ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2013/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2013/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra contestației în anulare de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin decizia penală nr. 6402 din 2 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția penală, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat
de inculpatul T.E.C.
împotriva deciziei
penale nr. 319/ A din 21 septembrie 2006 a Curții de
Apel Timișoara, secția
penală și a fost obligat recurentul inculpat
la
plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 386 lit. e) C. proc. pen.,
condamnatul T.E.C. a formulat
contestație
în anulare, susținând că instanța de recurs a soluționat
cauza fără
audierea sa, deși nu fusese audiat la instanța de apel.
La termenul din 07 mai 2008 s-a admis în
principiu contestația
în anulare, constatându-se că
cererea a fost făcută în termenul
prevăzut
de lege, că motivul invocat este cel prevăzut de art. 386 lit. e)
C.
proc. pen. și că, în sprijinul contestației, s-au invocat actele doveditoare
aflate la dosarul cauzei, fixându-se termen la data de 4 iunie 2008 în vederea
soluționării pe fond a cererii.
Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și
materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte
constată că aceasta este
nefondată, urmând a fi respinsă.
Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.
pen.,
împotriva hotărârilor
penale definitive se poate face contestație în
anulare în
următoarele cazuri:
- când procedura de citare a părții
pentru termenul la care s-a
judecat cauza de către
instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii,
- când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de
către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se
prezenta și de a încunoștința instanța despre
această împiedicare;
- când instanța de recurs nu s-a pronunțat
asupra unei cauze
de
încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1)
lit. f) - i
1
),cu privire la care existau probe la dosar;
- când împotriva unei persoane s-au
pronunțat două hotărâri
definitive pentru aceeași faptă;
- când, la judecarea recursului sau la
rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost
ascultat, iar
ascultarea
acestuia este obligatorie potrivit art. 385
14
alin. (1
1
)
ori art.
385
16
alin. (1
1
).
Motivele invocate de petent în cerere
referitoare la neaudierea sa către instanța de recurs, nu se încadrează în
niciunul din cazurile
strict și limitativ prevăzute de art.
386 C. proc. pen., cel indicate de contestator, respectiv lit. e referindu-se
la neaudierea sa de către instanța de recurs.
Astfel că, această critică cu privire la
neaudierea acestuia de
către instanța de recurs, nu poate
fi primită, întrucât audierea inculpatului nu era obligatorie, astfel cum se
prevede expres și
limitativ în dispozițiile art.
385
14
alin. (1
1
) ori art. 385
16
alin. (1
1
)
C. proc. pen.
, audierea ar fi fost
obligatorie în situația în care
instanța
de fond nu ar fi pronunțat o hotărâre de condamnare ci una
de achitare a
inculpatului, sau atunci când inculpatul prezent la
instanța de apel nu a fost audiat. Ori din actele și lucrările
dosarului, rezultă că inculpatul nu a fost prezent la soluționarea apelului.
În situația în care ar fi dorit să dea o nouă declarație în fata
instanței de recurs, avea posibilitatea
valorificării acestui drept la
momentul
soluționării cauzei, cu atât mai mult cu cât, acesta a fost
asistat de
apărătorul său ales.
Ca atare, văzând dispozițiile art. 391 C.
proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația în
anulare formulată de contestatorul T.E.C.
și îl va obliga pe
contestator
la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația în
anulare formulată de
contestatorul
T.E.C. împotriva deciziei penale nr. 6402
din 2 noiembrie 2006, a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția
penală .
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie
2008.