ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1448/2010

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 2 martie 2010, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată sub nr. 1822/1/2010 contestația în anulare formulată de contestatorul P.D. împotriva Deciziei penale nr. 668 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3038/89/1009, cererea acestuia fiind trimisă de pe o adresă de e-mail, respectiv "D.P."<x.@yahoo.com>. În cererea formulată, contestatorul a invocat disp. art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen., menționând că motivele pe care se întemeiază contestația urmează să le dezvolte ulterior. Înalta Curte, examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, constată că aceasta este inadmisibilă.

Conform disp. art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei. Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în principiu. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța de această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ) cu privire la care existau probe la dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. În prezenta cauză, contestatorul a invocat cazurile prev. de art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen., fără a arăta motivele pe care se sprijină contestația și dovezile de care înțelege să se folosească, astfel că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele de care este condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare. Pe de altă parte, Curtea constată că cererea formulată de contestatorul P.D., deținut în Penitenciarul Iași este trimisă de la adresa de e-mail "D.P."<x.@yahoo.com>, în lipsa semnăturii neputându-se stabili cu certitudine identitatea acestuia. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul P.D.

împotriva Deciziei penale nr. 668 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3038/89/2009. Totodată în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul P.D. împotriva Deciziei penale nr. 668 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3038/89/2009. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 15 aprilie 2010.