ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin încheierea nr. 823 din 12 mai 2010 pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, - în Dosarul nr. 2425/1/2010, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de petenta G.A. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1402/36/2009, al Curții de Apel Constanța, fiind obligată petiționara la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. 2. Împotriva acestei încheierii, în temeiul art. 386 C. proc. pen., petenta G.A. a formulat contestație în anulare la data de 12 mai 2010, solicitând desființarea încheierii abuzive și trimiterea spre rejudecarea fondului la prima instanță.

Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)-i) 1 , cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) 1 ori art. 385 16 alin. (1). În speță, examinând cererea și actele Dosarului nr. 2425/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Curtea constată nu sunt întrunite condițiile susmenționate, întrucât cererea de strămutare ce făcea obiectul Dosarului nr. 2425/1/2010 a fost soluționată nu de către o instanță de recurs, ci de Secția penală a I.C.C.J., în primă și ultimă instanță, conform dispozițiilor art. 29 pct. 5 lit. c) C. proc.

pen. Ca atare, Înalta Curte constată că cererea de contestația în anulare este formulată împotriva unei încheieri dată în primă instanță și ultimă instanță - aspect specific competenței funcționale a instanței supreme -, iar nu împotriva unei hotărâri pronunțată ca instanță de recurs, astfel că văzând și dispozițiile art. 391 din același cod, va respinge contestația în anulare și o va obliga pe contestatoare la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea petiționară G.A. împotriva încheierii nr. 823 din 12 mai 2010 pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, - în Dosarul nr. 2425/1/2010. Obligă contestatoarea petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 septembrie 2010.