ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 969/2009

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Printr-o cerere înregistrată sub nr. 3907/89/2008 pe

rolul Tribunalului Vaslui contestatorul I.M. a formulat contestație în anulare

împotriva sentinței penale nr. 285/2007 a Tribunalului Vaslui, Deciziei penale nr.

68 din 7 septembrie 2007 a Curții de Apel Iași și Deciziei penale nr. 5059 din

29 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întemeindu-se pe

dispozițiile art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Tribunalul Vaslui, prin Decizia

penală nr. 11/R din 14 ianuarie 2009 a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând, că

potrivit art. 389 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare pentru

cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) – c) și e) C. proc. pen. se introduce la

instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.

În urma declinării, cauza a

fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, stabilindu-se

termen pentru discutarea admisibilității în principiu a contestației în

anulare.

Examinând contestația formulată

potrivit art. 391 C. proc. pen., în raport de dispozițiile art. 386 – art. 388 C.

proc. pen., Înalta Curte constată, că este inadmisibilă, fiind introdusă după

expirarea termenului prevăzut de art. 388 C. proc. pen.

Potrivit art. 391 C. proc.

pen., instanța este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a

contestației în anulare, verificând dacă cererea este făcută în termenul

prevăzut de lege; dacă motivul pe care se sprijină este dintre cele prevăzute

în art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun ori se

invocă dovezi care sunt la dosar, cele trei condiții urmând a fi îndeplinite

cumulativ pentru admiterea în principiu a cererii.

Pe de altă parte,

dispozițiile art. 388 C. proc. pen. prevăd că „pentru motivele arătate în art. 386

lit. a) – c) și e) C. proc. pen., contestația în anulare poate fi introdusă de

către persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de

la începerea executării”.

Cum în cauză cazul de

contestație în anulare invocat de contestator este cel prevăzut de art. 386 lit.

a) C. proc. pen., iar acesta a început executarea pedepsei în anul 2007 și a

introdus contestația în anulare la 11 decembrie 2008, cu mult peste termenul de

10 zile prevăzut de legiuitor, este evident că una dintre condițiile de

admisibilitate a contestației în anulare impusă de lege, respectiv termenul în

care se poate introduce, nu a fost respectat, ceea ce face inadmisibilă

contestația.

Așa fiind, Înalta Curte

urmează a respinge ca inadmisibilă contestația și a-l obliga pe contestator la

plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul I.M. împotriva Deciziei

penale nr. 5059 din 29 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

Obligă contestatorul la plata sumei

de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

martie 2009.