ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1661/2017

Prin cererea înregistrată sub nr. 99/2006 pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Constanța, solicitând anularea Dispoziției nr. 3987 din 30 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Constanța, prin care le-a fost respinsă notificarea depusă în temeiul Legii nr. 10/2001 în vederea restituirii în natură sau prin echivalent a imobilului teren în suprafață de 20.118 m.p., situat în municipiul Constanța, B-dul 1 Mai, imobil preluat abuziv prin Decretul nr. 92/1950, din patrimoniul autorului lor C., precum și obligarea pârâtului la restituirea în natură a suprafețelor de teren fără construcții, de aproximativ 3.000 m.p. din totalul de 20.118 m.p., iar, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, acordarea de despăgubiri bănești la valoarea de circulație a imobilului în litigiu.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 în mod greșit le-a fost respinsă, cu motivarea că nu sunt persoane îndreptățite de a beneficia de dispozițiile normei speciale.

Prin sentința civilă nr. 1081 din 19 septembrie 2006 Tribunalul Constanța, secția civilă a respins acțiunea ca nefondată, reținând că înscrisurile depuse nu atestă identitatea între persoana care are calitatea de cumpărător din contractul de vânzare - cumpărare invocat drept titlu de proprietate și autorul reclamantelor, care a purtat numele de C.

Prin decizia civilă nr. 32/C din 29.01.2007, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis apelul reclamantelor și a schimbat sentința, în sensul că, a admis contestația, a anulat dispoziția atacată, a constatat că reclamantele sunt persoane îndreptățite conform art. 3 din Legea nr. 10/2001, a dispus restituirea în natură a suprafeței de 12.090 m.p constituită din mai multe loturi individualizate, iar pentru diferența de 6.128 m.p teren a dispus înaintarea dosarului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În esență, s-a reținut că terenul dobândit de autorul reclamantelor prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/1939 a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950 și înscris în anexa la decret ca fiind situat în strada 1 Mai, la aceeași poziție fiind înscris și imobilul din Constanța, str. Independenței.

Potrivit deciziei civile nr. 2644/2002 a Curții Supreme de Justiție, C. a fost cunoscut și sub numele de C., fiind autorul reclamantelor, acestea din urmă probându-și și calitatea de moștenitoare legale ale autorului lor, fiind îndreptățite în înțelesul art. 3 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 la măsuri reparatorii.

Prin decizia civilă nr. 7227 din 31 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul pârâtului, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare.

În esență, s-a considerat că recursul este fondat în limita motivului care vizează nelegalitatea soluției de restituire în natură a loturilor de teren însumând suprafața de 12.090 m.p.

Dispunând restituirea în natură a acestor loturi, instanța de apel a făcut trimitere la expertiza efectuată la fond, care însă nu s-a limitat la obiectivul stabilit de instanță, expertul făcând aprecieri proprii, prezentate într-o manieră confuză și lapidară în privința suprafețelor de teren liber ce ar putea fi restituite, aprecieri însușite de instanța de apel, cu ignorarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată.

În vederea lămuririi acestei situații de fapt, care presupune suplimentarea probatoriului administrat în fazele procesuale anterioare, s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 302/C din 15.12.2008, Curtea de Apel Constanța, în rejudecare, a admis apelul reclamantelor și a dispus schimbarea în tot a sentinței, în sensul că a admis contestația și, în consecință, a anulat dispoziția; pârâtul a fost obligat să restituie reclamantelor, în natură, suprafața de 4.110 m.p, situată în Constanța, între Șos. Mangaliei și B-dul 1 Mai, identificată în suplimentul la raportul de expertiză tehnică topografică efectuată de expert D., sub forma mai multor loturi; pârâtul a fost obligat totodată să emită o dispoziție motivată, prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru terenul în suprafață de 16.008 m.p.

Curtea a avut în vedere expertiza tehnică efectuată în rejudecare, prin care s-a stabilit că suprafața de teren liberă, fără conducte subterane și fără construcții, este de 4 110 m.p. Raportat la concluziile acestei expertize, s-a apreciat că se poate dispune restituirea în natură a loturilor identificate de expert, pentru diferența de teren nerestituită în natură, reclamantele fiind îndreptățite la despăgubiri în condițiile legii speciale.

Prin decizia nr. 6499 din 10 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a admis recursurile reclamantelor și pârâtului, a casat decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În esență, s-a reținut că instanța de apel a făcut o motivare sumară, preluând fără rezerve, necritic, concluziile suplimentului de expertiză topo, fără a se putea desprinde elementele avute în vedere la pronunțarea soluției. Instanța de trimitere nu s-a conformat nici îndrumărilor date de instanța de recurs în legătură cu obiectivele expertizei topo, cu nesocotirea art. 315 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 126/A din 30.10.2014, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis apelul reclamantelor și a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis contestația și, în consecință: a anulat dispoziția; a obligat pârâtul să restituie în natură suprafața de 8 667 m.p, situată în intravilanul municipiului Constanța între B-dul 1 Mai și Șos. Mangaliei în dreptul Pieței Abator, teren identificat de expertiza efectuată de expert E., loturile 1 - 20; a dispus ca, pentru diferența până la 20.118 m.p, respectiv pentru suprafața de 11.451 m.p, să se emită o nouă Dispoziție de propunere de acordare de despăgubiri bănești, conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În rejudecare, Curtea de Apel Constanța a dispus efectuarea expertizei topo cu obiectivele precizate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Față de obiecțiunile reclamantelor la raportul de expertiză, instanța a admis efectuarea unui raport de contraexpertiză.

