ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2115/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2115/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației
în anulare de față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 3733 din data de 11
noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a
respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.D.D. împotriva Deciziei
penale nr. 63 din 25 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală.
Împotriva acestei
decizii a formulat în temeiul dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., contestație
în anulare, condamnatul C.D.D., susținând că în recurs nu a fost ascultat și
nici nu i s-au pus în vedere dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.,
invocând astfel cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. e) C.
proc. pen., pe motiv că nu a fost ascultat și că i s-a încălcat dreptul la
apărare.
Potrivit
dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor definitive se poate
face contestație în anulare, în următoarele cazuri:
a) când procedura de
citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de
recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea
dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs
a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre
această împiedicare;
c) când instanța de
recurs nu s-a pronunțat asupra cauzei de încetare a procesului penal dintre
cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i
1
), cu privire la
care existau probe în dosar;
d) când împotriva
unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Conform dispozițiilor
art. 389 alin. (1) lit. a), b), c) și e) C. proc. pen., contestația în anulare
se introduce la instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare
se cere.
Se constată de către
Înalta Curte, că cererea de contestație în anulare a fost introdusă la instanța
competentă, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.
Înalta Curte, urmează
să respingă ca inadmisibilă contestația în anulare, pentru următoarele
considerente:
Deși
contestatorul-recurent invocă ca motiv de contestație în anulare faptul că nu a
fost ascultat la instanța de recurs, fiindu-i încălcat dreptul la apărare
[
art. 386 lit. e) C.
proc. pen.
]
, se constată că în
conformitate cu dispozițiile art. 385
14
C. proc. pen., instanța de
recurs era obligată să procedeze la ascultarea recurentului prezent numai
atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond sau de apel sau când
nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare.
În cazul de față, așa cum rezultă din actele
dosarului, contestatorul-condamnat a fost audiat în fața instanței de apel cât
și în fața instanței de fond.
Față de aceste
situații, nu mai era obligatorie ascultarea contestatorului în fața instanței
de recurs, conform dispozițiilor art. 385
14
alin. (1
1
) C.
proc. pen., fapt pentru care Înalta Curte apreciază că cererea de contestație
în anulare este inadmisibilă.
Urmează ca Înalta
Curte, având în vedere toate aceste considerente, să respingă ca inadmisibilă
contestația în anulare formulată de reclamantul C.D.D.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.D.D.
împotriva Deciziei penale nr. 3733 din 11 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 10187/95/2008.
Obligă contestatorul
la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 28 mai 2010.