ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2707/2012

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timiș, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub număr unic de dosar 5892.2/30/2010, au fost trimiși în judecată inculpații C.Ș.A., pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) și (2), art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; B.S.G., pentru comiterea infr. prev. și ped.

de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; M.C.N., pentru comiterea infr. prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; P.C.S., pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; M.D.C., pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap.

la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că, inculpații C.Ș.A., B.S.G., M.C.N., P.C.S., M.D.C. s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni, respectiv, în baza unei înțelegeri prealabile, la solicitarea inculpaților C.Ș.A. și B.S.G., inculpatul M.D.C., împreună cu inculpatul M.C.N. (la data de 27 februarie 2010), respectiv cu P.C.S. (la data de 16 martie 2010) s-a deplasat în Olanda cu autoturismul marca M. SM AA AAA, proprietatea inculpatului M.C.N., de unde, prin intermediul învinuitului P.R.F., a ajutat la introducerea în țară a drogurilor de risc și de mare risc, în speță cannabis și comprimate ecstasy. La termenul de judecată din data de 28 februarie 2011, inculpatul M.D.C.

a înțeles să beneficieze de prevederile art. 320 1 C. proc. pen., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, în file separate, acesta arătând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de inculpare și că a dorit ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care și le-a însușit și nu a mai avut de propus alte probe în apărare. Ca armare, instanța a disjuns cauza față de ceilalți inculpați, s-a pronunțat pe fond cu privire la inculpatul M.D.C., cauza a fost în stare de judecată, cercetarea judecătorească continuând cu privire la inculpații C.Ș.A., B.S.G., M.C.N., P.C.S. Prin Sentința penală nr. 317/PI din 1 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 5892.2/30/2010, în baza art. 334 C. proc.

pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu din art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a), b) C. pen. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.D.C., la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni.

În baza art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de risc și mare risc. În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modif., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, aplicând pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în regim de detenție prevăzut de art. 57 C. pen. În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modif., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen. În baza art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei cantități de 400,6 gr. de cannabis și 390 comprimate ecstasy. În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la inculpat, cu păstrarea de contraprobe. Pentru a pronunța această sentință penală, coroborând întreg probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală, prima instanță a constatat că starea de fapt expusă în rechizitoriu a fost dovedită în totalitate, reținând că: La data de 25 februarie 2010, organele de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O. Timișoara - Serviciul Antidrog, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că învinuiții A.A.I., L.S.L., făptuitorul D.C.A.

și inculpatul C.Ș.A., au fost membrii unui grup infracțional organizat cu preocupări pe linia traficului de droguri de risc și de mare risc, traficului internațional de droguri de risc și de mare risc și, nu în ultimă instanță, pe linia consumului ilicit de droguri. S-a reținut că datele preliminare existente au evidențiat împrejurarea că aceștia au fost în posesia unei cantități de aproximativ 600 grame cannabis și 2000 comprimate ecstasy, pe care au intenționat să le distribuie pe raza mun. Timișoara; de asemenea, datele colectate pe suport tehnic, ulterior autorizării, evidențiau faptul ca A.A.I. și alți membri ai rețelei (doi tineri neidentificați), M.D.C. și "A.", au urmat să se deplaseze în Olanda, unde au intenționat să procure cantitatea de 2,8 kg cannabis și 500 comprimate ecstasy.

Transportul internațional de droguri a urmat a fi finanțat de către R.C., care ulterior a fost identificat în persoana inculpatului C.Ș.A., zis "R.". De asemenea, s-a reținut că drogurile au urmat a fi disimulate în autoturismul care a asigurat deplasarea, marca "M.", cu numere de înmatriculare de Satu Mare. Autoturismul a urmat a fi condus de către învinuitul M.D.C., care, autoturism, în prealabil, a fost modificat pentru adăpostirea drogurilor, în locurile special amenajate, în șasiu. Odată introduse în țară, drogurile au urmat a fi depozitate în locații, neidentificate în acel moment, pentru ca, ulterior, inculpatul C.Ș.A. să le fi distribuit "locotenenților" săi: L.S:L., D.C.A., "P.", "M.A.", "P.A." (neidentificați datorită datelor neconcludente).

