ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1448/2010

Asupra contestației

în anulare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 2 martie 2010, pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată sub nr. 1822/1/2010

contestația în anulare formulată de contestatorul P.D. împotriva Deciziei

penale nr. 668 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3038/89/1009, cererea acestuia fiind

trimisă de pe o adresă de e-mail, respectiv

"D.P."<x.@yahoo.com>.

În cererea formulată,

contestatorul a invocat disp. art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen., menționând

că motivele pe care se întemeiază contestația urmează să le dezvolte ulterior.

Înalta Curte,

examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, constată că

aceasta este inadmisibilă.

Conform disp. art.

391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în

anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind

respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală,

arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de

dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se

află la dosarul cauzei.

Prin urmare,

examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii

admisibilității în principiu.

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive

se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța de

această împiedicare;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

) cu privire la care

existau probe la dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1)

C. proc. pen.

În prezenta cauză,

contestatorul a invocat cazurile prev. de art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen.,

fără a arăta motivele pe care se sprijină contestația și dovezile de care

înțelege să se folosească, astfel că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele de

care este condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare.

Pe de altă parte,

Curtea constată că cererea formulată de contestatorul P.D., deținut în

Penitenciarul Iași este trimisă de la adresa de e-mail

"D.P."<x.@yahoo.com>, în lipsa semnăturii neputându-se stabili

cu certitudine identitatea acestuia.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul P.D. împotriva Deciziei penale nr. 668 din 22

februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 3038/89/2009.

Totodată în baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul P.D. împotriva

Deciziei penale nr. 668 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3038/89/2009.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința

publică, azi 15 aprilie 2010.