În cauză, trebuie reținut că s-a formulat de către reclamante o cerere de strămutare, admisă prin încheierea nr. 77 din 18 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a dispus strămutarea dosarului la Curtea de Apel Galați.

Pe fondul cauzei, Curtea a reținut, în esență, următoarele: expertiza a fost efectuată cu indicarea obiectivelor precizate de instanța casare; vechiul amplasament al imobilului a fost identificat în baza Planului General al Orașului Constanța - Ediția a II-a, după ultimele date oficiale iunie 1921, și Planului cadastral al Orașului Constanța ediția 1936 - 1938; amplasamentul este recunoscut și în planul de situație elaborat de Primăria Constanța anexat expertizei în Planul cadastral al Municipiului Constanța - ediția 1994 - 1997; zona vechiului amplasament al terenului autorului reclamantelor s-a constatat că este integral restructurată și sistematizată, fiind edificate căi principale și secundare de comunicații, blocuri de locuințe, alte construcții cu funcții sociale, rețele edilitare magistrale; expertiza a prezentat astfel 12 amplasamente, toate în vechiul perimetru, în suprafață totală de 4.615 m.p.

Reclamantele au solicitat să se ia în considerare raportul de expertiză efectuat de expertul consilier E., admis prin încheierea din 04.07.2011 a Curții de Apel Constanța. Acest raport de expertiză, respectând aceleași obiective, a fost avizat și de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța.

Potrivit concluziilor acestui raport de expertiză, terenul identificat are o suprafață de 20.118 m.p, fiind situat în intravilanul Municipiului Constanța între Bulevardul 1 Mai și Șoseaua Mangaliei, în dreptul Pieței Abator; în acest raport de expertiză este indicată suprafața de teren ce poate fi considerată liberă, de 8.667 m.p, descrisă sub formă de loturi, de la 1 - 20; având și avizul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța, acest raport de expertiză a fost însușit de instanță; cum celelalte terenuri învecinate sunt imposibil de restituit în natură - fiind edificate construcții și rețele care asigură funcționalitatea zonei - pentru acestea urmează a se dispune măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri bănești conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin decizia civilă nr. 683 din 12 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul pârâtului, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare, reținând ca incident motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., invocat din oficiu și supus dezbaterii părților în ședința publică din 12.03.2015, pentru următoarele considerente:

Recurentul-pârât a criticat soluția restituirii în natură a suprafeței de teren de 8.667 m.p., susținând caracterul nelegal al acesteia, față de faptul că respectiva suprafață, identificată într-o zonă sistematizată, ocupată de construcții și rețele edificate care asigură funcționalitatea zonei, este afectată de servituți de trecere, amenajări de utilitate publică și eventuale suprapuneri cu alte proprietăți revendicate.

Instanța de apel, dispunând restituirea în natură a terenului în suprafață de 8.667 m.p., a reținut că acesta este liber, în considerentele deciziei însă, nefăcându-se nicio referire în justificarea caracterului de teren liber a celui restituit în natură, prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și cele ale art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. S-a apreciat că instanța de apel a preluat necritic concluziile expertizei efectuate de expertul E., fără să argumenteze în fapt și în drept această concluzie, prin examinarea afectațiunii concrete a fiecărui lot supus restituirii (hotărâre dată astfel cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 din C. proc. civ.).

Prin decizia civilă nr. 183/A din 13.10.2016, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis apelul reclamantelor, a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis contestația; a anulat dispoziția, a obligat pârâtul să restituie în natură reclamantelor, din suprafața de 20.118 m.p teren în litigiu, situată în Municipiul Constanța, suprafața de 1.320 m.p teren, compusă din: 420 m.p teren identificat între punctele 301-302-303-304-305-306-307-308-309-310-311-312-313-314-315-316-317-318 pe schița aferentă raportului de expertiză tehnică judiciară (completarea 3) efectuat în apel de ing. E., respectiv la fila 9 din raportul de expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; 900 m.p teren, respectiv lotul nr. 19 pe schița aferentă aceluiași raport de expertiză, aflată la fila 8 din raportul ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; a constatat că, pentru diferența până la 20.118 m.p teren, respectiv pentru suprafața de 18.798 m.p teren, reclamantele au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent și l-a obligat pe pârât să emită o nouă dispoziție, cu propunere de acordare de despăgubiri bănești, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pentru a da eficiență dispozițiilor art. 315 din C. proc. civ., s-a dispus întocmirea unui supliment la raportul de expertiză tehnică întocmit de către ing. expert E., probă administrată în cauză.