Datele inserate pe suport tehnic atestau faptul că acest grup infracțional organiza lunar transporturi de droguri din Olanda, prin intermediul unui cetățean român stabilit pe teritoriul Olandei - P.R.F. La o analiză sintetică a primelor convorbiri telefonice derulate între membrii rețelei, în perioada 27 februarie 2010 - 1 martie 2010, a rezidat componența grupului și în special activitatea derulată de membrii săi: S-a constatat că coordonatorii rețelei infracționale au fost inculpații C.Ș.A. și B.S.G. Aceștia, prin intermediul membrilor rețelei, au valorificat drogurile, veniturile dobândite astfel fiind apoi "reinvestite" în achiziționarea altora, pe aceeași filieră. De asemenea, s-a reținut că transportatorii drogurilor au fost inculpatul M.D.C.

și inculpatul M.C.N., care și-au asigurat deplasarea în Olanda cu autoturismul M., cu numerele de înmatriculare SM AA AAA, proprietatea inculpatului M.C.N., iar persoana care a facilitat achiziția drogurilor de pe piața olandeză a fost de origine română, mai exact, învinuitul P.R.F. Legătura între transportatori și cetățeanul român care a procurat stupefiantele a fost asigurată de către inculpatul C.Ș.A. și de către inculpatul B.S.G., în mod indirect. Transporturile de droguri au fost realizate cu o frecvență de aproximativ trei ori pe lună. Inculpatul C.Ș.A.

în mod frecvent a purtat în perioada analizată convorbiri telefonice cu învinuitul P.R.F., zis "M.B.", sub aspectul sumelor de bani livrate, care au reprezentat contravaloarea parțială a stupefiantelor, livrare de bani care s-a efectuat prin intermediul serviciului W.U., de către alte persoane, iar nu de către inculpat (a se vedea convorbirile realizate la data de 27 februarie 2010). Deși în rechizitoriu s-a reținut în expunerea stării de fapt că, un prim transport în Olanda a fost realizat de către inculpatul M.D.C. și de către inculpatul M.C.N., la data de 27 februarie 2010, pentru acest act material s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi inculpați, sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel că prima instanță nu a mai analizat această faptă cu care nu a fost sesizată.

S-a reținut că la data de 16 martie 2010 s-a inițiat pregătirea unui nou transport de droguri din Olanda, coordonat și finanțat de către inculpatul C.Ș.A., zis "R.", și de către inculpatul B.S.G., zis "B.". Inculpatul C.Ș.A. expediase un SMS învinuitului P.R.F., zis "M.B.", solicitându-i să-l apeleze telefonic, iar apoi a luat legătura printr-un SMS cu inculpatul B.S.G., înștiințându-l asupra faptului că nu "am făcut rost de bani", solicitându-i acestuia suma de 200 euro. La data de 17 martie 2010, inculpatul C.Ș.A. a expediat un SMS învinuitului P.R.F., asigurându-l de efectuarea transportului de către inculpații P.C.S. și M.D.C. În cursul aceleiași zile, inculpatul C.Ș.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.D.C.

pentru stabilirea detaliilor legate de transport, iar ulterior i-a expediat un SMS inculpatului B.S.G., pe care l-a asigurat de plecarea transportatorilor. Tot în cursul aceleiași zile, P.R.F. l-a contactat pe inculpatul C.Ș.A., pentru a purta o discuție referitoare la transportatori și la perioada de timp în care aceștia ar fi trebuit să ajungă. În noaptea de 17/18 martie 2010, cei doi transportatori, inculpații M.D.C. și P.C.S., au părăsit teritoriul României prin PTF Cenad, cu autoturismul marca "M.", cu nr. de înmatriculare SM AA AAA, proprietatea inculpatului M.C.N. La data de 18 martie 2010, inculpatul C.Ș.A. a expediat un SMS inculpatului M.D.C. pentru a-i indica acestuia punctul geografic în care se afla și momentul în care ajung în Olanda.

