate au fost promovate împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu prevede o astfel de cale de atac, le-a respins, ca inadmisibile, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. 2. Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 386 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., contestatorii S.E. și Ț.M. au formulat contestație în anulare la data de 22 februarie 2010, susținând că, la judecarea cauzei în recurs, la termenul din 27 ianuarie 2010, au fost în imposibilitate de a se prezenta. Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1). În speță, examinând actele dosarului instanței de recurs, Înalta Curte constată că instanța de recurs a soluționat cauza la primul termen de judecată, fixat la 27 ianuarie 2010, după ce a respins cererile de amânare a cauzei pentru angajarea de apărători aleși.

Mai constată că nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute de art. 386 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât deși contestatorii pretind că au fost în imposibilitate de se prezenta, aceștia nu au dovedit că au fost și în imposibilitate de a înștiința instanța despre această împrejurare, dimpotrivă au trimis instanței cereri prin care au solicitat amânarea doar pentru angajarea unui apărător. Ca atare, Înalta Curte constată că deși contestația este formulată în termenul prev. de art. 388 alin. (1) C. proc. pen., iar motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., la dosarul cauzei nu există dovezi în sensul celor invocate, pentru considerentele arătate mai sus, astfel că văzând și dispozițiile art. 391 din același cod va respinge contestația în anulare și îi va obliga pe contestatori la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii S.E. și Ț.M. împotriva Deciziei penale nr. 285 din 27 ianuarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 3049/107/2008. Obligă contestatorii la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2010.