ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 683/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 683/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, la data de

11 ianuarie 2006, sub nr. 99/2006, reclamantele I.R. și I.R.L.

au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Constanța, solicitând:

- anularea

dispoziției nr. 3987 din 30 noiembrie 2005 emisă de Primarul municipiului Constanța,

prin care le-a fost respinsă notificarea depusă în temeiul Legii nr. 10/2001 în

vederea restituirii în natură sau prin echivalent a imobilului teren în suprafață

de 20.118 mp, situat în municipiul Constanța, b-dul M., imobil preluat abuziv, prin

Decretul nr. 92/1950, din patrimoniul autorului lor I.C.I.;

- obligarea

pârâtului la restituirea în natură a suprafețelor de teren fără construcții, de

aprox. 3.000 mp din totalul de 20.118 mp, iar în cazul în care restituirea în natură

nu este posibilă, acordarea de despăgubiri bănești la valoarea de circulație a imobilului.

În motivare,

reclamantele au arătat că notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 le-a fost

respinsă, în mod greșit, cu motivarea că nu sunt persoane îndreptățite.

Prin sentința

civilă nr. 1081 din 19 septembrie 2006, Tribunalul Constanța, secția civilă, a respins

acțiunea, ca nefondată, reținând că înscrisurile depuse nu atestă identitatea între

persoana care are calitatea de cumpărător din contractul de vânzare-cumpărare invocat

drept titlu de proprietate și autorul reclamantelor, care a purtat numele de I.I.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel reclamantele.

Prin decizia

civilă nr. 32/C din 29 ianuarie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori

și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis apelul și a schimbat

sentința apelată, în sensul că: a admis contestația; a anulat dispoziția atacată;

a constatat că reclamantele sunt persoane îndreptățite, conform art. 3 din Legea

nr. 10/2001; a dispus restituirea în natură a suprafeței de 10.090 mp constituită

din mai multe loturi individualizate și pentru diferența de 6.128 mp teren a dispus

înaintarea dosarului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a decide

astfel, curtea a reținut că terenul dobândit de autorul reclamantelor prin contractul

de vânzare-cumpărare autentificat din anul 1939 a fost naționalizat prin Decretul

nr. 92/1950 și înscris în anexa la decret ca fiind situat în str. M. nr. 44, la

aceeași poziție fiind înscris și imobilul din Constanța, str. I. nr. 9.

Astfel cum

rezultă din decizia nr. 2644/2002 a Curții Supreme de Justiție, I.C.I. a fost cunoscut

și sub numele de I.I., fiind autorul reclamantelor, care și-au probat și calitatea

de moștenitoare legale ale acestuia, fiind îndreptățite în înțelesul art. 3 și art.

4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 la măsuri reparatorii.

Expertiza

efectuată în cauză a stabilit ca fiind liberă de construcții suprafața de 12.090

mp, sub forma mai multor loturi, indicate în schița anexă, susceptibile de a fi

restituite în natură.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâtul.

Prin decizia

nr. 7227 din 31 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție. secția civilă

și de proprietate intelectuală, a admis recursul pârâtului, a casat decizia recurată

și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În considerentele

deciziei pronunțate, instanța de recurs a reținut următoarele:

Din perspectiva

dispozițiilor art. 21 alin. (4) coroborat cu art. 26 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

și art. 87 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cât și față de cuprinsul dispozitivului

hotărârii recurate, este evident că Primarul municipiului Constanța nu a fost citat

în proces și obligat la măsurile indicate în dispozitiv în nume propriu, ci în calitate

de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale, deținătoare a terenului

în litigiu. În consecință, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată

de recurent este neîntemeiată.