Curtea a reținut astfel că limitele rejudecării au fost foarte clar stabilite de instanța de control judiciar, în sensul că singura problemă ce urmează a fi dezlegată de instanța de trimitere este aceea a afectațiunii concrete a loturilor de teren ce compun suprafața de 8.667 m.p, respectiv dacă acestea sunt sau nu afectate de detalii de sistematizare sau alte amenajări de utilitate publică, pentru ca apoi, în funcție de aceasta, să se stabilească dacă loturile de teren pot face obiectul restituirii în natură către reclamante.

În drept, în rejudecare, instanța de apel s-a raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 și art. 10.3 din Normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G nr. 250/2007.

Expertul desemnat în cauză a verificat, la solicitarea instanței, fiecare dintre loturile ce compun suprafața propusă spre a fi restituită în natură, reclamantelor, stabilind afectațiunea acestora. A rezultat astfel că suprafața de 8.667 m.p se compune din 20 de loturi, care nu alcătuiesc un corp comun, fiind disparate, intercalate printre blocurile de locuințe construite în zonă, marea majoritate a acestora fiind afectate de servituți legale sau de alte amenajări de utilitate publică, ceea ce face imposibilă restituirea în natură.

Astfel, lotul nr. 1, în suprafață de 638 m.p, reprezintă spațiu verde din jurul blocurilor de locuințe și, în plus, este traversat, pe toată lungimea, prin limita vestică, de rețeaua de canalizare, fiind mărginit pe partea estică de rețeaua de alimentare cu apă. Fiind, așadar, un teren afectat de o amenajare de utilitate publică, respectiv spațiu verde din jurul blocului, în sensul art. 10.3 din Nomele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, acesta nu poate face obiectul restituirii în natură.

Lotul nr. 2, în suprafață de 216 m.p, reprezintă, așa cum se reține în suplimentul la raportul de expertiză, spațiu verde în jurul blocului, fiind mărginit de alei de acces către blocurile din jur, așa cum rezultă din schița întocmită de expert și planșa foto care îl evidențiază. Deși expertul a precizat că lotul respectiv este afectat de rețeaua de alimentare cu apă și canalizare aferente blocului SM4A, Curtea a constatat că pe schița întocmită de acesta nu sunt configurate rețelele la care se face referire, astfel că susținerea expertului în sensul celor mai sus arătate nu poate fi reținută. Cu toate acestea, Curtea a apreciat că nici acest lot nu poate fi restituit în natură, reclamantelor, dată fiind, pe de o parte, destinația sa de spațiu verde în jurul blocului, iar, pe de altă parte, suprafața redusă a acestuia, care îl face ca, privit în individualitatea lui, să fie lipsit de utilitate.

Lotul nr. 3 are o suprafață de numai 112 m.p și, potrivit concluziilor expertului, are aceeași destinație, de spațiu verde în jurul blocului. Din schița întocmită de expert și din planșa foto aferentă rezultă că și acest lot este mărginit de alei de acces către blocurile din jur. Nici în privința acestui lot nu poate fi reținută precizarea expertului în sensul că este afectat de rețeaua de alimentare cu apă și canalizare pentru blocul SM4B, întrucât acestea nu au fost reprezentate grafic pe schițele întocmite de expert, cum a făcut-o în cazul altor loturi. Cu toate acestea, Curtea a apreciat că nici lotul nr. 3 nu poate fi restituit în natură, pentru aceleași argumente avute în vedere în privința lotului nr. 2, respectiv destinația sa de spațiu verde în jurul blocului și suprafața foarte mică, de numai 112 m.p, care îl face să fie inutilizabil.

Este adevărat că aceste trei loturi de teren sunt situate unul lângă celălalt, așa cum rezultă din schița întocmită de expert, dar, cu toate acestea, ele nu pot fi privite ca un tot unitar pentru că, într-o astfel de situație, căile de acces care separă cele trei loturi ar ajunge să fie incluse în lotul mare creat prin reunirea lor, făcându-le impracticabile pentru locuitorii blocurilor din jur, lucru ce nu poate fi acceptat.

Lotul nr. 4 identificat de expert are o suprafață foarte mică, de 42 m.p, acesta fiind afectat, pe o porțiune de 10 m.p, de o alee de acces, restul de 42 m.p fiind spațiu verde. Deși se precizează de către expert că lotul este afectat de utilități, Curtea nu a reținut această concluzie, întrucât, pe de o parte, nu se detaliază în ce constau utilitățile respective, iar, pe de altă parte, pe schița întocmită de expert pentru acest lot, utilitățile nu sunt configurate. Cu toate acestea, dată fiind suprafața foarte mică a lotului și împrejurarea că este traversat de o alee de acces, acesta nu poate face obiectul restituirii în natură.

