ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3492/2013

Asupra cauzei penale de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin ordonanța din 07 noiembrie 2012 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 11/P/2012, s-a dispus în temeiul art. 209 C. proc. pen., art. 45 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 42 C. proc. pen., cu aplicarea art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002, art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a), b), c), f) teza ultimă, g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de: - V.V. și C.C., avocați în cadrul Baroului Timiș, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 alin. (1) C. pen., art. 249 C. pen., art. 259 C. pen., art. 264 C. pen., art. 268 C. pen., art. 272 C. pen., art. 276 C. pen.

și art. 284, C. pen.; - S.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (fapte săvârșite în anul 2003), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (fapte săvârșite în anul 2005), art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen.; - P.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (fapte săvârșite în anul 2003), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (fapte săvârșite în anul 2005), art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. și art. 194 alin. (1) C. pen.; - I.R.E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen.

(fapte săvârșite în anul 2003), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (fapte săvârșite în anul 2005); - P.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (fapte săvârșite în anul 2003), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (fapte săvârșite în anul 2005), precum și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara pentru a se efectua cercetări față de avocații V.V. și C.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 194 C. pen. și art. 257 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. În motivarea soluției s-a reținut în esență că faptele intimaților prev. de art. 194 alin. (1), 290, 291, 292 C. pen.

sunt prescrise, iar în ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 246, 249 C. pen., s-a reținut că nu există indicii cu privire la săvârșirea acestor infracțiuni. În ceea ce privește solicitarea de cercetare a avocaților V.V. și C.C. pentru infracțiunile prev. de art. 194 C. pen. și art. 257 C. pen., s-a reținut că acestea atrag competența după calitatea persoanei (în speță avocați) în sarcina D.N.A. Soluția a fost menținută prin ordonanța din 11 decembrie 2012 dată în Dosarul nr. 1507/11/2/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a respins plângerea formulată de petentul V.I. împotriva ordonanței emise în Dosarul nr. 11/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Împotriva soluției dispuse de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1507/II/2/2012 a formulat plângere la Curtea de Apel Timișoara petentul S.I. prin mandatar V.I.. Prin Sentința penală nr. 15/PI din 23 ianuarie 2013 Curtea de Apel Timișoara în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.I. Împotriva Sentinței penale nr. 15/PI din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara a formulat recurs petentul și prin Decizia penală nr. 1723 din 21 mai 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus respingerea, ca inadmisibil, a recursului declarat de petentul S.I. și obligarea petentului la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, cu motivarea că nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului în raport de dispozițiile art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010. Împotriva Deciziei nr. 1723 din 21 mai 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, contestatorul S.I. - prin mandatar V.I. a formulat contestație în anulare și a invocat motivul prevăzut de dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 391 C. proc. pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen., fără citarea părților. Totodată, potrivit alin. (2) al art. 391 C. proc. pen., instanța admite în principiu contestația și dispune citarea părților dacă aceasta a fost făcută în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc.

pen., iar în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar. În conformitate cu dispozițiile art. 386 C. proc.

pen., se poate formula contestație în anulare împotriva hotărârii penale definitive în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. Se constată că motivul invocat de contestator, nu are corespondent în actele și lucrările dosarului, având în vedere că la termenul din 21 mai 2013, când s-a judecat recursul, recurentul petent a fost prezent la dezbateri, prin urmare, prevederile, art. 386 lit. a) C. proc. pen., nu sunt incidente. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 391 și 386 C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul S.I. - prin mandatar V.I., iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul S.I. - prin mandatar V.I. împotriva Deciziei penale nr. 1723 din data de 21 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 1514/59/2012. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțata, în ședință publică, azi 11 noiembrie 2013. Procesat de GGC - GV