Opunând efectul

pozitiv al lucrului judecat care interzice soluționarea diferită a unor chestiuni

litigioase identice, tranșate prin hotărâre judecătorească irevocabilă pronunțată

anterior, instanța de recurs a reținut că prin decizia nr. 2644 din 28 iunie 2002,

Curtea Supremă de Justiție a stabilit că I.R. și I.R.L. au calitatea de succesoare

în drepturi, în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001, ale autorului lor I.C.I., cunoscut

și sub numele de I.G.I., ale cărui imobile au fost naționalizate în temeiul Decretului

nr. 92/1950, astfel că legitimarea reclamantelor de persoane îndreptățite nu mai

poate fi repusă în discuție.

Recursul este

fondat în limita motivului care vizează nelegalitatea soluției de restituire în

natură a loturilor de teren însumând suprafața de 12.090 mp.

Dispunând

restituirea în natură a acestor loturi, instanța de apel a făcut trimitere la expertiza

efectuată la fond, care însă nu s-a limitat la obiectivul stabilit, expertul făcând

aprecieri proprii, prezentate într-o manieră confuză și lapidară în privința suprafețelor

de teren liber, ce ar putea fi restituite, aprecieri însușite de instanța de apel,

cu ignorarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată. Din schița anexă

a raportului de expertiză rezultă că zona în care a fost identificat terenul preluat

din patrimoniul autorului reclamantelor este sistematizată, pe teren fiind edificate

blocuri de locuințe și alte construcții. Instanța de apel a dispus restituirea loturilor

de teren libere de construcții supraterane, fără a ordona efectuarea unei lucrări

de specialitate care să stabilească suprafețele de teren afectate servituților legale

și amenajărilor de utilitate publică (conducte subterane de canalizare, termoficare,

apă, rețele electrice ș.a.) aferente ansamblurilor de locuințe existente pe teren.

În vederea

lămuririi acestei situații de fapt, care presupune suplimentarea probatoriului administrat

în fazele procesuale anterioare, s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare

la aceeași instanță de apel.

În rejudecare,

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale, a pronunțat decizia civilă nr. 302/C din 15 decembrie 2008, prin

care a admis apelul reclamantelor și schimbat în tot a sentința apelată, în sensul

că a admis contestația și în consecință:

- a anulat

dispoziția nr. 3987 din 30 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Constanța;

- a obligat

pârâtul să restituie reclamantelor, în natură, suprafața de 4.110 mp, situată în

Constanța, între șos. M. și b-dul M., identificată în suplimentul la raportul de

expertiză tehnică topografică efectuată de expert P.N., sub forma mai multor loturi;

- a obligat

pârâtul să emită dispoziție motivată prin care să propună acordarea de despăgubiri

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul în suprafață de 16.008

mp, care nu se poate restitui în natură.

Pentru a decide astfel,

curtea a avut în vedere

expertiza tehnică efectuată în

rejudecare, prin care s-a stabilit că suprafața de teren liberă, fără conducte subterane

și fără construcții, este de 4110 mp.

Raportat la concluziile

acestei expertize, curtea a apreciat că se poate dispune

restituirea în natură a suprafeței de 4110 mp, compusă din loturile

identificate de expert, iar pentru diferența de teren nerestituită în natură a apreciat

că reclamantele sunt îndreptățite la despăgubiri în condițiile legii speciale.

Împotriva

acestei din urmă decizii a curții de apel au declarat recurs ambele părți.

Prin decizia nr. 6499

din 10 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, a admis recursurile reclamantelor și pârâtului

și a casat decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând că instanța

de apel a făcut o motivare sumară, preluând fără rezerve, necritic, concluziile

suplimentului de expertiză topo, fără a se putea desprinde elementele avute în vedere

la pronunțarea soluției.

De asemenea, s-a reținut

că instanța de trimitere nu s-a conformat îndrumărilor date de instanța

de recurs în legătură cu obiectivele expertizei topo, înfrângând astfel dispozițiile

art. 315 C. proc. civ.

Suplimentul de expertiză,

ale cărui concluzii au fost preluate necritic de instanța de apel, a conceput

noțiunea de teren liber limitat la terenul neocupat de construcții, ignorând

conținutul acestei noțiuni astfel cum el este explicitat de pct. 10.3

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G.

nr. 250/2007.