Lotul nr. 5 are o suprafață de 761 m.p, ceea ce rezultă din coroborarea aspectelor reținute în cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză efectuat în rejudecarea apelului cu aspectele reținute în expertiza inițială efectuată în ciclul procesual anterior. Potrivit precizărilor expertului și așa cum se observă și din schița întocmită de expert cu privire la acesta, precum și din planșa foto nr. 4, terenul care compune acest lot este liber în parte. Terenul are mai multe destinații, respectiv 150 m.p fac parte din curtea unei clinici de dermato-venerice, 228 m.p au destinația de spațiu verde, 141 mp sunt afectați de o alee de acces, iar restul de 241 mp sunt ocupați de garaje metalice.

Ținând cont de afectațiunea diferitelor suprafețe de teren care compun acest lot, expertul a reușit, totuși, identificarea unei suprafețe care este liberă și care poate fi atribuită reclamantelor în natură, fără a afecta funcționalitatea terenului din jur. Este vorba de o suprafață de 420 m.p teren, identificată între punctele 301-302-303-304-305-306-307-308-309-310-311-312-313-314-315-316-317-318 pe schița aferentă raportului de expertiză tehnică judiciară (completarea 3) efectuat în apel de ing. E., respectiv la fila 9 din raportul de expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Având în vedere că terenul este liber, garajele situate pe el fiind construcții provizorii care pot fi ridicate cu ușurință, Curtea a apreciat că acesta poate fi restituit în natură reclamantelor, neîncadrându-se în dispozițiile art. 10.3 din Normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001.

Lotul nr. 5 bis are o suprafață de 328 mp, așa cum a precizat expertul în raportul inițial de expertiză efectuat în ciclul procesual anterior. Deși în suplimentul la raportul de expertiză expertul susține că acesta ar fi "teren liber", Curtea a constatat că, în continuare, același expert precizează că pe el se află o casă cu destinația de locuință și anexe gospodărești. Situația este confirmată de planșa foto efectuată de expert (foto 5), aceeași mențiune fiind făcută și pe schița întocmită cu privire la acest lot. Este evident, în aceste circumstanțe, că lotul nu poate fi restituit în natură reclamantelor. Deși nu au fost făcute precizări suplimentare cu privire la proprietarul locuinței, la modalitatea dobândirii de către acesta a dreptului de proprietate sau de folosință asupra terenului pe care este amplasată locuința, Curtea a apreciat că nu poate dispune restituirea în natură a terenului către reclamante, întrucât o asemenea soluție ar fi de natură să dea naștere la litigii ulterioare între reclamante și proprietarul locuinței, lucru ce nu poate fi acceptat, întrucât rolul unei hotărâri judecătorești este acela de a dezlega situațiile litigioase, și nu de a crea cu bună-știință altele noi.

Lotul nr. 6 împreună cu loturile din jur, respectiv 6A, 6B și 6C, nu pot face obiectul restituirii în natură, întrucât pe ele este amplasată o grădiniță de copii, care reprezintă o amenajare de interes public în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Concret, lotul 6A este ocupat de clădirea în sine cu destinația de grădiniță, iar loturile din jur, 6B, 6C și 6 reprezintă terenul aferent construcției, astfel că nici măcar acestea din urmă, privite separat de lotul ocupat de construcție, nu pot face obiectul unei restituiri în natură, întrucât deservesc grădinița, fiind de neconceput lăsarea construcției fără terenul aferent.

Lotul nr. 7 are o suprafață de 730 m.p și, așa cum rezultă cu evidență din schița întocmită de expert, precum și din precizările acestuia în suplimentul la raportul de expertiză, are destinația de spațiu verde în jurul blocului UM7, precum și pentru blocurile din jur P4, P5, I1 și I2. Practic, este o suprafață liberă de teren între blocuri de locuințe, având destinația de spațiu verde aferent acestora, astfel că nu poate fi restituit în natură potrivit dispozițiilor legale mai sus invocate. În plus, terenul este străbătut de alei de acces către blocurile din jur, precum și de rețeaua de alimentare cu apă și canalizare, așa cum foarte clar au fost evidențiate aceste amenajări subterane de către expert pe schița întocmită cu privire la lot, un motiv în plus pentru ca terenul în sine să nu poată fi atribuit reclamantelor în natură.

Aceeași este și situația loturilor nr. 8, 9 și 10, având suprafețele de 406 m.p, 608 m.p și respectiv 436 m.p. Loturile 8 și 10 sunt suprafețe de teren intercalate între blocuri și reprezintă spațiu verde aferent acestora, fiind străbătute de rețeaua de energie termică, rețeaua de alimentare cu apă și canalizare, astfel că se încadrează în dispozițiile art. 10.2 din Normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001 și nu pot fi restituite în natură. Lotul nr. 9 are destinația de parcare auto, fiind situat în imediata apropiere a centralei termice și, în plus, este străbătut de magistrala de alimentare cu energie termică, neputând fi restituit, reclamantelor.

