ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2217/2010

Asupra

contestației în anulare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea introdusă la data de 4 ianuarie 2010 și înregistrată sub

nr. 213/1/2010, contestatorul C.I. a formulat contestație în anulare

împotriva deciziei nr. 4197 din 15 decembrie 2009, pronunțată în

dosarul nr. 1078/39/2008 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Ulterior, petentul a depus motivele

pentru care a formulat contestația în anulare, reiterând în fapt

considerentele pentru care a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Suceava cu o plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 246 C. pen. de către intimatele A.E. și C.C.A.

Totodată, a indicat dosarele aflate pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție și care au legătură cu

dosarul în care s-a pronunțat hotărârea contestată.

Examinând contestația formulată

de contestator, Înalta Curte constată că este inadmisibilă.

Așa cum rezultă din

interpretarea dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. rap. la art. 291 C.

proc. pen., contestația în anulare, ca și cale extraordinară de

atac, poate fi formulată pentru cazurile expres și limitativ prevăzute

de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen.

Dispozițiile art. 391 alin. (2) C.

proc. pen. prevăd elementele supuse analizei instanței de

judecată în examinarea admisibilității în principiu a unei

cereri de contestație în anulare, respectiv termenul în care cererea a

fost formulată, motivele invocate (care trebuie să se subsumeze celor

menționate de art. 386 C. proc. pen.) și necesitatea depunerii sau

invocării de dovezi în sprijinul contestației.

Admisibilitatea în principiu a cererii de

contestație în anulare presupune îndeplinirea cumulativă a

condițiilor prev. de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în caz contrar

contestația urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

Din verificarea cererii formulate de

contestator rezultă că nu sunt invocate critici ce pot fi

circumscrise motivelor de contestație în anulare expres și limitativ

prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Aspectele învederate, prin care petentul

își exprima nemulțumirea față de modul de soluționare

a unei cauze civile referitoare la imobilul din municipiul Botoșani, nu

pot fi invocate în susținerea căii extraordinare de atac a

contestației în anulare.

Ca atare, în speță nefiind

îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 391 alin. (2) C.

proc. pen., contestația formulată va fi respinsă ca inadmisibilă,

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva deciziei nr. 4197 din

15 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 iunie 2010.