ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2009/2009

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată 1.1. Obiect Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, la 11 ianuarie 2006, reclamanții M.E. și M.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Constanța, anularea Dispoziției nr. 3996 din 30 noiembrie 2005 emisă de primar, obligarea la restituirea în natură a imobilului din Constanța, județ Constanța. În subsidiar, s-a solicitat restituirea prin echivalent, urmând să fie reapreciată contravaloarea primită de M.E. 1.2. În fapt În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că imobilul a cărui restituire se solicită a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974.

Primăria a respins notificarea reclamanților cu motivarea că nu a avut loc o preluare abuzivă, pentru cota de ½ petenta primind despăgubiri. 1.3. Î n drept Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 179 din 26 februarie 2008 Tribunalul Constanța, s ecția civilă, a respins contestația ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cererea de restituire face obiectul Legii nr. 10/2001 însă apartamentul a fost înstrăinat în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, astfel încât nu mai poate fi restituit în natură. 3. Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 155/C din 18 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și de familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de reclamanți și sentința a fost schimbată în tot.

A fost anulată în parte Dispoziția nr. 3996 din 30 noiembrie 2005 emisă de Primarul municipiului Constanța în sensul că a fost obligat primarul să înainteze Comisiei Centrale propunerea de acordare de despăgubiri bănești pentru diferența dintre suma primită de M.E., actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut de art. I alin. (1) al Titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 și valoarea de piață a locuinței, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că este nesusținut probator argumentul instanței în sensul că despăgubirea primită de reclamanta M.E. este echivalentă cu valoarea reală a cotei pe care o deținea din imobil, fiind chiar contrară probei tehnice administrate în fața instanței.

Preluarea în proprietatea statului a cotei de ½ din imobilul în litigiu nu a fost făcută cu titlu valabil, ci se încadrează în ipoteza descrisă de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001. Chiar dacă autoritatea de stat a emis decizia administrativă și a stabilit o sumă de bani cu titlu de preț, statul a preluat bunul fără titlu valabil. 4. Recursul 4.1. Motive Primarul municipiului Constanța a declarat recurs, nemotivat în drept, prin care, după prezentarea succintă a celor petrecute în etapele procesuale anterioare, a criticat decizia pentru că instanța de apel „nu s-a preocupat să stabilească dacă apelul semnat de avocat M.A. a fost însușit de cei doi reclamanți". Prin apel s-a solicitat judecarea în lipsă, iar avocatul care a semnat motivele de apel nu s-a prezentat.

4.2. Analiza făcută de instanța de recurs Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente: Reclamanții au fost reprezentați în primă instanță de avocatul M.A. , care a și declarat apelul. Drept urmare, au fost incidente dispozițiile art. 69 alin. (2) C. proc. civ. conform cu care, avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite de asemenea orice cale de atac împotriva hotărârii date; în acest caz însă, toate actele de procedură se vor îndeplini numai față de partea însăși. Față de prevederile acestui text, câtă vreme actul de procedură săvârșit de avocat profita reclamanților cărora le-a fost respinsă contestația, instanța de apel nu avea de ce să solicite acestora să-și însușească apelul.

Drept urmare, soluția instanței de apel a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor procedurale enunțate, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ. a căror incidență ar fi putut fi invocată numai de cei vătămați, în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. In temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Constanța împotriva deciziei civile nr. 155/C din 18 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și de familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2009.