ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2115/2010

Asupra contestației în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 3733 din data de 11 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.D.D. împotriva Deciziei penale nr. 63 din 25 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Împotriva acestei decizii a formulat în temeiul dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., contestație în anulare, condamnatul C.D.D., susținând că în recurs nu a fost ascultat și nici nu i s-au pus în vedere dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., invocând astfel cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen., pe motiv că nu a fost ascultat și că i s-a încălcat dreptul la apărare.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor definitive se poate face contestație în anulare, în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cauzei de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Conform dispozițiilor art. 389 alin. (1) lit. a), b), c) și e) C. proc. pen., contestația în anulare se introduce la instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere. Se constată de către Înalta Curte, că cererea de contestație în anulare a fost introdusă la instanța competentă, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. Înalta Curte, urmează să respingă ca inadmisibilă contestația în anulare, pentru următoarele considerente: Deși contestatorul-recurent invocă ca motiv de contestație în anulare faptul că nu a fost ascultat la instanța de recurs, fiindu-i încălcat dreptul la apărare [ art. 386 lit. e) C. proc. pen. ] , se constată că în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 C. proc.

pen., instanța de recurs era obligată să procedeze la ascultarea recurentului prezent numai atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond sau de apel sau când nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare. În cazul de față, așa cum rezultă din actele dosarului, contestatorul-condamnat a fost audiat în fața instanței de apel cât și în fața instanței de fond. Față de aceste situații, nu mai era obligatorie ascultarea contestatorului în fața instanței de recurs, conform dispozițiilor art. 385 14 alin. (1 1 ) C. proc. pen., fapt pentru care Înalta Curte apreciază că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă. Urmează ca Înalta Curte, având în vedere toate aceste considerente, să respingă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de reclamantul C.D.D.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.D.D. împotriva Deciziei penale nr. 3733 din 11 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 10187/95/2008. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2010.