ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2358/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53 din 21 ianuarie 2005, Tribunalul București, secția a II–a penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul A.V., deținut în Penitenciarul București, împotriva sentinței penale nr. 330 din 9 martie 2004, pronunțată de aceeași instanță, definitivă prin decizia penală nr. 4417/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în speță nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, vinovăția revizuientului stabilindu-se pe baza probelor administrate. Referitor la pretins mărturie mincinoasă comisă de martora S.F.

se arată că față de aceasta nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru infracțiunea respectivă așa cum ar fi dispozițiile art. 394 C. pen. Curtea de Apel București, secția I–a penală, prin decizia penală nr. 116 din 18 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul prin care revizuientul susținea că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare. Împotriva menționatelor hotărâri, condamnatul A.V. a declarat recurs, reiterând motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate în apel. Recursul este nefondat. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc.

pen., invocate de condamnat, revizuirea poate fi cerută împotriva hotărârilor judecătorești definitive, când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei ori dacă un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere. Cum motivele de revizuire invocate de condamnat nu se confirmă, din actele dosarului nerezultând că martora S.F. a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, vinovăția condamnatului fiind dovedită prin alte probe administrate în cauză, în mod just instanța de fond a respins cererea de revizuire formulată de acesta, soluție confirmată și de instanța de apel. În consecință, recursul declarat de condamnatul revizuient A.V.

nefiind fondat, urmează a fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 116 din 18 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2005.