ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2559/2013

Asupra recursului de față; Prin Ordonanța nr. 2141/P/2011 din 27 martin 2012 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (4), (6) raportat la art. 10 lit. a), d) C. proc. pen., art. 209 alin. (3), (4), art. 28 1 pct. 1 lit. b) și art. 35 din același cod, neînceperea urmăririi penale față de: - executorul judecătoresc C.I.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 246, art. 288, art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod; - prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, T.R., executorul judecătoresc C.I.I. și față de avocatul R.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute dispozițiile art. 25 C. pen.

raportat la art 174.C. pen.; - G.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 din același cod. S-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, în vederea continuării cercetărilor față de numiții G.T., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 194, art. 289, art. 291, art. 193, art. 220 și art. 217 C. pen. și D.V., T.V., I.S. și A.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen. Împotriva rezoluției petentul F.V. a formulat plângere și prin rezoluția nr. 1333/II/2/2012 din 15 mai 2012 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată plângerea acestuia.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul și prin Sentința penală nr. 13/A din 14 ianuarie 2013 Cartea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul F.V., împotriva Rezoluției nr. 2141/P/2011 din 27 martie 2012 dată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. S-a reținut că în mod corect s-a dispus în cauză o soluție de netrimitere în judecată, având în vedere că din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei nu au rezultat indicii cu privire la existența faptelor invocate de petenta ca fiind săvârșite în dauna sa. S-a constatat că în cauză au fost efectuate suficiente acte premergătoare, iar procurorul a analizat în detaliu fiecare mijloc de probă, arătând motivele pentru care a ajuns la concluzia dispusă prin soluție.

Împotriva sentinței penale nr. 13/F din 14 ianuarie 2013, la data de 17 ianuarie 2013, petentul F.V. a formulat recurs și a solicitat, în esență, admiterea recursului și admiterea plângerii, apreciind că rezoluția dată este nelegală și netemeinică, arătând că i-a fost încălcat dreptul de proprietate, iar organele de cercetare penală nu au aflat adevărul. De asemenea a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 care modifică dispozițiile art 278 1 C. proc. pen. în raport de dispozițiile art. 1 alin. (4), art. 11, art. 16 alin. (1) art. 20, art. 21, art. 24 alin. (1), art. 53, art. 124 alin. (2), art. 129 și art. 148 din Constituția României.

Recursul este inadmisibil. Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări de natură să contribuie la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și înlăturarea unor căi de atac, cum este și cazul recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în procedura reglementată de disp. art. 278 1 din C. proc. pen. (plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată). Astfel, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., modificat prin dispozițiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea formulată împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.

Dispozițiile art. XXIV din Legea nr. 202/2010 (dispoziții tranzitorii) prevăd că numai în situația în care hotărârile au fost pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a legii, acestea rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Se constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 14 ianuarie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, astfel că devin aplicabile disp. art. 278 1 alin. (10) din ' C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile pronunțate de judecător în procedura prevăzută de disp. art. 278 1 C. proc. pen., este definitivă. Întrucât petentul a formulat o cale de atac neprevăzută de lege, Înalta Curte de Casație și Justiție nu va mai analiza excepția de neconstituționalitate invocată și va respinge ca inadmisibil recursul în conformitate cu disp.

art. 385 15 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., iar în temeiul art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul F.V. împotriva Sentinței penale nr. 13/F din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 03 septembrie 2013. Procesat de GGC - NN