ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4187/2010

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția

civilă, reclamantul I.F. a chemat în judecată pe pârâții Primarul comunei

Comana și comuna Comana, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va

pronunța să dispună stabilirea calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor

reparatorii în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 și anularea dispoziției nr. 192/2004

emisă de pârâtul Primarul comunei Comana, prin care i-a fost respinsă

notificarea privind acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul casă de

locuit, anexe și terenul aferent, situate în comuna Comana, preluate abuziv de

Statul Român.

Prin sentința civilă nr. 1258 din 10 noiembrie 2008,

Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis excepția tardivității formulării

cererii de chemare în judecată, a respins capătul de cerere privind anularea

dispoziției nr. 192/2004 emisă de pârâtul Primarul comunei Comana și a admis

excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta comuna Comana, prin

primar, pentru existența autorității de lucru judecat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul

a mai solicitat anularea aceleiași dispoziții prin cererea adresată

Tribunalului Constanța, ce a format obiectul dosarului nr. 933/2004, soluționat

prin sentința civilă nr. 1093 din 6 iulie 2005.

În acest dosar a fost analizată temeinicia cererii de

chemare în judecată sub aspectul stabilirii calității de persoană îndreptățită

la acordarea măsurilor reparatorii, acțiunea fiind respinsă, cu motivarea că

reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului

preluat de stat.

Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia civilă nr.

943 din 21 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța și irevocabilă prin

decizia civilă nr. 6263 din 26 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Constatând existența triplei identități de părți, obiect și

cauză, față de dispozițiile art. 1201 C. civ., instanța a admis excepția

autorității de lucru judecat.

În ce privește excepția tardivității, tribunalul a reținut

că, față de împrejurarea că reclamantul a luat cunoștință de conținutul

dispoziției în iunie 2004, contestația a fost formulată cu nerespectarea

termenului prevăzut de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamantul I.F. a fost respins de Curtea

de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale, prin decizia nr. 135 din 20 mai 2009.

În motivarea acestei soluții, s-a

reținut în esență că, raportat la sentința civilă nr. 1093/2005 a Tribunalului

Constanța, rămasă irevocabilă, problema calității de persoană îndreptățită a

reclamantului a fost soluționată irevocabil, soluția având autoritatea de lucru

judecat prevăzută de art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ.

Împotriva deciziei curții de apel,

la data de 12 august 2009, reclamantul a formulat cerere de recurs.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

La data de 21 ianuarie

2010, moștenitorii reclamantului au solicitat introducerea lor în cauză,

depunând la dosar certificatul de deces al reclamantului, precum și motivele de

recurs.

La termenul din 2 iulie 2010,

instanța a invocat excepția nulității recursului, pe care o va analiza cu

prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite

pentru considerentele ce succed:

Dispozițiile înscrise în art. 302

1

alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prescriu că cererea de recurs trebuie să

cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar art. 306 alin. (1) din același cod

prevăd că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Recurentul-reclamant nu a depus

motivele de recurs în termenul prevăzut de art. 303 C. proc. civ., potrivit

căruia calea de atac se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul

termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., respectiv în 15 zile de la

comunicarea hotărârii.

În cauză, comunicarea deciziei de

apel s-a efectuat către reclamant la data de 6 august 2009 (fila 28 dosar

apel).

De la acea dată, recurentul ar fi

trebuit să motiveze calea de atac în termenul procedural de 15 zile, respectiv

până la data de 22 august 2009, ceea ce nu s-a întâmplat, motivele de recurs

fiind depuse la 12 ianuarie 2010 de către moștenitorii acestuia.

Nu prezintă relevanță faptul că

recurentul a decedat, în condițiile în care decesul a survenit la data de 12

octombrie 2009, cu mult după expirarea termenului legal pentru motivarea recursului.

Față de considerentele expuse,

constatând că recursul nu a fost motivat în termenul arătat, Înalta Curte va

aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 306 alin. (1)

C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu

acest obiect invocată din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamantul I.F., continuat de

moștenitorii I.E. și G.R., împotriva deciziei nr. 135/C din 20 mai 2009

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2010.