ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 381/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 366 din 30 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală pronunțată în dosarul nr. 6601/2/2011, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului declarat de petiționara M.I. împotriva sentinței penale nr. 255 din 17 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a penală, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea formulată de petiționara M.I. și intitulată „Contestație în anulare a hotărârii penale nr. 255 din 17 iunie 2011", pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a penală, aceasta a solicitat desființarea hotărârii, pe motiv că în mod greșit i-a fost respinsă, ca tardivă, plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen., deoarece a respectat termenul de 20 zile prevăzut de lege. În acest sens, a învederat că la data de 25 februarie 2011 i s-a comunicat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 374/P/2010, iar termenul de 20 zile prevăzut de lege pentru introducerea plângerii se împlinea la 17 martie 2011, aspect reținut de instanță, însă petiționara a depus plângerea la oficiul poștal în data de 16 martie 2011. În dovedirea susținerilor sale, a anexat mai multe acte, printre care și recipisa de confirmare a primirii recomandatei respective. În drept, petiționara și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 386 C. proc. pen. La primul termen de judecată din data de 30 septembrie 2011, petiționara M.I.

a depus la dosar, în ședința publică, „Precizări la cererea formulată", prin care a calificat cererea ce formează obiectul dosarului ca fiind „recurs" împotriva sentinței penale nr. 255 din 17 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a penală, fiind invocat ca și motiv de recurs cel prevăzut de art. 385 1 C. proc. pen. În aceste condiții, s-a reținut că în conformitate cu prevederile art. 29 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de curțile de apel sunt de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, motiv pentru care a fost declinată competența de soluționare a recursului în favoarea instanței supreme, potrivit art. 42 C. pen.

Astfel fiind, la data de 11 octombrie 2011 dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța fiind investită cu soluționarea recursului declarat de petiționara M.I. împotriva sentinței penale nr. 255 din 17 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală pronunțată în dosarul nr. 2783/2/2011, prin care, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petiționara M.I. împotriva rezoluției nr. 374/P/2010 din data de 13 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținându-se rezoluția atacată. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petiționara la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în temeiul art. 193 alin. final C. proc.

pen., a fost obligată petiționara la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat, către intimatul B.N. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București, secția I penală a reținut că la data de 25 martie 2011, sub nr. 2783/2/2011, s-a înregistrat plângerea formulată de petiționara M.I. împotriva rezoluției nr. 374/P/2010 din data de 13 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, de neîncepere a urmăririi penale față de numiții B.N., F.I., S.L., M.I., F.C., N.M. și P.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., precum și față de intimatul B.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 288 C. pen.

și art. 291 C. pen., menținută prin rezoluția nr. 319/II-2/2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. S-a reținut că rezoluția de neurmărire a fost comunicată petiționarei la data de 25 februarie 2011, iar la data de 21 martie 2011 aceasta a formulat plângere, depusă inițial la parchet și transmisă instanței competente, prin adresa nr. 319/II/2/2011 din 25 martie. Prin urmare, s-a constatat că termenul de 20 de zile prevăzut de lege pentru introducerea plângerii în condițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., a fost încălcat (fiind îndeplinit la 17 martie 2011). Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil pentru considerentele care urmează.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului. În speță, petiționara a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 255 din 17 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală pronunțată în dosarul nr. 2783/2/2011, hotărâre care, însă, este definitivă. Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționara M.I. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara M.I. împotriva sentinței penale nr. 255 din 17 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală pronunțată în dosarul nr. 2783/2/2011. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2012.