ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2707/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2707/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față:
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timiș,
înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub număr unic de dosar 5892.2/30/2010,
au fost trimiși în judecată inculpații C.Ș.A., pentru comiterea infracțiunilor
prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art.
26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) și (2), art. 4 alin. (1) din Legea nr.
143/2000 și art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.
pen.; B.S.G., pentru comiterea infr. prev. și ped. de art. 8 din Legea nr.
39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) și
(2) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.
pen.; M.C.N., pentru comiterea infr. prev. și ped. de art. 8 din Legea nr.
39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) și
(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; P.C.S., pentru
comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la
art. 323 C. pen., art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea
art. 33 lit. a) C. pen.; M.D.C., pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped.
de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen.,
rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33
lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reținut
că, inculpații C.Ș.A., B.S.G., M.C.N., P.C.S., M.D.C. s-au asociat în vederea
săvârșirii de infracțiuni, respectiv, în baza unei înțelegeri prealabile, la
solicitarea inculpaților C.Ș.A. și B.S.G., inculpatul M.D.C., împreună cu
inculpatul M.C.N. (la data de 27 februarie 2010), respectiv cu P.C.S. (la data
de 16 martie 2010) s-a deplasat în Olanda cu autoturismul marca M. SM AA AAA,
proprietatea inculpatului M.C.N., de unde, prin intermediul învinuitului
P.R.F., a ajutat la introducerea în țară a drogurilor de risc și de mare risc,
în speță cannabis și comprimate ecstasy.
La termenul de
judecată din data de 28 februarie 2011, inculpatul M.D.C. a înțeles să
beneficieze de prevederile art. 320
1
C. proc. pen., declarația
acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, în file separate, acesta arătând
că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de
inculpare și că a dorit ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate
în faza de urmărire penală, pe care și le-a însușit și nu a mai avut de propus
alte probe în apărare.
Ca armare, instanța a
disjuns cauza față de ceilalți inculpați, s-a pronunțat pe fond cu privire la
inculpatul M.D.C., cauza a fost în stare de judecată, cercetarea judecătorească
continuând cu privire la inculpații C.Ș.A., B.S.G., M.C.N., P.C.S.
Prin Sentința penală
nr. 317/PI din 1 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr.
5892.2/30/2010, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de
schimbare a încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu din art. 8 din
Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 3
alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,
în art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen.,
rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 26 C. pen., rap. la art.
3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 8 din
Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d)
C. pen., a fost condamnat inculpatul M.D.C., la o pedeapsă de 6 luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni.
În baza art. 26 C.
pen., rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu
aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit.
a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o
pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la
trafic internațional de droguri de risc și mare risc.
În baza art. 53 alin.
(2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., rap. la art. 3 alin. (2) din Legea
nr. 143/2000, modif., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C.
pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform
art. 66 C. pen.
În baza art. 33 lit.
a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele
de mai sus, aplicând pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare,
inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în regim
de detenție prevăzut de art. 57 C. pen.
În baza art. 53 alin.
(2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000, modif., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C.
pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform
art. 66 C. pen.
În baza art. 71 C.
pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) teza II, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 17 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei
cantități de 400,6 gr. de cannabis și 390 comprimate ecstasy.
În baza art. 18 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la
inculpat, cu păstrarea de contraprobe.
Pentru a pronunța
această sentință penală, coroborând întreg probatoriul administrat în cauză în
faza de urmărire penală, prima instanță a constatat că starea de fapt expusă în
rechizitoriu a fost dovedită în totalitate, reținând că:
La data de 25
februarie 2010, organele de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O. Timișoara -
Serviciul Antidrog, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că învinuiții
A.A.I., L.S.L., făptuitorul D.C.A. și inculpatul C.Ș.A., au fost membrii unui
grup infracțional organizat cu preocupări pe linia traficului de droguri de
risc și de mare risc, traficului internațional de droguri de risc și de mare
risc și, nu în ultimă instanță, pe linia consumului ilicit de droguri.