Alcătuind loturile de

teren liber, propuse a fi restituite în natură, din spațiile aflate între blocuri

sau instituții de învățământ, expertul nu s-a preocupat să evidențieze destinația

și regimul lor juridic, deși în obiecțiunile la raportul suplimentar de expertiză,

atașate recursului, primarul arată că terenurile încorporate în loturile atribuite

de instanță reclamantelor reprezintă căi de acces, spații verzi, terenuri afectate

utilizării normale a blocurilor de locuit sau instituțiilor de învățământ.

Față de omisiune expertizei

și ale instanței, care au ignorat obiectivele stabilite de instanța de recurs prin

decizia de casare, în vederea lămuririi situației de fapt, s-a apreciat că se impune

admiterea recursurilor și casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare

la aceeași instanță, pentru refacerea expertizei topo.

În rejudecare, Curtea

de Apel Constanța a dispus efectuarea expertizei topo cu obiectivele precizate

de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Inițial, raportul

de expertiză a fost efectuat de expert N.S. și contestat de reclamante pentru neconvocarea

acestora la data efectuării expertizei.

Excepția de nulitate

a raportului de expertiză a fost respinsă prin încheierea din 12 septembrie 2011,

pronunțată în Dosarul nr. 349/36/2008 al Curții de Apel Constanța.

Față de obiecțiunile

reclamantelor la raportul de expertiză, instanța a admis efectuarea unui raport

de contraexpertiză de către trei experți, în conformitate cu dispozițiile

art. 202 C. proc. civ.

Ulterior, s-a formulat

de reclamante o cerere de strămutare, admisă prin încheierea nr. 77 din 18

ianuarie 2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care

s-a dispus strămutarea dosarului la Curtea de Apel Galați.

Prin încheierea nr.

32 din 13 februarie 2012, Curtea de Apel Constanța a dispus scoaterea de pe

rol a Dosarului nr. 349/36/2008 privind apelul declarat de reclamante împotriva

sentinței civile nr. 1081 din 19 septembrie 2006 a Tribunalului Constanța

și înaintarea acestuia Curții de Apel Galați pentru competentă soluționare.

Învestită prin strămutare,

Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a pronunțat decizia civilă nr. 126/A

din 30 octombrie 2014, prin care a admis apelul reclamantelor și a schimbat în tot

sentința apelată, în sensul că a admis contestația și în consecință:

- a anulat dispoziția

nr. 3987 din 30 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Constanța;

- a obligat pârâtul să

restituie în natură suprafața de 8667 mp, situată în intravilanul Municipiului

Constanța între b-dul M. și șos. M. în dreptul Pieței A., teren identificat

de expertiza efectuată de expert C.C., loturile 1-20.

- a dispus ca pentru diferența

până la 20.118 mp, respectiv pentru suprafața de 11.451 mp, să se emită o nouă

dispoziție de propunere de acordare de despăgubiri bănești conform Titlului

VII din Legea nr. 247/2005.

Pentru a decide astfel,

curtea a reținut următoarele:

Expertiza efectuată cu

indicarea obiectivelor precizate de Înalta Curte în decizia de casare a fost depusă

de experții V.A., P.G. și P.G.L.

Vechiul amplasament al

imobilului a fost identificat în baza Planului General al orașului Constanța

Ediția a II-a după ultimele date oficiale iunie 1921 și Planului cadastral

al orașului Constanța ediția 1936-1938.

Amplasamentul este recunoscut

și în planul de situație elaborat de Primăria Constanța anexat expertizei

în Planul cadastral al Municipiului Constanța ediția 1994-1997.

În zona vechiului amplasament

al autorului se constată că este integral restructurată și sistematizată, fiind

edificate căi principale și secundare de comunicații, blocuri de locuințe,

alte construcții cu funcții sociale, rețele edilitare magistrale.

Expertiza a prezentat

numai 12 amplasamente, toate în vechiul perimetru, în suprafață totală de 4615

mp.

