ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2089/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin contestația înregistrată sub nr. 419/32/2011 pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamantul G.F.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Baroul Neamț și U.N.B.R.: - anularea Deciziei nr. 179 din 26 noiembrie 2010 emisă de către Baroul Neamț și anularea Deciziei cu nr. 208 din 09 iunie 2011 emisă de U.N.B.R.; - obligarea pârâților să emită actul administrativ constând în decizia de primire în profesia de avocat a reclamantei, cu plata cheltuielilor de judecată. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 172 din 25 octombrie 2011 a fost admisă excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere excepția de necompetență materială invocată din oficiu, apreciind că actul administrativ care a produs efecte juridice față de reclamant este decizia Baroului Neamț, iar nu decizia de soluționare a recursului administrativ emisă de către pârâtul U.N.B.R. Din aceste motive, instanța a apreciat că soluționarea recursului administrativ de către pârâtul U.N.B.R., nu poate avea relevanță în stabilirea competenței de soluționare în primă instanță a curților de apel, întrucât recursul administrativ este prevăzut ca o posibilă soluție privind evitarea judecății, prin revocarea actului administrativ emis și care a vătămat persoana de către autoritatea emitentă sau cea ierarhic superioară, neputând exista recurs administrativ fără act administrativ emis.

3. Hotărârea Tribunalului Prin Sentința nr. 43/CA din 21 februarie 2012 a Tribunalului Neamț a fost declinată competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul G.F.C. în contradictoriu cu Baroul Neamț și U.N.B.R. în favoarea Curții de Apel Bacău Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că obiectul cauzei deduse judecății privește anularea atât a deciziei emise de Baroul Neamț, dar și a deciziei emise de U.N.B.R., ori, în raport de aspectul poziționării U.N.B.R. în cadrul autorităților publice de nivel național și văzând dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 3 C. proc. civ. a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

Constatând ivit un conflict negativ de competență a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, 21 și 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Conflictul de competență ivit între Tribunalul Neamț și Curtea de Apel Bacău se va rezolva în sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul G.F.C. în contradictoriu cu Baroul Neamț și U.N.B.R. în favoarea Curții de Apel Bacău, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." În conformitate cu obiectul cauzei de față, care privește un act emis de o autoritate publică de nivel central, competența se va stabili exclusiv în raport de dispozițiile art. 3 C. proc.

civ. coroborate cu dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ. De altfel, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 conform cărora profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al U.N.B.R. Coroborând aceste dispoziții cu prevederile legii, care dispun că primirea în profesie se realizează în baza unui examen organizat de U.N.B.R., rezultă că decizia baroului de admitere în profesie este întotdeauna transmisă U.N.B.R., care emite decizia finală, iar data emiterii acestei decizii este data de înscriere în Tabloul Avocaților. Având în vedere considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul G.F.C. în contradictoriu cu Baroul Neamț și U.N.B.R. în favoarea Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 aprilie 2012. Procesat de GGC - GV