S-a reținut că datele
preliminare existente au evidențiat împrejurarea că aceștia au fost în posesia
unei cantități de aproximativ 600 grame cannabis și 2000 comprimate ecstasy, pe
care au intenționat să le distribuie pe raza mun. Timișoara; de asemenea,
datele colectate pe suport tehnic, ulterior autorizării, evidențiau faptul ca
A.A.I. și alți membri ai rețelei (doi tineri neidentificați), M.D.C. și "A.",
au urmat să se deplaseze în Olanda, unde au intenționat să procure cantitatea
de 2,8 kg cannabis și 500 comprimate ecstasy.
Transportul
internațional de droguri a urmat a fi finanțat de către R.C., care ulterior a
fost identificat în persoana inculpatului C.Ș.A., zis "R.".
De asemenea, s-a
reținut că drogurile au urmat a fi disimulate în autoturismul care a asigurat
deplasarea, marca "M.", cu numere de înmatriculare de Satu Mare.
Autoturismul a urmat a fi condus de către învinuitul M.D.C., care, autoturism,
în prealabil, a fost modificat pentru adăpostirea drogurilor, în locurile
special amenajate, în șasiu.
Odată introduse în
țară, drogurile au urmat a fi depozitate în locații, neidentificate în acel
moment, pentru ca, ulterior, inculpatul C.Ș.A. să le fi distribuit
"locotenenților" săi: L.S:L., D.C.A., "P.",
"M.A.", "P.A." (neidentificați datorită datelor
neconcludente).
Datele inserate pe
suport tehnic atestau faptul că acest grup infracțional organiza lunar
transporturi de droguri din Olanda, prin intermediul unui cetățean român
stabilit pe teritoriul Olandei - P.R.F.
La o analiză
sintetică a primelor convorbiri telefonice derulate între membrii rețelei, în
perioada 27 februarie 2010 - 1 martie 2010, a rezidat componența grupului și în
special activitatea derulată de membrii săi:
S-a constatat că
coordonatorii rețelei infracționale au fost inculpații C.Ș.A. și B.S.G.
Aceștia, prin intermediul membrilor rețelei, au valorificat drogurile,
veniturile dobândite astfel fiind apoi "reinvestite" în
achiziționarea altora, pe aceeași filieră.
De asemenea, s-a
reținut că transportatorii drogurilor au fost inculpatul M.D.C. și inculpatul
M.C.N., care și-au asigurat deplasarea în Olanda cu autoturismul M., cu
numerele de înmatriculare SM AA AAA, proprietatea inculpatului M.C.N., iar
persoana care a facilitat achiziția drogurilor de pe piața olandeză a fost de
origine română, mai exact, învinuitul P.R.F.
Legătura între
transportatori și cetățeanul român care a procurat stupefiantele a fost
asigurată de către inculpatul C.Ș.A. și de către inculpatul B.S.G., în mod
indirect. Transporturile de droguri au fost realizate cu o frecvență de
aproximativ trei ori pe lună.
Inculpatul C.Ș.A. în
mod frecvent a purtat în perioada analizată convorbiri telefonice cu învinuitul
P.R.F., zis "M.B.", sub aspectul sumelor de bani livrate, care au
reprezentat contravaloarea parțială a stupefiantelor, livrare de bani care s-a
efectuat prin intermediul serviciului W.U., de către alte persoane, iar nu de
către inculpat (a se vedea convorbirile realizate la data de 27 februarie
2010).
Deși în rechizitoriu
s-a reținut în expunerea stării de fapt că, un prim transport în Olanda a fost
realizat de către inculpatul M.D.C. și de către inculpatul M.C.N., la data de
27 februarie 2010, pentru acest act material s-a dispus neînceperea urmăririi
penale față de cei doi inculpați, sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute
de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel că prima instanță nu a mai
analizat această faptă cu care nu a fost sesizată.
S-a reținut că la
data de 16 martie 2010 s-a inițiat pregătirea unui nou transport de droguri din
Olanda, coordonat și finanțat de către inculpatul C.Ș.A., zis "R.",
și de către inculpatul B.S.G., zis "B.".
