ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4187/2010

Asupra recursului de față, constată: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, reclamantul I.F. a chemat în judecată pe pârâții Primarul comunei Comana și comuna Comana, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună stabilirea calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 și anularea dispoziției nr. 192/2004 emisă de pârâtul Primarul comunei Comana, prin care i-a fost respinsă notificarea privind acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul casă de locuit, anexe și terenul aferent, situate în comuna Comana, preluate abuziv de Statul Român.

Prin sentința civilă nr. 1258 din 10 noiembrie 2008, Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, a respins capătul de cerere privind anularea dispoziției nr. 192/2004 emisă de pârâtul Primarul comunei Comana și a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta comuna Comana, prin primar, pentru existența autorității de lucru judecat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a mai solicitat anularea aceleiași dispoziții prin cererea adresată Tribunalului Constanța, ce a format obiectul dosarului nr. 933/2004, soluționat prin sentința civilă nr. 1093 din 6 iulie 2005. În acest dosar a fost analizată temeinicia cererii de chemare în judecată sub aspectul stabilirii calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii, acțiunea fiind respinsă, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului preluat de stat.

Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 943 din 21 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța și irevocabilă prin decizia civilă nr. 6263 din 26 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Constatând existența triplei identități de părți, obiect și cauză, față de dispozițiile art. 1201 C. civ., instanța a admis excepția autorității de lucru judecat. În ce privește excepția tardivității, tribunalul a reținut că, față de împrejurarea că reclamantul a luat cunoștință de conținutul dispoziției în iunie 2004, contestația a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamantul I.F. a fost respins de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 135 din 20 mai 2009. În motivarea acestei soluții, s-a reținut în esență că, raportat la sentința civilă nr. 1093/2005 a Tribunalului Constanța, rămasă irevocabilă, problema calității de persoană îndreptățită a reclamantului a fost soluționată irevocabil, soluția având autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ. Împotriva deciziei curții de apel, la data de 12 august 2009, reclamantul a formulat cerere de recurs. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

La data de 21 ianuarie 2010, moștenitorii reclamantului au solicitat introducerea lor în cauză, depunând la dosar certificatul de deces al reclamantului, precum și motivele de recurs. La termenul din 2 iulie 2010, instanța a invocat excepția nulității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite pentru considerentele ce succed: Dispozițiile înscrise în art. 302 1 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prescriu că cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar art. 306 alin. (1) din același cod prevăd că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Recurentul-reclamant nu a depus motivele de recurs în termenul prevăzut de art. 303 C. proc. civ., potrivit căruia calea de atac se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., respectiv în 15 zile de la comunicarea hotărârii. În cauză, comunicarea deciziei de apel s-a efectuat către reclamant la data de 6 august 2009 (fila 28 dosar apel). De la acea dată, recurentul ar fi trebuit să motiveze calea de atac în termenul procedural de 15 zile, respectiv până la data de 22 august 2009, ceea ce nu s-a întâmplat, motivele de recurs fiind depuse la 12 ianuarie 2010 de către moștenitorii acestuia. Nu prezintă relevanță faptul că recurentul a decedat, în condițiile în care decesul a survenit la data de 12 octombrie 2009, cu mult după expirarea termenului legal pentru motivarea recursului.

Față de considerentele expuse, constatând că recursul nu a fost motivat în termenul arătat, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect invocată din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul I.F., continuat de moștenitorii I.E. și G.R., împotriva deciziei nr. 135/C din 20 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2010.