Lotul nr. 11 are o suprafață de 261 m.p, iar lotul nr. 12 situat, practic, în continuarea celui anterior menționat, are o suprafață de 908 m.p. Ambele loturi sunt afectate de amenajări de utilitate publică, primul fiind spațiu de colectare gunoi, iar al doilea spațiu de joacă. Având în vedere destinația acestor suprafețe de teren, precum și împrejurarea că, așa cum se observă pe schițele care le reprezintă, sunt străbătute de rețeaua de alimentare cu apă, Curtea a constatat că nici acestea nu pot fi considerate terenuri libere în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel că nu pot face obiectul restituirii în natură.

Loturile 13, 14, 15, 16 și 17 au, fiecare în parte, suprafețe mici, de 208 mp, 129 mp, 11 mp, 122 m.p și respectiv 107 m.p, astfel că, privite individual, sunt lipsite de utilitate concretă. Nici dacă ar fi privite ca un tot unitar, ele situându-se unul în continuarea celuilalt, nu ar putea fi utilizate în cazul unei atribuiri în natură, întrucât sunt intercalate între blocuri, forma lotului constituit prin reunirea lor fiind neregulată, improprie oricărei utilizări. În plus și, de fapt, cel mai important, cele 5 loturi de teren reprezintă spații verzi în jurul blocurilor P3 și UM6, sunt străbătute de alei de acces către aceste blocuri, precum și de rețeaua de alimentare cu apă și canalizare, astfel că se încadrează în dispozițiile art. 10.2 din Normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001, neputând face obiectul restituii în natură.

În ceea ce privește loturile nr. 18, 19 și 20, așa cum rezultă din schița întocmită de expert, coroborată și cu schița aferentă raportului inițial de expertiză efectuat în ciclul procesual anterior, sunt poziționate în partea laterală a blocurilor SM5A și SM6A, fiind separate între ele de alei de acces către aceste blocuri. Lotul nr. 18 are 222 m.p, lotul nr. 19 are 800 m.p, iar lotul nr. 20 are 223 m.p. Toate au, potrivit precizărilor făcute de expert, destinația de spații verzi. Lotul nr. 18 și lotul nr. 20 sunt străbătute de rețeaua de alimentare cu apă. Față de destinația pe care o au, dat fiind și faptul că au suprafețe mici, că sunt situate la distanță unul față de celălalt și în imediata apropiere a blocurilor mai sus menționate, ele nu pot fi restituite reclamantelor. Între aceste două loturi se intercalează, așa cum se observă pe schița efectuată de expert, o porțiune de teren ale cărei dimensiuni nu au fost precizate de expert, dar care, raportat la suprafețele limitrofe, pare a avea cam aceeași suprafață, respectiv de aproximativ 220 m.p. Potrivit mențiunii făcute pe schiță, terenul respectiv este liber, dar, fiind situat între loturile 18 și 20, în imediata apropiere a blocurilor SM5A și SM5B, și fiind străbătut de aceeași rețea de alimentare cu apă care traversează și loturile mărginașe, respectiv 18 și 20, Curtea a constatat că nici aceasta nu poate face obiectul restituirii în natură către reclamante.

În ceea ce privește, însă, lotul nr. 19, care are o suprafață de 800 m.p, Curtea a constatat că, deși potrivit precizărilor expertului, ar avea tot destinația de spațiu verde aferent blocurilor mai sus menționate, poate fi, totuși atribuit reclamantelor pentru următoarele considerente: Lotul în sine este separat de celelalte loturi de alei, ceea ce îl face să aibă o individualitate aparte. El nu este situat lângă blocuri, între acest lot și blocurile de locuințe interpunându-se lotul nr. 18, lotul 20 și acel lot de teren liber neexpertizat, dar care a fost descris mai sus. Așadar, în opinia Curții, în jurul blocurilor de locuințe rămâne suficient spațiu verde, restituirea în natură către reclamante a celor 800 m.p, care alcătuiesc lotul nr. 19, neafectând, din acest punct de vedere, blocurile respective. În plus, Curtea a constatat că în ciuda mențiunilor expertului, lotul nr. 19 nu este traversat de nici un fel de rețele subterane, rețeaua de alimentare cu apă și canalizarea trecând doar prin loturile învecinate și cel mult pe conturul care delimitează lotul nr. 19. De asemenea, restituirea în natură a acestui lot nu afectează nici accesul locatarilor în blocurile din jur, aleile de acces trecând prin exteriorul lotului și nu prin interiorul acestuia. În aceste condiții, Curtea a apreciat că reclamantele pot beneficia de acest teren care are o suprafață rezonabilă, astfel că poate fi utilizat în diferite modalități, în funcție de opțiunea reclamantelor și de autorizațiile pe care le vor obține de la autorități.

Prin decizia civilă nr. 299 din 16 februarie 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantelor, a casat decizia civilă nr. 183/A din 13.10.2016 a Curții de Apel Galați și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. Totodată, a constatat nul recursul declarat de pârât.

Cu privire la recursul reclamantelor s-a reținut, în esență, contrar susținerilor recurentelor-reclamante, că în mod corect instanța de apel a verificat, în rejudecare, afectațiunea concretă a loturilor de teren ce compun suprafața de 8.667 m.p, dispunând în acest scop efectuarea unui supliment de expertiză. Instanța de apel s-a conformat astfel ultimei decizii de casare pronunțate în cauză.