Inculpatul C.Ș.A.
expediase un SMS învinuitului P.R.F., zis "M.B.", solicitându-i să-l
apeleze telefonic, iar apoi a luat legătura printr-un SMS cu inculpatul B.S.G.,
înștiințându-l asupra faptului că nu "am făcut rost de bani",
solicitându-i acestuia suma de 200 euro.
La data de 17 martie
2010, inculpatul C.Ș.A. a expediat un SMS învinuitului P.R.F., asigurându-l de
efectuarea transportului de către inculpații P.C.S. și M.D.C. În cursul
aceleiași zile, inculpatul C.Ș.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.D.C.
pentru stabilirea detaliilor legate de transport, iar ulterior i-a expediat un
SMS inculpatului B.S.G., pe care l-a asigurat de plecarea transportatorilor.
Tot în cursul aceleiași zile, P.R.F. l-a contactat pe inculpatul C.Ș.A., pentru
a purta o discuție referitoare la transportatori și la perioada de timp în care
aceștia ar fi trebuit să ajungă.
În noaptea de 17/18
martie 2010, cei doi transportatori, inculpații M.D.C. și P.C.S., au părăsit
teritoriul României prin PTF Cenad, cu autoturismul marca "M.", cu
nr. de înmatriculare SM AA AAA, proprietatea inculpatului M.C.N.
La data de 18 martie
2010, inculpatul C.Ș.A. a expediat un SMS inculpatului M.D.C. pentru a-i indica
acestuia punctul geografic în care se afla și momentul în care ajung în Olanda.
Inculpatul M.D.C. i-a adus în vedere problemele de ordin tehnic înregistrate la
autoturism.
Furnizorul din
Olanda, la rându-i, s-a asigurat de sosirea transportatorilor, de la inculpatul
C.Ș.A. După acest moment, până la sosirea în Olanda, traseul transportatorilor
a fost monitorizat de către inculpatul C.Ș.A., prin SMS, care a menținut în
permanență legătura cu învinuitul P.R.F.
Inculpatul C.Ș.A. i-a
expediat prin SMS inculpatului M.D.C. numărul de telefon al furnizorului din
Olanda, asigurându-se, totodată, în ce măsură la întoarcerea în România,
P.C.S., pe care nu îl cunoștea inculpatul, era în măsură să conducă
autoturismul (intenția lui M.D.C. a fost aceea de a reveni în țară cu un
autocar).
La aceeași dată,
rezidă din analiza convorbirilor telefonice inițiate de inculpatul M.D.C. de la
un post telefonic public, acesta l-a asigurat pe inculpatul C.Ș.A. despre
faptul că inculpatul P.C.S. este o persoană de încredere căreia, însă, îi va
reveni o parte din droguri, iar în momentul în care va reveni în România, se va
întâlni cu inculpatul M.C.N., căruia i s-au adresat cu apelativul
"C.". Inculpatul M.D.C. l-a asigurat că inculpatul P.C.S. nu va ști
de existența sa (a inculpatului C.Ș.A.).
În noaptea de 18/19
martie 2010 s-au derulat schimburi de SMS-uri între inculpatul C.Ș.A. și
inculpatul M.D.C., vizând modalitatea în care se va întâlni cu furnizorul din
Olanda.
S-a mai reținut că la
data de 19 martie 2010, seara, între cei doi transportatori și învinuitul
P.R.F. s-a derulat întâlnirea, ocazie cu care acesta a pus la dispoziția
transportatorilor cantitatea de 400,6 grame de cannabis și 390 de comprimate
ecstasy. Stupefiantele au fost ambalate în mai multe pungi "sigilate"
cu bandă tip scotch de culoare maro, iar apoi disimulate într-un loc special
amenajat în pragurile autoturismului M., de către învinuitul P.R.F. și
inculpatul M.D.C.
