ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3492/2013

Asupra cauzei penale

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța din 07 noiembrie 2012

pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr.

11/P/2012, s-a dispus în temeiul art. 209 C. proc. pen., art. 45 alin. (1) C.

proc. pen. rap. la art. 42 C. proc. pen., cu aplicarea art. 13 alin. (1) lit.

b) din O.U.G. nr. 43/2002, art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10

lit. a), b), c), f) teza ultimă, g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

față de:

- V.V. și C.C.,

avocați în cadrul Baroului Timiș, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.

de art. 246 alin. (1) C. pen., art. 249  C. pen., art. 259 C. pen., art. 264 C.

pen., art. 268 C. pen., art. 272 C. pen., art. 276 C. pen. și art. 284, C.

pen.;

- S.D., sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292

C. pen. (fapte săvârșite în anul 2003), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen.,

art. 292 C. pen. (fapte săvârșite în anul 2005), art. 31 alin. (2) C. pen. rap.

la art. 289 C. pen.;

- P.M., sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292

C. pen. (fapte săvârșite în anul 2003), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen.,

art. 292 C. pen. (fapte săvârșite în anul 2005), art. 25 C. pen. rap. la art.

288 C. pen. și art. 194 alin. (1) C. pen.;

- I.R.E., sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., art.

290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (fapte săvârșite în anul 2003),

art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (fapte săvârșite în anul

2005);

- P.G., sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292

C. pen. (fapte săvârșite în anul 2003), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen.,

art. 292 C. pen. (fapte săvârșite în anul 2005), precum și declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea D.N.A. - Serviciul Teritorial

Timișoara pentru a se efectua cercetări față de avocații V.V. și C.C. sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 194 C. pen. și art. 257 C.

pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În motivarea soluției

s-a reținut în esență că faptele intimaților prev. de art. 194 alin. (1), 290,

291, 292 C. pen. sunt prescrise, iar în ceea ce privește infracțiunile prev. de

art. 246, 249 C. pen., s-a reținut că nu există indicii cu privire la

săvârșirea acestor infracțiuni.

În ceea ce privește

solicitarea de cercetare a avocaților V.V. și C.C. pentru infracțiunile prev.

de art. 194 C. pen. și art. 257 C. pen., s-a reținut că acestea atrag

competența după calitatea persoanei (în speță avocați) în sarcina D.N.A.

Soluția a fost menținută

prin ordonanța din 11 decembrie 2012 dată în Dosarul nr. 1507/11/2/2012 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a respins

plângerea formulată de petentul V.I. împotriva ordonanței emise în Dosarul nr.

11/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Împotriva soluției

dispuse de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara în Dosarul nr. 1507/II/2/2012 a formulat plângere la Curtea de Apel

Timișoara petentul S.I. prin mandatar V.I..

Prin Sentința penală

nr. 15/PI din 23 ianuarie 2013 Curtea de Apel Timișoara în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de

petentul S.I.

Împotriva Sentinței

penale nr. 15/PI din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara a formulat

recurs petentul și prin Decizia penală nr. 1723 din 21 mai 2013 Înalta Curte de

Casație și Justiție a dispus respingerea, ca inadmisibil, a recursului declarat

de petentul S.I. și obligarea petentului la plata sumei de 100 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, cu motivarea că nu mai poate fi exercitată

calea de atac a recursului în raport de dispozițiile art. 278

1

alin.

(10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din

Legea nr. 202/2010.

Împotriva Deciziei

nr. 1723 din 21 mai 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

contestatorul S.I. - prin mandatar V.I. a formulat contestație în anulare și a

invocat motivul prevăzut de dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor

art. 391 C. proc. pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu a

cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen.,

fără citarea părților.

Totodată, potrivit

alin. (2) al art. 391 C. proc. pen., instanța admite în principiu contestația

și dispune citarea părților dacă aceasta a fost făcută în termenul prevăzut de

lege, motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în

art. 386 C. proc. pen., iar în sprijinul contestației se depun ori se invocă

dovezi care sunt la dosar.

În conformitate cu

dispozițiile art. 386 C. proc. pen., se poate formula contestație în anulare

împotriva hotărârii penale definitive în următoarele cazuri:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire la

care existau probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1)

C. proc. pen.

Se constată că

motivul invocat de contestator, nu are corespondent în actele și lucrările

dosarului, având în vedere că la termenul din 21 mai 2013, când s-a judecat

recursul, recurentul petent a fost prezent la dezbateri, prin urmare,

prevederile, art. 386 lit. a) C. proc. pen., nu sunt incidente.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile

art. 391 și 386 C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatorul S.I. - prin mandatar V.I., iar în temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul S.I. - prin

mandatar V.I. împotriva Deciziei penale nr. 1723 din data de 21 mai 2013

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr.

1514/59/2012.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțata, în

ședință publică, azi 11 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - GV