ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4197/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petentul a solicitat desființarea rezoluțiilor emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava la 15 iunie 2009 și, respectiv, 7 septembrie 2009 în Dosarul nr. 154/P/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale a intimatelor, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. În motivarea plângerii, petentul susține că nemulțumirile sale se referă la Dosarul nr. 7235/193/2008 al Judecătoriei Botoșani în care a chemat în judecată pe S.D.M.P., Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 și Primăria municipiului Botoșani pentru anularea dispoztiției nr. 2227 din 28 noiembrie 2003, apreciind-o ca fiind falsă, întrucât prin aceasta s-a restituit fără drept imobilul, deși locuia cu familia sa de 59 ani, în condițiile în care judecătoarea A.E.

a dispus respingerea acțiunii în anulare, promovată de petent, pentru lipsă de interes. În aceste condiții, petentul a considerat că magistratul a comis un act de abuz pronunțând această hotărâre, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat de petent. Nemulțumit de soluția procurorului a formulat plângeri la instanță. Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 102 din 23 octombrie 2009 a respins plângerea ca nefondată. S-a motivat de instanță că hotărârea pronunțată de judecător este rezultatul exclusiv al interpretării probatoriului administrat, dar și concluiziilor și solicitărilor depuse în instanță, iar în ce privește poziția procurorului, aceasta prin concluziile sale a apărat instituția care o reprezenta.

Nemulțumit de această soluție, petentul a formulat recurs, apreciind hotărârea atacată ca nelegală și netemeinică. Recursul este nefondat. Potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., verificându-se plângerea, se examinează rezoluția procurorului pe baza acrtelor și a materialului cauzei, precum și prin luarea în considerare a unor acte noi. Verificând hotărârea atacată în limitele caracterului devolutiv al căii de atac de față prevăzute de art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată soluția legală și temeinică pentru considerentele expuse și pe care apreciază că nu se impun a fi reluate și ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul de față.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.I. împotriva sentinței penale nr. 102 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petent să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 decembrie 2009.