Inculpatul M.D.C. i-a adus în vedere problemele de ordin tehnic înregistrate la autoturism. Furnizorul din Olanda, la rându-i, s-a asigurat de sosirea transportatorilor, de la inculpatul C.Ș.A. După acest moment, până la sosirea în Olanda, traseul transportatorilor a fost monitorizat de către inculpatul C.Ș.A., prin SMS, care a menținut în permanență legătura cu învinuitul P.R.F. Inculpatul C.Ș.A. i-a expediat prin SMS inculpatului M.D.C. numărul de telefon al furnizorului din Olanda, asigurându-se, totodată, în ce măsură la întoarcerea în România, P.C.S., pe care nu îl cunoștea inculpatul, era în măsură să conducă autoturismul (intenția lui M.D.C. a fost aceea de a reveni în țară cu un autocar).

La aceeași dată, rezidă din analiza convorbirilor telefonice inițiate de inculpatul M.D.C. de la un post telefonic public, acesta l-a asigurat pe inculpatul C.Ș.A. despre faptul că inculpatul P.C.S. este o persoană de încredere căreia, însă, îi va reveni o parte din droguri, iar în momentul în care va reveni în România, se va întâlni cu inculpatul M.C.N., căruia i s-au adresat cu apelativul "C.". Inculpatul M.D.C. l-a asigurat că inculpatul P.C.S. nu va ști de existența sa (a inculpatului C.Ș.A.). În noaptea de 18/19 martie 2010 s-au derulat schimburi de SMS-uri între inculpatul C.Ș.A. și inculpatul M.D.C., vizând modalitatea în care se va întâlni cu furnizorul din Olanda. S-a mai reținut că la data de 19 martie 2010, seara, între cei doi transportatori și învinuitul P.R.F.

s-a derulat întâlnirea, ocazie cu care acesta a pus la dispoziția transportatorilor cantitatea de 400,6 grame de cannabis și 390 de comprimate ecstasy. Stupefiantele au fost ambalate în mai multe pungi "sigilate" cu bandă tip scotch de culoare maro, iar apoi disimulate într-un loc special amenajat în pragurile autoturismului M., de către învinuitul P.R.F. și inculpatul M.D.C. La ora 20:55:38, inculpatul C.Ș.A., prin SMS, s-a asigurat de plecarea transportatorilor, de la P.R.F., în condițiile în care "sclavul" (inculpatul M.D.C.), a avut telefonul închis. C.Ș.A., la scurt timp, a expediat inculpatului M.D.C. un cod de reîncărcare a cartelei, M.D.C. remițându-i un SMS, ulterior, prin care i-a comunicat că în dimineața zilei următoare, la prima oră, P.C.S.

va părăsi locul de cazare. Reproșându-i-se schimbarea de plan și, implicit, întârzierea inculpatului M.D.C., de către C.Ș.A., acesta (M.D.C.) l-a asigurat că întârzierea s-a datorat timpului necesar disimulării stupefiantelor. C.Ș.A. i-a comunicat, ulterior discuțiilor derulate cu ceilalți participanți, inculpatului B.S.G., date legate de activitatea acestora și date legate de momentul plecării transportatorilor. La data de 20 martie 2010, M.D.C., la ora 08:46:55, expediase un SMS inculpatului C.Ș.A., prin care l-a asigurat de plecarea lui P.C.S. și i-a confirmat deplasarea sa spre România cu autocarul. Pe întregul traseu parcurs, inculpatul M.D.C. a menținut legătura telefonică cu inculpatul P.C.S., inculpatului C.Ș.A.

comunicându-i în permanență date asupra traseului parcurs și date asupra localizării autoturismului. În aceeași zi, 20 martie 2010, inculpatul M.D.C., prin SMS, a comunicat cu inculpatul M.C.N., căruia i se adresa cu apelativul "C.", prin care l-a înștiințat că inculpatul P.C.S., în momentul în care va pătrunde pe teritoriul României, îl va contacta în mod direct în vederea preluării autoturismului cu care acesta urma să se deplaseze la inculpații C.Ș.A. și B.S.G. În seara de 20 martie 2010, în jurul orei 22:30, lucrătorii B.C.C.O. Timișoara din cadrul Serviciului Antidrog și lucrătorii PTF Cenad au monitorizat zona de intrare în țară, sesizând apariția autoturismului marca M. cu număr de înmatriculare SM AA AAA, pe sensul de intrare în țară.

