ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2009/2009

Deliberând, în condițiile art. 256

C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut următoarele:

1.

Cererea de chemare în judecată

1.1.

Obiect

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă,

la 11 ianuarie 2006, reclamanții M.E. și M.I. au

solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Constanța,

anularea

Dispoziției nr. 3996 din 30

noiembrie 2005 emisă de primar, obligarea la restituirea în natură a imobilului

din Constanța,

județ Constanța.

În subsidiar, s-a

solicitat restituirea prin echivalent, urmând să fie reapreciată contravaloarea

primită de M.E.

1.2.

În fapt

În

motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că imobilul a cărui

restituire se solicită a

fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974.

Primăria a respins

notificarea reclamanților cu motivarea că nu a avut

loc o preluare abuzivă, pentru cota de ½ petenta primind

despăgubiri.

1.3.

Î

n drept

Acțiunea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

2.

Hotărârea

primei instanțe

Prin

sentința civilă nr. 179 din 26 februarie 2008 Tribunalul Constanța, s

ecția civilă, a respins contestația ca

nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că cererea de restituire

face obiectul Legii nr. 10/2001 însă apartamentul

a fost înstrăinat în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în

temeiul Legii nr. 112/1995, astfel

încât nu mai poate fi restituit în

natură.

3.

Hotărârea

instanței de apel

Prin decizia civilă nr.

155/C din 18 iunie 2008 pronunțată de Curtea de

Apel Constanța, secția civilă, minori și de familie,

litigii de muncă și asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de

reclamanți și sentința a fost schimbată în tot.

A fost anulată în

parte Dispoziția nr. 3996 din 30 noiembrie 2005 emisă de Primarul municipiului

Constanța în sensul că a fost obligat primarul să

înainteze Comisiei Centrale propunerea de acordare de despăgubiri

bănești

pentru diferența dintre suma primită de M.E., actualizată cu

coeficientul de actualizare prevăzut de art.

I

alin. (1) al Titlului

II

din Ordonanța

de urgență a Guvernului

nr. 184/2002 și valoarea de piață a locuinței, stabilită

potrivit standardelor internaționale de evaluare.

În considerentele

hotărârii sale instanța de apel a arătat că este

nesusținut probator argumentul instanței în sensul că despăgubirea primită

de

reclamanta M.E. este echivalentă

cu valoarea reală a cotei pe care o

deținea din imobil, fiind chiar

contrară probei tehnice administrate în fața instanței.

Preluarea în proprietatea statului a cotei de ½ din imobilul în

litigiu nu a

fost

făcută cu titlu valabil, ci se încadrează în ipoteza descrisă de art. 2 alin. (1)

lit. i) din Legea nr. 10/2001.

Chiar

dacă autoritatea de stat a emis decizia administrativă și a stabilit o sumă de

bani cu titlu de preț, statul a preluat bunul fără titlu valabil.

4.1.

Motive

Primarul municipiului Constanța a declarat recurs, nemotivat în drept,

prin care, după prezentarea succintă a celor petrecute în etapele procesuale

anterioare, a criticat decizia pentru că

instanța de apel „nu s-a preocupat să stabilească dacă apelul semnat de avocat M.A.

a fost însușit de cei doi reclamanți".

Prin apel s-a

solicitat judecarea în lipsă, iar avocatul care a semnat motivele de apel nu

s-a prezentat.

4.2.

Analiza făcută de instanța de recurs

Recursul

nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Reclamanții

au fost reprezentați în primă instanță de avocatul M.A.

, care a și declarat apelul. Drept urmare, au fost

incidente

dispozițiile art. 69 alin. (2) C.

proc. civ. conform cu care, avocatul care a asistat

pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără

mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen

și care s-ar pierde prin neexercitarea

lor la timp. El poate să exercite

de asemenea orice cale de atac împotriva hotărârii date; în acest caz însă,

toate actele de procedură se vor îndeplini numai față de partea însăși.

Față

de prevederile acestui text, câtă vreme actul de procedură săvârșit

de avocat profita

reclamanților cărora le-a fost respinsă contestația, instanța de apel nu avea

de ce să solicite acestora să-și însușească apelul.

Drept

urmare, soluția instanței de apel a fost pronunțată cu respectarea

dispozițiilor

procedurale enunțate, astfel încât criticile formulate nu întrunesc

cerințele art. 304 pct.

5 C. proc. civ. a căror incidență ar fi putut fi invocată

numai de cei vătămați, în

condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

In temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca

nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului

Constanța împotriva deciziei

civile nr. 155/C din 18 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

civilă, minori și de familie, litigii de muncă

și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2009.