ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1415/2012

Asupra cererii de contestație în anulare de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 23 ianuarie 2012 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul R.D.S. împotriva Deciziei penale nr. 1039 din 18 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 38096/3/2008. În motivarea demersului său, contestatorul fără a indica în concret vreunul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen., a arătat că dorește să fie prezent la judecarea cauzei în vederea aflării adevărului și a soluționării juste și echitabile a cauzei, asigurându-i-se liberul acces la justiție, și exercitării depline a dreptului la apărare.

Cererea de contestație în anulare este inadmisibilă. Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate. Examinând, cu precădere, în condițiile art. 391 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare de față, Înalta Curte constată că aceasta nu întrunește condițiile prevăzute de lege, în sensul celor ce succedă: - cererea de contestație în anulare nu a fost formulată în termenul prevăzut de art. 388 C. proc.

pen. - în termen de 10 zile de la începerea executării pedepsei; din examinarea dosarului se constată că executarea pedepsei a început la 22 martie 2010, iar cererea de față a fost promovată la 23 ianuarie 2012; - cererea este nemotivată în drep, și nedovedită, contestatorulnedepunând și neindicând vreo probă din cele la care se referă art. 391 alin. (2) C. proc. pen.; Așa fiind, cererea de contestație în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatorului, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul R.D.S. împotriva Deciziei penale nr. 1039 din 18 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 38096/3/2008. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 mai 2012.