Primăria Constanța

– Direcția de Patrimoniu și Cadastru, prin încheierea nr. 76020 din

12 iunie 2013 și-a exprimat punctul de vedere referitor la raportul de expertiză

topo efectuat în dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Galați, în sensul

că terenul situat în Constanța, str. I. nr. 34 nu poate fi restituit pe vechiul

amplasament, întrucât este integral acoperit de sistematizarea urbanistică actuală

cu rețele edificate care asigură funcționalitatea zonei.

În adresa din 14

octombrie 2013, Primăria Municipiului Constanța – Direcția Patrimoniu

evidențiază că în prezent imobilul (teren) în cauză este identificat ca fiind

parte afectat de construcția blocurilor de locuințe (aspect reținut

și de expertiză), parte constituie domeniu public al Municipiului Constanța

conform Hotărârii Consiliului Local nr. 211/2011, parte este afectat de Grupul Școlar

I., parte este afectat de grădinița cu orar prelungit nr. XX, parte este afectat

de Secția Dermato-venerice a Spitalului Clinic de Urgență Constanța, iar parte se

suprapune pe ompriza Bulevardului M.

Reclamantele au solicitat

să se ia în considerare raportul de expertiză efectuat de consilier expert C.C.,

admis prin încheierea din 04 iulie 2011 în Dosarul nr. 349/36/2008 al Curții

de Apel Constanța.

Acest raport de expertiză

efectuat de consilierul expert cu aceleași obiective a fost avizat și

de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța.

Potrivit concluziilor

acestui raport de expertiză, terenul identificat are o suprafață de 20.118

mp, fiind situat în intravilanul municipiului Constanța între Bulevardul M.

și Șoseaua M. în dreptul Pieței A. – plan de încadrare în zonă.

În acest raport de expertiză

este indicată suprafața de teren ce poate fi considerată liberă, de 8667 mp,

descrisă în raport ca loturi de la 1 – 20.

Având în vedere și

avizul OCPI Constanța privind acest raport de expertiză, acesta urmează a fi

însușit de instanță în baza indicațiilor cuprinse în decizia de casare

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cum celelalte terenuri

învecinate sunt imposibil de restituit în natură, fiind edificate construcții

și rețele care asigură funcționalitatea zonei, pentru acestea urmează

a se dispune măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri bănești

conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva deciziei civile

nr. 126/A din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Galați a declarat recurs, în termen

legal, pârâtul, criticând-o numai sub aspectul soluției de restituire în natură

a suprafeței de 8.667 mp.

Astfel, recurentul a arătat

că

prin acțiunea

dedusă judecații, reclamantele au solicitat instanței de judecată anularea Dispoziției

Primarului nr. 3987/2005, prin care le-a fost respinsă notificarea depusă în temeiul

Legii nr. 10/2001 în vederea restituirii în natură sau prin echivalent a imobilului

teren în suprafață de 20.118 mp.

Din analiza materialului

probator administrat în cauză și a concluziilor rapoartelor de expertiză efectuate

în cauză, a rezultat faptul că terenul preluat din patrimoniul autorului reclamantelor

a fost identificat într-o zonă ocupată de sistematizarea urbanistică actuală, fiind

ocupat de construcții și rețele edificate care asigură funcționalitățile zonei.

Prin obligarea pârâtului

la restituirea în natură a suprafeței de teren de 8.667 mp, instanța de apel nu

a ținut cont de afectarea terenului de servituțile de trece, amenajările de utilitate

publică și eventualele suprapuneri cu alte proprietăți revendicate.

Prin hotărârea pronunțată

de instanța de apel s-a ignorat regimul public al proprietății publice, dispunându-se

restituirea unor terenuri care fac parte din domeniul public sau aparținând unor

persoane juridice, în loturile atribuite reclamantelor existând și loturi revendicate

sau notificate de alte persoane.

În concluzie, recurentul

a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, cu consecința

respingerii cererii de restituire în natură a suprafeței de 8.667 mp, urmând a se

dispune obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții cu propunere de acordare

de despăgubiri bănești, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru întreaga

suprafață de teren de 20.118 mp.

