ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 969/2009

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Printr-o cerere înregistrată sub nr. 3907/89/2008 pe rolul Tribunalului Vaslui contestatorul I.M. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 285/2007 a Tribunalului Vaslui, Deciziei penale nr. 68 din 7 septembrie 2007 a Curții de Apel Iași și Deciziei penale nr. 5059 din 29 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întemeindu-se pe dispozițiile art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Tribunalul Vaslui, prin Decizia penală nr. 11/R din 14 ianuarie 2009 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând, că potrivit art. 389 alin. (1) C. proc.

pen., contestația în anulare pentru cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) – c) și e) C. proc. pen. se introduce la instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere. În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, stabilindu-se termen pentru discutarea admisibilității în principiu a contestației în anulare. Examinând contestația formulată potrivit art. 391 C. proc. pen., în raport de dispozițiile art. 386 – art. 388 C. proc. pen., Înalta Curte constată, că este inadmisibilă, fiind introdusă după expirarea termenului prevăzut de art. 388 C. proc. pen. Potrivit art. 391 C. proc. pen., instanța este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, verificând dacă cererea este făcută în termenul prevăzut de lege; dacă motivul pe care se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc.

pen. și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, cele trei condiții urmând a fi îndeplinite cumulativ pentru admiterea în principiu a cererii. Pe de altă parte, dispozițiile art. 388 C. proc. pen. prevăd că „pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) – c) și e) C. proc. pen., contestația în anulare poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării”. Cum în cauză cazul de contestație în anulare invocat de contestator este cel prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., iar acesta a început executarea pedepsei în anul 2007 și a introdus contestația în anulare la 11 decembrie 2008, cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de legiuitor, este evident că una dintre condițiile de admisibilitate a contestației în anulare impusă de lege, respectiv termenul în care se poate introduce, nu a fost respectat, ceea ce face inadmisibilă contestația.

Așa fiind, Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibilă contestația și a-l obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul I.M. împotriva Deciziei penale nr. 5059 din 29 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2009.