La ora 20:55:38,
inculpatul C.Ș.A., prin SMS, s-a asigurat de plecarea transportatorilor, de la
P.R.F., în condițiile în care "sclavul" (inculpatul M.D.C.), a avut
telefonul închis. C.Ș.A., la scurt timp, a expediat inculpatului M.D.C. un cod
de reîncărcare a cartelei, M.D.C. remițându-i un SMS, ulterior, prin care i-a
comunicat că în dimineața zilei următoare, la prima oră, P.C.S. va părăsi locul
de cazare. Reproșându-i-se schimbarea de plan și, implicit, întârzierea
inculpatului M.D.C., de către C.Ș.A., acesta (M.D.C.) l-a asigurat că
întârzierea s-a datorat timpului necesar disimulării stupefiantelor.
C.Ș.A. i-a comunicat,
ulterior discuțiilor derulate cu ceilalți participanți, inculpatului B.S.G.,
date legate de activitatea acestora și date legate de momentul plecării
transportatorilor.
La data de 20 martie
2010, M.D.C., la ora 08:46:55, expediase un SMS inculpatului C.Ș.A., prin care
l-a asigurat de plecarea lui P.C.S. și i-a confirmat deplasarea sa spre România
cu autocarul. Pe întregul traseu parcurs, inculpatul M.D.C. a menținut legătura
telefonică cu inculpatul P.C.S., inculpatului C.Ș.A. comunicându-i în
permanență date asupra traseului parcurs și date asupra localizării
autoturismului.
În aceeași zi, 20
martie 2010, inculpatul M.D.C., prin SMS, a comunicat cu inculpatul M.C.N.,
căruia i se adresa cu apelativul "C.", prin care l-a înștiințat că
inculpatul P.C.S., în momentul în care va pătrunde pe teritoriul României, îl
va contacta în mod direct în vederea preluării autoturismului cu care acesta
urma să se deplaseze la inculpații C.Ș.A. și B.S.G.
În seara de 20 martie
2010, în jurul orei 22:30, lucrătorii B.C.C.O. Timișoara din cadrul Serviciului
Antidrog și lucrătorii PTF Cenad au monitorizat zona de intrare în țară,
sesizând apariția autoturismului marca M. cu număr de înmatriculare SM AA AAA,
pe sensul de intrare în țară. În aceste circumstanțe și având în vedere datele
acumulate informativ și pe suport tehnic, au procedat la oprirea autoturismului
și la legitimarea conducătorului auto, în persoana inculpatului P.C.S.
S-a dispus, de
îndată, examinarea autoturismului, în vederea identificării substanțelor
stupefiante.
Controlul efectuat
asupra autoturismului a permis depistarea stupefiantelor în pragurile/scutul
autoturismului. Acestea erau ambalate în mai multe pungi care conțineau 400,6
grame cannabis și 390 comprimate tip ecstasy.
S-a reținut că P.C.S.
a mărturisit organelor de control că stupefiantele aparțin inculpatului M.D.C.,
sarcina sa fiind doar aceea de a le transporta din Olanda în România și de a
încredința autoturismul proprietarului acestuia cu stupefiantele disimulate -
inculpatul M.C.N.
Ulterior reținerii
inculpatului P.C.S., pe telefonul său mobil, acesta a fost contactat în
repetate rânduri de către inculpații M.D.C., C.Ș.A., M.C.N. și B.S.G.
În jurul orei
23:31:24, inculpatul C.Ș.A. l-a contactat telefonic pe M.D.C., care s-a aflat
încă pe traseu, discutând despre faptul că P.C.S. ar fi trebuit să sosească în
România, însă nu răspunde la apelurile telefonice. Discuțiile inculpatului
C.Ș.A. purtate cu inculpatul M.D.C. au vizat cererea lui C.Ș.A. de a-i remite
numărul de telefon al lui M.C.N. pentru a se întâlni cu acesta la apariția
transportului din Olanda. M.D.C. l-a asigurat pe C.Ș.A. că M.C.N. a depistat un
garaj pentru a adăposti autoturismul în vederea evacuării drogurilor. C.Ș.A. a
refuzat varianta spunându-i lui M.D.C. că "oricum, la noi tre să fie
oprirea (...)".
