ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 179/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 179/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
contestației în anulare de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 626 din
20 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul
nr. 1038/59/2008, s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de petiționarul D.G.
împotriva sentinței penale nr. 260/PI din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel
Timișoara, secția penală, fiind obligat recurentul petiționar la plata sumei de
100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva
acestei decizii, în temeiul art. 386 C. proc. pen., petiționarul D.G. a
formulat contestație în anulare la data de 18 noiembrie 2009, invocând motive
ce țin de fondul recursului, greșit respins ca tardiv în accepția petentului.
Examinând
contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei,
Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive
se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când
procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către
instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când
partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de
recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța
despre această împiedicare;
c) când
instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului
penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i), cu privire la
care existau probe în dosar;
d) când
împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași
faptă;
e) când, la
judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs,
inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar asculta
Pe de altă
parte, potrivit dispozițiilor art. 388 C. proc. pen., contestația în anulare
pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) - c) și e poate fi introdusă în
termen de 30 zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere. în
cauză, Decizia penală nr. 626 din 20 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția penală, a fost pronunțată la data de 20 februarie 2009, iar
cererea de contestație în anulare a fost trimisă prin poștă la data de 18
noiembrie 2009, fiind înregistrată la această instanță la data de 19 noiembrie
2009.
Așadar, pe de
o parte, Înalta Curte constată că cererea de contestație nu este formulată în
termenul de 30 zile prev. de art. 388 alin. (1) C. proc. pen., iar pe de altă
parte, că din motivarea contestației nu reiese incidența vreunuia dintre
cazurile prevăzute în art. 386 lit. a) - e) din C. proc. pen.
În
consecință, văzând și dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta
Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de contestație în anulare
formulată de contestatorul D.G. și îl va obliga pe acesta la plata
cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin.
(2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.G. împotriva
Deciziei penale nr. 626 din 20 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1038/59/2008.
Obligă
contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.