ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2089/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2089/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin contestația înregistrată sub nr.
419/32/2011 pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamantul G.F.C. a solicitat în
contradictoriu cu pârâții Baroul Neamț și U.N.B.R.:
- anularea Deciziei
nr. 179 din 26 noiembrie 2010 emisă de către Baroul Neamț și anularea Deciziei
cu nr. 208 din 09 iunie 2011 emisă de U.N.B.R.;
- obligarea pârâților
să emită actul administrativ constând în decizia de primire în profesia de
avocat a reclamantei, cu plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea Curții
de Apel
Prin Sentința nr. 172
din 25 octombrie 2011 a fost admisă excepția de necompetență materială și a
fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Neamț.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a avut în vedere excepția de necompetență materială invocată
din oficiu, apreciind că actul administrativ care a produs efecte juridice față
de reclamant este decizia Baroului Neamț, iar nu decizia de soluționare a
recursului administrativ emisă de către pârâtul U.N.B.R.
Din aceste motive,
instanța a apreciat că soluționarea recursului administrativ de către pârâtul
U.N.B.R., nu poate avea relevanță în stabilirea competenței de soluționare în
primă instanță a curților de apel, întrucât recursul administrativ este
prevăzut ca o posibilă soluție privind evitarea judecății, prin revocarea
actului administrativ emis și care a vătămat persoana de către autoritatea
emitentă sau cea ierarhic superioară, neputând exista recurs administrativ fără
act administrativ emis.
Hotărârea
Tribunalului
Prin Sentința nr.
43/CA din 21 februarie 2012 a Tribunalului Neamț a fost declinată competența de
soluționare a cauzei formulată de reclamantul G.F.C. în contradictoriu cu
Baroul Neamț și U.N.B.R. în favoarea Curții de Apel Bacău
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța a reținut că obiectul cauzei deduse judecății
privește anularea atât a deciziei emise de Baroul Neamț, dar și a deciziei
emise de U.N.B.R., ori, în raport de aspectul poziționării U.N.B.R. în cadrul
autorităților publice de nivel național și văzând dispozițiile art. 10 din
Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 3 C. proc. civ. a stabilit competența de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.
Constatând ivit un
conflict negativ de competență a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de
Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
II. Decizia Înaltei
Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, 21 și 22 C. proc. civ.,
urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,
precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Conflictul de
competență ivit între Tribunalul Neamț și Curtea de Apel Bacău se va rezolva în
sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii formulate de
reclamantul G.F.C. în contradictoriu cu Baroul Neamț și U.N.B.R. în favoarea
Curții de Apel Bacău, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte a
reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială
de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în
raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori
încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite,
contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Potrivit art. 10 din
Legea nr. 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau
încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care
privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale
acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele
administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau
încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai
mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios
administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială
nu se prevede altfel."
În conformitate cu
obiectul cauzei de față, care privește un act emis de o autoritate publică de
nivel central, competența se va stabili exclusiv în raport de dispozițiile art.
3 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului
administrativ.
De altfel, Înalta
Curte are în vedere dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 conform
cărora profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul
baroului din care fac parte, barou component al U.N.B.R. Coroborând aceste
dispoziții cu prevederile legii, care dispun că primirea în profesie se
realizează în baza unui examen organizat de U.N.B.R., rezultă că decizia
baroului de admitere în profesie este întotdeauna transmisă U.N.B.R., care
emite decizia finală, iar data emiterii acestei decizii este data de înscriere
în Tabloul Avocaților.
Având în vedere
considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,
Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și
care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Curții de Apel
Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul G.F.C. în contradictoriu cu
Baroul Neamț și U.N.B.R. în favoarea Curții de Apel Bacău, secția contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 27 aprilie 2012.
Procesat de GGC - GV