În jurul orei
23:47:45, C.Ș.A. a discutat telefonic cu M.D.C. despre refuzul lui P.C.S. de a răspunde
la telefon acesta (îl apelase de 20 de ori), discuție în care intervenise
inculpatul B.S.G., în legătură cu același subiect: refuzul lui P.C.S. de a
răspunde la telefon.
B.S.G. l-a contactat
de îndată, telefonic, pe inculpatul M.C.N. pentru a-l întreba de existența
transportatorului. I-a confirmat faptul că nici la apelurile sale P.C.S. nu i-a
răspuns.
La data de 21 martie
2010, M.C.N. a comunicat cu inculpatul B.S.G., la ora 06:58:56, P.C.S. luând
legătura cu inculpatul M.C.N. pentru a-l asigura că este pe teritoriul
României, mai exact în zona C.C. din imediata apropiere a Timișoarei. Ulterior
discuției derulate, M.C.N. l-a contactat pe B.S.G. pentru a-i comunica apariția
transportului și locația la care se afla autoturismul cu transportator. M.C.N.
îl contactase pe M.D.C., asigurându-l de intrarea în țară a transportului de
stupefiante (M.D.C. se afla încă pe traseu, în autocar).
În aceeași dimineață,
M.C.N. a fost contactat de către B.S.G. pentru a stabili circumstanțele
recuperării autoturismului. La scurt timp, C.Ș.A. îl contactase telefonic pe
B.S.G., care i-a comunicat sosirea transportului. C.Ș.A. l-a asigurat pe
"B. " că îi va oferi 100 RON lui M.C.N. pentru a se deplasa cu un
autoturism taxi la locul la care se afla P.C.S., în condițiile în care acesta
le comunicase că se afla în acea locație și datorită problemelor de ordin
tehnic survenite.
Între C.Ș.A. și
P.C.S., în dimineața de 21 martie 2010, s-a purtat o discuție vizând refuzul
acestuia de a răspunde la apelurile telefonice ale lui C.Ș.A.
La ora 08:06:41,
P.C.S. a fost sunat de către M.C.N. fiind întrebat de către acesta din urmă
dacă cunoaște locurile în care sunt disimulate drogurile, iar în cazul în care
le cunoaște, să le scoată și să le depună într-o sacoșă. A negat că ar cunoaște
locurile în care au fost disimulate drogurile.
După aproximativ 30
de minute, cei doi s-au întâlnit la locația respectivă, în drumul spre
Timișoara, purtând discuții legate de existența drogurilor.
Implicarea
inculpatului M.C.N. în planul de acțiune al grupului a fost evidențiată și de
conținutul discuțiilor purtate de acesta în autoturism cu învinuitul P.C.S.,
discuții înregistrate cu reportofonul marca S., în mediul ambiental, axate pe
modul în care M.C.N. a urmat să evacueze drogurile, locația la care au urmat să
efectueze aceasta, modul în care, ulterior, urmau a fi împărțite drogurile,
împărțire care urma să fie efectuată după ce M.D.C. revenea în țară, și,
totodată, erau axate discuțiile și pe lipsa de încredere pe care membrii
rețelei au avut-o vizavi de P.C.S., care a fost introdus în rețea de către
inculpatul M.D.C.
M.C.N. în tot acest
interval de timp a fost contactat telefonic de către B.S.G. și C.Ș.A.,
comunicându-le, totodată, defecțiunea tehnică a autoturismului, iar cei doi
i-au solicitat în repetate rânduri să scoată drogurile pentru că a existat
riscul de a fi depistate în service-ul la care a urmat să remedieze
defecțiunea.
Cei doi inculpați au
fost depistați de către organele de poliție în momentul în care s-au deplasat
spre locul în care au urmat a se întâlni cu inculpatul M.C.N.
S-a constatat că
procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit la data de 20
martie 2010 de către lucrătorii B.C.C.O. Timișoara a atestat surprinderea
inculpatului P.C.S. în PTF Cenad, pe sensul de intrare în țară, la volanul
autoturismului marca M. cu număr de înmatriculare SM AA AAA în care s-au aflat
disimulate pungile conținând cannabis și comprimate ecstasy.