Intimatele-reclamante

au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, întrucât

nu au fost indicate motive de nelegalitate. Pe fond, au solicitat respingerea recursului.

La termenul de dezbateri

din 12 martie 2015, Înalta Curte a pus în discuție din oficiu, ca motiv de ordine

publică, nemotivarea hotărârii recurare, raportat la art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Excepția nulității recursului,

invocată prin întâmpinare, este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare, întrucât

deși în cererea de recurs nu au fost indicate motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul, criticile formulate pot fi încadrate în motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ele vizând pronunțarea soluției de restituire în

natură cu aplicarea greșită a legii.

Recursul este fondat,

în raport de motivul de ordine publică invocat din oficiu de instanță, întemeiat

pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Recurentul-pârât critică

soluția restituirii în natură a suprafeței de teren de 8.667 mp, susținând caracterul

nelegal al acesteia, față de faptul că respectiva suprafață, identificată într-o

zonă sistematizată, ocupată de construcții și rețele edificate care asigură funcționalitatea

zonei, este afectată de servituți de trecere, amenajări de utilitate publică și

eventuale suprapuneri cu alte proprietăți revendicate.

Sub acest aspect, Înalta

Curte constată că instanța de apel, dispunând restituirea în natură a terenului

în suprafață de 8.667 mp, a reținut, cu trimitere la expertiza efectuată în cauză

de expertul C.C., că acesta este liber.

Motivarea unei hotărâri

judecătorești presupune însă, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arătarea

motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele

pentru care s-au înlăturat cererile părților, exigențe pe care decizia recurată

nu le îndeplinește.

Astfel, în considerentele

deciziei recurate nu se face nicio referire în justificarea caracterului de teren

liber a celui restituit în natură, ceea ce ar fi presupus examinarea afectațiunii

concrete a suprafețelor din loturile ce compun terenul restituit în natură, prin

raportare la dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și cele ale

art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, care

le explicitează.

Instanța de apel, preluând

necritic concluziile expertizei efectuate de expertul C.C., s-a limitat la a constata

că terenul în suprafață de 8.667 mp, identificat ca alcătuind loturile 1-20, este

teren liber, fără să argumenteze în fapt și în drept această concluzie, prin examinarea

afectațiunii concrete a fiecărui lot supus restituirii, raportat la dispozițiile

legale incidente.

Neprocedând în acest mod

și rezumându-se la aserțiunea generică în sensul că suprafața de teren de 8.667

mp este liberă, cu consecința restituirii ei în natură, instanța de apel a pronunțat

o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., ceea ce face

operant în speță cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Cum o astfel de hotărâre

face practic imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalității soluției pe

fond, nemotivarea hotărârii echivalând în fapt cu o necercetare a fondului pricinii,

ceea ce impune soluția de casare cu trimitere, criticile propriu-zise din recursul

pârâtului, prin care se contestă legalitatea soluției de restituire în natură a

suprafeței de 8.667 mp, raportat la afectațiunea acesteia, nu pot fi analizate,

urmând a fi avute în vedere de instanța de trimitere.

În consecință, apreciind

că prin nemotivarea soluției pronunțate, curtea de apel nu a intrat în cercetarea

fondului pricinii, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 312

alin. (1) și (5) raportat la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., pe temeiul cărora va

admite recursul pârâtului, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare

la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării,

instanța de trimitere va stabili pe baza probelor administrate și, în măsura în

care va aprecia necesar, pe bază de probe suplimentare, afectațiunea concretă a

loturilor de teren ce compun suprafața de 8.667 mp, urmând a verifica și susținerile

din recurs pe acest aspect, pentru ca apoi să hotărască dacă respectiva suprafață

de teren este liberă în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 10 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, cu referire la art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare

a legii, și să dispună în consecință, în ceea ce privește forma de reparație cuvenită

reclamantelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Constanța împotriva deciziei nr. 126/A

din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2015.