ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2358/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53

din 21 ianuarie 2005, Tribunalul București, secția a II–a penală, a respins, ca

nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul A.V., deținut în

Penitenciarul București, împotriva sentinței penale nr. 330 din 9 martie 2004,

pronunțată de aceeași instanță, definitivă prin decizia penală nr. 4417/2004 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că în speță nu s-au descoperit fapte sau împrejurări

ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, vinovăția

revizuientului stabilindu-se pe baza probelor administrate. Referitor la

pretins mărturie mincinoasă comisă de martora S.F. se arată că față de aceasta

nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru infracțiunea respectivă așa

cum ar fi dispozițiile art. 394 C. pen.

Curtea de Apel București,

secția I–a penală, prin decizia penală nr. 116 din 18 februarie 2005, a

respins, ca nefondat, apelul prin care revizuientul susținea că nu se face

vinovat de comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 678/2001 pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani

închisoare.

Împotriva menționatelor

hotărâri, condamnatul A.V. a declarat recurs, reiterând motivele de

nelegalitate și netemeinicie invocate în apel.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 394 alin. (1)

lit. a) și b) C. proc. pen., invocate de condamnat, revizuirea poate fi cerută

împotriva hotărârilor judecătorești definitive, când s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei ori dacă

un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie

mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.

Cum motivele de revizuire

invocate de condamnat nu se confirmă, din actele dosarului nerezultând că

martora S.F. a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, vinovăția

condamnatului fiind dovedită prin alte probe administrate în cauză, în mod just

instanța de fond a respins cererea de revizuire formulată de acesta, soluție

confirmată și de instanța de apel.

În consecință, recursul

declarat de condamnatul revizuient A.V. nefiind fondat, urmează a fi respins,

ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 116 din 18

februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 aprilie 2005.