De asemenea, s-a
constatat că Rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. AA și BB ale
Laboratorului de analiză și profil al drogurilor din cadrul Direcției de
Combatere a Criminalității Organizate Timișoara, întocmite în urma analizei de
laborator a fragmentelor vegetale și a comprimatelor rotunde de culoare
albastru-verzui, ridicate cu ocazia surprinderii în flagrant a inculpatului
P.C.S., au statuat prezența tetrahidrocannabinulului și a
methylenedioxymetamfetaminei.
Având a se pronunța
asupra încadrării juridice a faptei anterior expuse, prima instanță a reținut
că, în drept, faptele inculpatului M.D.C. de a se asocia în vederea săvârșirii
de infracțiuni, respectiv, în baza unei înțelegeri prealabile și fiind în
permanentă legătură telefonică cu inculpații, și care la solicitarea
inculpaților C.Ș.A. și B.S.G., în scopul obținerii de beneficii materiale, s-a
deplasat la data de 16 martie 2010, împreună cu P.C.S., în Olanda, cu
autoturismul marca M. SM AA AAA, proprietatea inculpatului M.C.N. cu care este
prieten, de unde, prin intermediul învinuitului P.R.F. cu care a luat legătura,
a ajutat să fie introduse în țară 400,6 grame cannabis și 390 comprimate
ecstasy de către inculpatul P.C.S., au întrunit elementele constitutive ale
infracțiunilor prevăzute de art. art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323
C. pen. și art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.
143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Deși s-a reținut că
textul de lege de la art. 3 din Legea nr. 143/2000 reglementează în alin. (1)
introducerea în țară de droguri de risc, fără drept, iar în alin. (2)
introducerea în țară de droguri de mare risc, fără drept, pentru cele două
fapte fiind reglementate și pedepse diferite, prima instanță a apreciat că, în
speță, nu ne aflăm în prezența a două infracțiuni, având în vedere faptul că
inculpatul M.D.C. a facilitat introducerea în țară atât a drogurilor de risc,
cât și de mare risc, ci în prezența unei singure infracțiuni, și anume, cea
prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2010, cea de la alin. (1) al
aceluiași articol fiind absorbită în conținutul mai grav de la alin. (2) al
art. 3 din Legea nr. 143/2000, astfel că, în baza art. 334 C. proc. pen., prima
instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din
rechizitoriu din art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art.
26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu
aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la
art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr.
143/2000, art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu
aplicarea art. 33 lit. a), b) C. pen.
Procedând la
stabilirea răspunderii penale, prima instanță a avut în vedere criteriile
generale de individualizare stabilite de art. 72 C. pen. pentru infracțiunile reținute
în sarcina inculpatului, respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor
pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, gradul de pericol social al faptei
săvârșite, persoana inculpatului - starea fizică, dezvoltarea intelectuală și
morală, comportarea lui, condițiile în care a crescut și trăit, precum și
împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Totodată, au fost
avute în vedere dispozițiile art. 74 C. pen., privitoare la aplicarea
circumstanțelor atenuante.
Astfel, prima instanță
a constatat că inculpatul are 29 de ani, a avut o atitudine cooperantă pe
parcursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, cât și în faza
cercetării judecătorești, regretând fapta comisă, s-a prezentat la toate
termenele de judecată, cu excepția celui din urmă, a depus și un denunț cu
privire la o altă persoană, dar care nu s-a concretizat până în prezent, iar
din analiza fișei de cazier judiciar a rezultat că acesta nu a avut antecedente
penale. În concluzie, au fost reținute circumstanțele atenuante prev. de art.
74 lit. a) C. pen., ca împrejurări care au atenuat răspunderea penală și a fost
coborâtă pedeapsa ce a fost aplicată sub minimul prevăzut de lege, făcând
aplicarea disp. art. 76 lit. d), respectiv a C. pen., primele aspecte despre care
s-a făcut vorbire în alineatul precedent fiind valorificate în cadrul reținerii
art. 320
1
C. proc. pen., ca și normă specială, cu prevalență în
raport de dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
Astfel, în temeiul
art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art.