S-a apreciat însă ca fondate criticile ce atrag incidența cazului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., vizând nemotivarea hotărârii atacate cu privire la apărările reclamantelor referitoare la modificarea, de către pârât, pe durata prezentului litigiu, a destinației unor suprafețe din terenul notificat, raportat la dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Obligația de motivare a unei hotărâri judecătorești decurge atât din normele de drept național - art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cât și din normele convenționale - art. 6 par. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la un proces echitabil, impunând ca o garanție procesuală distinctă motivarea hotărârilor judecătorești (a se vedea în acest sens cauza Albina contra României, hotărârea din 28 aprilie 2005).

În concret, s-a constatat că, în fața instanței de apel învestită cu rejudecarea cauzei după casare, apelantele-reclamante au reluat apărările formulate în ciclul procesual anterior - reclamantele au invocat că un element deosebit de important în analizarea și preluarea constatărilor și concluziilor expertizei trebuie să îl constituie aplicarea corectă a prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care stabilesc, sub sancțiunea nulității absolute, că până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare generate de aplicarea acestei legi sunt interzise înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile notificate.

În acest sens, au susținut că o suprafață totalizând 6167 m.p din expertiză privește spații verzi nesistematizate, încercarea pârâtului de a le da o aparență de legalitate în sensul art. 71 și art. 96 din O.U.G nr. 195/2005, prin acte administrative adoptate ulterior notificării (hotărâri de consiliu local pe care partea le menționează expres), urmând a fi sancționată cu neluarea în considerare a acestor acte administrative, întrucât tind la modificarea situației juridice a unui bun notificat, ceea ce art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 interzice.

De asemenea, au susținut că în același mod trebuie tratate și modificările, schimbările de facto pe care le-a efectuat pârâtul pe unele suprafețe ale terenului notificat, în timpul soluționării prezentului litigiu, respectiv: amenajarea unui loc de joacă pentru copii (lot 12) și a unei platforme pentru ghena de gunoi (lot 11), amenajări care nu existau în anul 2006, când a fost efectuată expertiza de ing. D., același expert sesizând amplasarea de jocuri pentru copii cu ocazia efectuării expertizei depuse la termenul din 22.09.2008; în legătură cu terenul identificat în lotul 5 bis, din adresa SPIT R-A 7689 din 20 aprilie 2010 rezultă că imobilul amplasat pe acesta a aparținut lui C., iar din adresa din 04 iunie 2010 a RAEDPP Constanța că o parte din imobil (construcție) a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995 numitei F., în baza contractului de vânzare nr. 27983 din 21 noiembrie 1996, situație în care terenul aferent acestuia poate forma obiectul restituirii în natură; 1065 m.p teren aferent grădiniței (lot 6B) nu au fost acordați, prin delimitare, de la început cu afectațiunea de curte a acestui imobil, aceeași situație existând și în legătură cu 507 m.p teren aferent clinicii dermato-venerice.

Conform încheierii de ședință din 13 iunie 2016, instanța de apel a respins aceste obiecțiuni, apreciind că vizează chestiuni ce țin de fondul litigiului, de modul de interpretare și aplicare a legii, nefiind chestiuni care să necesite explicații din partea expertului. Or, deși le-a dat o astfel de calificare, iar reclamantele le-au reluat ca apărări la cuvântul pe fond asupra apelului și prin notele scrise depuse în vederea pronunțării, instanța de apel nu a mai analizat, în considerentele hotărârii pronunțate, susținerile reclamantelor referitoare la modificarea destinației unor suprafețe din terenul notificat pe parcursul prezentului litigiu, raportat la dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

O asemenea analiză trebuia făcută de instanța de apel, în condițiile în care apărările reclamantelor vizau aspecte de fond, ce nu puteau fi invocate decât pe parcursul procesului, câtă vreme vizau împrejurări pretins survenite în cursul judecății. Neprocedând în acest mod, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., respectiv dispozițiile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (așadar, incidența cazului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.

În ce privește apărarea reclamantelor privind posibilitatea restituirii în natură a terenului din lotul 5 bis, care ar reprezenta teren aferent construcției înstrăinate în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. x/1996, aceasta va fi analizată de instanța de trimitere cu observarea și a dispozițiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 și art. 7.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a acestei legi, aprobate prin H.G nr. 250/2007.

