ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației

în anulare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, - în Dosarul nr.

2425/1/2010, s-a  respins, ca nefondată, cererea formulată de petenta G.A. pentru

strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1402/36/2009,

al Curții de Apel Constanța, fiind obligată petiționara la plata sumei de 100

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

2.

Împotriva acestei încheierii,

în temeiul art. 386 C. proc. pen., petenta G.A. a formulat contestație în anulare

la data de 12 mai 2010, solicitând desființarea încheierii abuzive și

trimiterea spre rejudecarea fondului la prima instanță.

Examinând contestația în anulare în raport cu

lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen.,

împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în

următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de

a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10

alin. (1) lit. f)-i)

1

, cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1)

1

ori art. 385

16

alin. (1).

În speță, examinând cererea și actele Dosarului

nr. 2425/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Curtea constată

nu sunt întrunite condițiile susmenționate, întrucât cererea de strămutare ce

făcea obiectul Dosarului nr. 2425/1/2010 a fost soluționată nu de către o

instanță de recurs, ci de Secția penală a I.C.C.J., în primă și ultimă

instanță, conform dispozițiilor art. 29 pct. 5 lit. c) C. proc. pen.

Ca atare, Înalta Curte constată că cererea de

contestația în anulare este formulată împotriva unei încheieri dată în primă

instanță și ultimă instanță - aspect specific competenței funcționale a

instanței supreme -, iar nu împotriva unei hotărâri pronunțată ca instanță de

recurs, astfel că văzând și dispozițiile art. 391 din același cod, va respinge

contestația în anulare și o va obliga pe contestatoare la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatoarea petiționară G.A. împotriva încheierii nr. 823

din 12 mai 2010 pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, -

în Dosarul nr. 2425/1/2010.

Obligă contestatoarea petiționară la plata

sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08

septembrie 2010.