În aceste circumstanțe și având în vedere datele acumulate informativ și pe suport tehnic, au procedat la oprirea autoturismului și la legitimarea conducătorului auto, în persoana inculpatului P.C.S. S-a dispus, de îndată, examinarea autoturismului, în vederea identificării substanțelor stupefiante. Controlul efectuat asupra autoturismului a permis depistarea stupefiantelor în pragurile/scutul autoturismului. Acestea erau ambalate în mai multe pungi care conțineau 400,6 grame cannabis și 390 comprimate tip ecstasy. S-a reținut că P.C.S. a mărturisit organelor de control că stupefiantele aparțin inculpatului M.D.C., sarcina sa fiind doar aceea de a le transporta din Olanda în România și de a încredința autoturismul proprietarului acestuia cu stupefiantele disimulate - inculpatul M.C.N.

Ulterior reținerii inculpatului P.C.S., pe telefonul său mobil, acesta a fost contactat în repetate rânduri de către inculpații M.D.C., C.Ș.A., M.C.N. și B.S.G. În jurul orei 23:31:24, inculpatul C.Ș.A. l-a contactat telefonic pe M.D.C., care s-a aflat încă pe traseu, discutând despre faptul că P.C.S. ar fi trebuit să sosească în România, însă nu răspunde la apelurile telefonice. Discuțiile inculpatului C.Ș.A. purtate cu inculpatul M.D.C. au vizat cererea lui C.Ș.A. de a-i remite numărul de telefon al lui M.C.N. pentru a se întâlni cu acesta la apariția transportului din Olanda. M.D.C. l-a asigurat pe C.Ș.A. că M.C.N. a depistat un garaj pentru a adăposti autoturismul în vederea evacuării drogurilor.

C.Ș.A. a refuzat varianta spunându-i lui M.D.C. că "oricum, la noi tre să fie oprirea (...)". În jurul orei 23:47:45, C.Ș.A. a discutat telefonic cu M.D.C. despre refuzul lui P.C.S. de a răspunde la telefon acesta (îl apelase de 20 de ori), discuție în care intervenise inculpatul B.S.G., în legătură cu același subiect: refuzul lui P.C.S. de a răspunde la telefon. B.S.G. l-a contactat de îndată, telefonic, pe inculpatul M.C.N. pentru a-l întreba de existența transportatorului. I-a confirmat faptul că nici la apelurile sale P.C.S. nu i-a răspuns. La data de 21 martie 2010, M.C.N. a comunicat cu inculpatul B.S.G., la ora 06:58:56, P.C.S. luând legătura cu inculpatul M.C.N. pentru a-l asigura că este pe teritoriul României, mai exact în zona C.C.

din imediata apropiere a Timișoarei. Ulterior discuției derulate, M.C.N. l-a contactat pe B.S.G. pentru a-i comunica apariția transportului și locația la care se afla autoturismul cu transportator. M.C.N. îl contactase pe M.D.C., asigurându-l de intrarea în țară a transportului de stupefiante (M.D.C. se afla încă pe traseu, în autocar). În aceeași dimineață, M.C.N. a fost contactat de către B.S.G. pentru a stabili circumstanțele recuperării autoturismului. La scurt timp, C.Ș.A. îl contactase telefonic pe B.S.G., care i-a comunicat sosirea transportului. C.Ș.A. l-a asigurat pe "B. " că îi va oferi 100 RON lui M.C.N. pentru a se deplasa cu un autoturism taxi la locul la care se afla P.C.S., în condițiile în care acesta le comunicase că se afla în acea locație și datorită problemelor de ordin tehnic survenite.