320
1
alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și
art. 76 lit. d) C. pen., prima instanță l-a condamnat pe inculpatul M.D.C. la o
pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în
vederea comiterii de infracțiuni.
În baza art. 26 C.
pen., rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu
aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit.
a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o
pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la
trafic internațional de droguri de risc și mare risc.
În baza art. 53 alin.
(2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., rap. la art. 3 alin. (2) din Legea
nr. 143/2000, modif., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C.
pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform
art. 66 C. pen.
În baza art. 33 lit.
a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât s-a reținut că cele
două fapte au fost săvârșite înainte ca pentru vreuna dintre ele să intervină
vreo hotărâre definitivă, fiind în concurs real, au fost contopite pedepsele de
mai sus, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare,
inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în regim
de detenție, prevăzut de art. 57 C. pen., în vederea atingerii scopului
pedepsei, așa cum este el prevăzut în art. 52 C. pen.
În baza art. 53 alin.
(2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000, modif., prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b)
C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform
art. 66 C. pen., ca pedeapsă complementară rezultantă.
În baza 71 C. pen., a
fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza II, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, ca și
pedeapsă accesorie.
În baza art. 17 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei
cantități de 400,6 grame de cannabis și 390 comprimate ecstasy, iar în temeiul
art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea drogurilor
confiscate de la inculpat, cu păstrarea de contraprobe.
Împotriva Sentinței
penale nr. 317/PI din 1 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul
nr. 5892.2/30/2010 a declarat apel, în termen legal, inculpatul M.D.C.,
criticând-o ca netemeinică.
Prin Decizia penală
nr. 171/A din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca
nefondat, apelul declarat de inculpatul M.D.C. împotriva Sentinței penale nr.
317/PI din 1 iulie 2011 a Tribunalului Timiș, apreciind ca legală și temeinică
soluția pronunțată de prima instanță.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385
3
C. proc. pen., inculpatul M.D.C., criticile formulate de acesta vizând
netemeinicia pedepsei aplicate pe care o apreciază ca fiind prea aspră, în
raport de atitudinea de nerecunoaștere a faptei pe care a adoptat-o pe
parcursul procesului penal.
Solicită, de
asemenea, inculpatul să se aibă în vedere că a beneficiat de disp. art. 320
1
C. proc. pen.
În susținerea
recursului, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu
sunt fondate.
Analizând legalitatea
și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform
art. 385
6
alin. (6) C. proc. pen., în baza căruia instanța de recurs
examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385
9
C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385
9
alin. (3) C. proc.
pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat de
inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce
urmează:
Reține Înalta Curte
că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a
realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator
administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată
faptei este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind
instanța de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Astfel, rezultă din
probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și
nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că, în cauză, sunt întrunite
elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la trafic
internațional de droguri de risc și mare risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la
art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de asociere în vederea
comiterii de infracțiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323
C. pen.
Referitor la pedeapsa
rezultantă aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a
procedat la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale
de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social
al infracțiunii săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptei, urmările
acesteia, limitele de pedeapsă, cât și circumstanțele personale (conduita
procesuală de recunoaștere, lipsa antecedentelor penale), aspecte ce au condus
la stabilirea unei pedepse care prin cuantum și modalitatea de executare este
în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate
de disp. art. 52 C. pen.
Potrivit disp. art.
52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a
condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca măsură de
constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de
exemplaritate, ea conținând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce
privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul
făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și
modalitatea de executare a acesteia trebuie reindividualizată în așa fel încât
inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite,
pe viitor, săvârșirea de fapte penale.
În speță, instanța de
control judiciar a apreciat corect asupra gravității faptei, dar și a
împrejurărilor în care a fost comisă, coroborate cu persoana inculpatului,
condiții în care solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei este neîntemeiată.
Față de
considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de
inculpat.
Văzând și disp. art.
192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D.C. împotriva Deciziei penale nr.
171/A din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă
recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi, 7 septembrie 2012.
Procesat
de GGC - AZ