Între C.Ș.A. și P.C.S., în dimineața de 21 martie 2010, s-a purtat o discuție vizând refuzul acestuia de a răspunde la apelurile telefonice ale lui C.Ș.A. La ora 08:06:41, P.C.S. a fost sunat de către M.C.N. fiind întrebat de către acesta din urmă dacă cunoaște locurile în care sunt disimulate drogurile, iar în cazul în care le cunoaște, să le scoată și să le depună într-o sacoșă. A negat că ar cunoaște locurile în care au fost disimulate drogurile. După aproximativ 30 de minute, cei doi s-au întâlnit la locația respectivă, în drumul spre Timișoara, purtând discuții legate de existența drogurilor. Implicarea inculpatului M.C.N. în planul de acțiune al grupului a fost evidențiată și de conținutul discuțiilor purtate de acesta în autoturism cu învinuitul P.C.S., discuții înregistrate cu reportofonul marca S., în mediul ambiental, axate pe modul în care M.C.N.

a urmat să evacueze drogurile, locația la care au urmat să efectueze aceasta, modul în care, ulterior, urmau a fi împărțite drogurile, împărțire care urma să fie efectuată după ce M.D.C. revenea în țară, și, totodată, erau axate discuțiile și pe lipsa de încredere pe care membrii rețelei au avut-o vizavi de P.C.S., care a fost introdus în rețea de către inculpatul M.D.C. M.C.N. în tot acest interval de timp a fost contactat telefonic de către B.S.G. și C.Ș.A., comunicându-le, totodată, defecțiunea tehnică a autoturismului, iar cei doi i-au solicitat în repetate rânduri să scoată drogurile pentru că a existat riscul de a fi depistate în service-ul la care a urmat să remedieze defecțiunea. Cei doi inculpați au fost depistați de către organele de poliție în momentul în care s-au deplasat spre locul în care au urmat a se întâlni cu inculpatul M.C.N.

S-a constatat că procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit la data de 20 martie 2010 de către lucrătorii B.C.C.O. Timișoara a atestat surprinderea inculpatului P.C.S. în PTF Cenad, pe sensul de intrare în țară, la volanul autoturismului marca M. cu număr de înmatriculare SM AA AAA în care s-au aflat disimulate pungile conținând cannabis și comprimate ecstasy. De asemenea, s-a constatat că Rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. AA și BB ale Laboratorului de analiză și profil al drogurilor din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate Timișoara, întocmite în urma analizei de laborator a fragmentelor vegetale și a comprimatelor rotunde de culoare albastru-verzui, ridicate cu ocazia surprinderii în flagrant a inculpatului P.C.S., au statuat prezența tetrahidrocannabinulului și a methylenedioxymetamfetaminei.

Având a se pronunța asupra încadrării juridice a faptei anterior expuse, prima instanță a reținut că, în drept, faptele inculpatului M.D.C. de a se asocia în vederea săvârșirii de infracțiuni, respectiv, în baza unei înțelegeri prealabile și fiind în permanentă legătură telefonică cu inculpații, și care la solicitarea inculpaților C.Ș.A. și B.S.G., în scopul obținerii de beneficii materiale, s-a deplasat la data de 16 martie 2010, împreună cu P.C.S., în Olanda, cu autoturismul marca M. SM AA AAA, proprietatea inculpatului M.C.N. cu care este prieten, de unde, prin intermediul învinuitului P.R.F. cu care a luat legătura, a ajutat să fie introduse în țară 400,6 grame cannabis și 390 comprimate ecstasy de către inculpatul P.C.S., au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap.

la art. 323 C. pen. și art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Deși s-a reținut că textul de lege de la art. 3 din Legea nr. 143/2000 reglementează în alin. (1) introducerea în țară de droguri de risc, fără drept, iar în alin. (2) introducerea în țară de droguri de mare risc, fără drept, pentru cele două fapte fiind reglementate și pedepse diferite, prima instanță a apreciat că, în speță, nu ne aflăm în prezența a două infracțiuni, având în vedere faptul că inculpatul M.D.C. a facilitat introducerea în țară atât a drogurilor de risc, cât și de mare risc, ci în prezența unei singure infracțiuni, și anume, cea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2010, cea de la alin. (1) al aceluiași articol fiind absorbită în conținutul mai grav de la alin. (2) al art. 3 din Legea nr. 143/2000, astfel că, în baza art. 334 C. proc.

pen., prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu din art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a), b) C. pen. Procedând la stabilirea răspunderii penale, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare stabilite de art. 72 C. pen.

pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului - starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportarea lui, condițiile în care a crescut și trăit, precum și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Totodată, au fost avute în vedere dispozițiile art. 74 C. pen., privitoare la aplicarea circumstanțelor atenuante.

Astfel, prima instanță a constatat că inculpatul are 29 de ani, a avut o atitudine cooperantă pe parcursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, regretând fapta comisă, s-a prezentat la toate termenele de judecată, cu excepția celui din urmă, a depus și un denunț cu privire la o altă persoană, dar care nu s-a concretizat până în prezent, iar din analiza fișei de cazier judiciar a rezultat că acesta nu a avut antecedente penale. În concluzie, au fost reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., ca împrejurări care au atenuat răspunderea penală și a fost coborâtă pedeapsa ce a fost aplicată sub minimul prevăzut de lege, făcând aplicarea disp.

art. 76 lit. d), respectiv a C. pen., primele aspecte despre care s-a făcut vorbire în alineatul precedent fiind valorificate în cadrul reținerii art. 320 1 C. proc. pen., ca și normă specială, cu prevalență în raport de dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Astfel, în temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., prima instanță l-a condamnat pe inculpatul M.D.C. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni. În baza art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de risc și mare risc. În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modif., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât s-a reținut că cele două fapte au fost săvârșite înainte ca pentru vreuna dintre ele să intervină vreo hotărâre definitivă, fiind în concurs real, au fost contopite pedepsele de mai sus, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în regim de detenție, prevăzut de art. 57 C. pen., în vederea atingerii scopului pedepsei, așa cum este el prevăzut în art. 52 C. pen. În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modif., prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen., ca pedeapsă complementară rezultantă.

În baza 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, ca și pedeapsă accesorie. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei cantități de 400,6 grame de cannabis și 390 comprimate ecstasy, iar în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la inculpat, cu păstrarea de contraprobe. Împotriva Sentinței penale nr. 317/PI din 1 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 5892.2/30/2010 a declarat apel, în termen legal, inculpatul M.D.C., criticând-o ca netemeinică. Prin Decizia penală nr. 171/A din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.D.C.

împotriva Sentinței penale nr. 317/PI din 1 iulie 2011 a Tribunalului Timiș, apreciind ca legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul M.D.C., criticile formulate de acesta vizând netemeinicia pedepsei aplicate pe care o apreciază ca fiind prea aspră, în raport de atitudinea de nerecunoaștere a faptei pe care a adoptat-o pe parcursul procesului penal. Solicită, de asemenea, inculpatul să se aibă în vedere că a beneficiat de disp. art. 320 1 C. proc. pen. În susținerea recursului, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385 6 alin. (6) C. proc. pen., în baza căruia instanța de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează: Reține Înalta Curte că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptei este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind instanța de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la trafic internațional de droguri de risc și mare risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

Referitor la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptei, urmările acesteia, limitele de pedeapsă, cât și circumstanțele personale (conduita procesuală de recunoaștere, lipsa antecedentelor penale), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care prin cuantum și modalitatea de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen. Potrivit disp. art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea conținând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie reindividualizată în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite, pe viitor, săvârșirea de fapte penale. În speță, instanța de control judiciar a apreciat corect asupra gravității faptei, dar și a împrejurărilor în care a fost comisă, coroborate cu persoana inculpatului, condiții în care solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei este neîntemeiată.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpat. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D.C. împotriva Deciziei penale nr. 171/A din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 7 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