Cu privire la recursul pârâtului, instanța de apel a reținut că recurentul-pârât nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., neindicând în cererea sa vreunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile expres prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara motivelor expres și limitativ prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., iar criticile formulate de recurentul-pârât nu se circumscriu acestor motive, s-a constatat nulitatea recursului acestei părți, conform art. 306 alin. (3) din C. proc. civ. raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 157/A din 16 iunie 2017, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis apelul reclamantelor, a schimbat în tot sentința și, în rejudecare, a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 3987 din 30 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Constanța, a obligat pârâtul să restituie reclamantelor în natură suprafața de teren de 1.313 m.p. din suprafața totală de 20.118 m.p. teren situat în mun. Constanța, suprafață compusă din: 420 m.p. teren identificat în punctele 301-302-303-304-305-306-307-308-309-310-311-312-313-314-315-316-317-318 pe schița aferentă raportului de expertiză tehnică judiciară - completare 3 întocmit la 1.03.2016 de către ing. E., care face parte integrantă din prezenta hotărâre; 893 m.p. teren, respectiv lotul nr. 19 pe schița aceluiași raport de expertiză judiciară, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, a constatat că pentru diferența de teren de până la 20.118 m.p., respectiv pentru suprafața de teren de 18.805 m.p., reclamantele au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent și a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2009.

Instanța de rejudecare a arătat că reclamantele-apelante au solicitat completarea probatoriilor, cererea acestora a fost respinsă ca fiind inutilă cauzei, având în vedere probele administrate în ciclurile de judecată anterioare, motivele pentru care au fost sancționate deciziile de apel și aspectele de drept dezlegate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Soluția instanței de apel a avut în vedere motivele de apel, principiului disponibilității părților în procesul civil, dar și dispozițiile art. 315 din C. proc. civ.

S-a reținut astfel că, prin decizia civilă nr. 299/2017 pronunțată de Înalta Curte în ultimul recurs s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că, prin decizia civilă nr. 183/A/2016, Curtea de Apel Galați în mod corect a analizat doar afectațiunea concretă a loturilor de teren ce compun suprafața de 8.667 m.p, dispunând în acest scop efectuarea unui supliment de expertiză. Procedând în acest mod, instanța de apel s-a conformat deciziei civile nr. 683 din 12 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, Înalta Curte a arătat expres că în mod corect instanța de apel a făcut verificări asupra situației de fapt, a administrat probe suplimentare și a identificat terenul respectiv sub aspectul afectării lui sau nu de servituți sau alte amenajări de utilitate publică. De asemenea, Înalta Curte a stabilit cu autoritate de lucru judecat că greșita interpretare a concluziilor ultimului raport de expertiză, interpretarea probelor și stabilirea situației de fapt nu se pot analiza într-un recurs, având în vedere conținutul art. 304 din C. proc. civ., astfel că aceste aspecte au căpătat autoritate de lucru judecat.

Față de aceste dezlegări date de Înalta Curte, criticile reclamatelor-apelante cu privire la aceste motive nu mai pot fi reanalizate în prezentul apel.

Având în vedere că prin decizia civilă nr. 299 din 16 februarie 2017, Înalta Curte a admis recursul reclamantelor-apelante și a constatat nul recursul apelantului-pârât (ceea ce echivalează cu inexistența lui), în prezenta rejudecare nu se poate dispune mai puțin decât ceea ce li s-a recunoscut reclamantelor prin decizia civilă nr. 183/A/2016 a Curții de Apel Galați, în caz contrar agravând situația reclamantelor în propria cale de atac.

Prin decizia civilă nr. 183/A/2016, Curtea de Apel Galați a recunoscut reclamantelor dreptul de a li se restitui în natură suprafața de teren de 420 m.p. identificată în punctele 301-302-…-317-318 pe schița anexă a raportului de expertiză și suprafața de teren de 900 m.p. (în realitate de 893 m.p., așa cum și apelantele au arătat în apel) reprezentând lotul de pe schița aceluiași raport de expertiză.

Cu privire la aceste suprafețe de teren, aflându-ne în situația admiterii recursului reclamantelor și constatării nulității recursului pârâtului, în prezenta rejudecare restituirea lor în natură se va dispune din nou, cu atât mai mult cu cât din raportul de expertiză respectiv rezultă că terenurile sunt libere și neafectate de utilități. Garajele situate pe teren fiind construcții provizorii, care pot fi ridicate cu ușurință, Curtea apreciind că acesta poate fi restituit în natură, reclamantelor, neîncadrându-se în dispozițiile art. 10.3 din Normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001. Totodată, s-a apreciat că Lotul nr. 19 este separat de celelalte loturi de alei, ceea ce îl face să aibă o individualitate aparte. Lotul nr. 19 nu este situat lângă blocuri, între acest lot și blocurile de locuințe interpunându-se lotul nr. 18, lotul 20 și acel lot de teren liber neexpertizat. Așadar, în opinia Curții, în jurul blocurilor de locuințe rămâne suficient spațiu verde, restituirea în natură către reclamante a celor 893 m.p. neafectând, din acest punct de vedere, blocurile respective. În plus, lotul nr. 19 nu este traversat de nici un fel de rețele subterane, rețeaua de alimentare cu apă și canalizarea trecând doar prin loturile învecinate și cel mult pe conturul care delimitează lotul nr. 19. De asemenea, restituirea în natură a acestui lot nu afectează nici accesul locatarilor în blocurile din jur, aleile de acces trec prin exteriorul lotului și nu prin interiorul acestuia. De asemenea, s-a apreciat că reclamantele pot folosi corespunzător acest teren, care are o suprafață rezonabilă, astfel că poate fi utilizat în diferite modalități, în funcție de opțiunea reclamantelor și de autorizațiile pe care le vor obține de la autorități.

Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat într-un ciclul procesual anterior și din suplimentul la acesta, efectuat cu ocazia rejudecării apelului în Dosarul Rj349/36/2008*, rezultă că suprafața de 8.667 m.p se compune din 20 de loturi, care nu alcătuiesc un corp comun, fiind disparate, intercalate printre blocurile de locuințe construite în zonă, marea majoritate a acestora fiind afectate de servituți legale sau de alte amenajări de utilitate publică, ceea ce face imposibilă restituirea în natură.

Lotul nr. 1, în suprafață de 638 m.p., reprezintă spațiu verde din jurul blocurilor de locuințe și, în plus, este traversat, pe toată lungimea, pe partea de Vest, de rețeaua de canalizare, și este mărginit pe partea de Est de rețeaua de alimentare cu apă. Fiind, așadar, un teren afectat de o amenajare de utilitate publică, respectiv spațiu verde din jurul blocului, în sensul art. 10.3 din Nomele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, acesta nu poate face obiectul restituirii în natură.

Lotul nr. 2, în suprafață de 216 m.p., reprezintă spațiu verde în jurul blocului, fiind mărginit de alei de acces către blocurile din jur. Deși expertul a precizat că lotul respectiv este afectat de rețeaua de alimentare cu apă și canalizare aferente blocului SM4A, Curtea a constatat că pe schița întocmită de acesta nu sunt configurate rețelele la care se face referire, astfel că susținerea expertului nu poate fi reținută. Cu toate acestea, Curtea a considerat că nici acest lot nu poate fi restituit în natură reclamantelor dată fiind, pe de o parte, destinația sa de spațiu verde în jurul blocului, iar pe de altă parte, suprafața redusă a acestuia și forma lotului, care îl face ca, privit în individualitatea lui, să fie lipsit de utilitate.

Lotul nr. 3 are o suprafață de numai 112 m.p. și are destinația de spațiu verde în jurul blocului. Din schița întocmită de expert și din planșa foto aferentă rezultă că și acest lot este mărginit de alei de acces către blocurile din jur. Nici în privința acestui lot nu poate fi reținută precizarea expertului în sensul că este afectat de rețeaua de alimentare cu apă și canalizare pentru blocul SM4B, întrucât acestea nu au fost reprezentate grafic pe schițele întocmite de expert, cum a făcut-o în cazul altor loturi. Cu toate acestea, Curtea a apreciat că nici lotul nr. 3 nu poate fi restituit în natură, pentru aceleași argumente avute în vedere în privința lotului nr. 2, respectiv destinația sa de spațiu verde în jurul blocului și suprafața foarte mică, de numai 112 m.p, și forma lotului, care îl face să fie inutilizabil.

Este adevărat că Loturile 1-3 de teren sunt situate unul lângă celălalt, așa cum rezultă din schița întocmită de expert, dar, cu toate acestea, ele nu pot fi privite ca un tot unitar pentru că, într-o astfel de situație, căile de acces care separă cele trei loturi ar ajunge să fie incluse în lotul mare creat prin reunirea lor, făcându-le impracticabile pentru locuitorii blocurilor din jur, lucru ce nu poate fi acceptat.

Lotul nr. 4 are doar suprafața de 52 m.p și este afectat, pe o porțiune de 10 m.p, de o alee de acces, restul de 42 m.p fiind spațiu verde. Deși se precizează de către expert că lotul este afectat de utilități, Curtea nu a reținut această concluzie, întrucât, pe de o parte, nu se detaliază în ce constau utilitățile respective, iar, pe de altă parte, pe schița întocmită de expert pentru acest lot, utilitățile nu sunt configurate. Cu toate acestea, dată fiind suprafața foarte mică a lotului și împrejurarea că este traversat de o alee de acces, acesta nu poate face obiectul restituirii în natură.

Lotul nr. 5 are o suprafață de 761 m.p., ceea ce rezultă din coroborarea aspectelor reținute în cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză efectuat în rejudecarea apelului cu aspectele reținute în expertiza inițială efectuată în ciclul procesual anterior. Potrivit precizărilor expertului și așa cum se observă și din schița întocmită de expert cu privire la acesta, precum și din planșa foto nr. 4, terenul care compune acest lot este liber în parte. Terenul are mai multe destinații, respectiv 150 m.p fac parte din curtea unei clinici de dermato-venerice, 228 m.p au destinația de spațiu verde, 141 m.p sunt afectați de o alee de acces, iar restul de 241 m.p sunt ocupați de garaje metalice.

Așa cum s-a arătat anterior, suprafața de 420 m.p teren, identificată între punctele 301-302-303-304-305-306-307-308-309-310-311-312-313-314-315-316-317-318 pe schița aferentă raportului de expertiză tehnică judiciară (completarea 3) efectuat în apel de ing. E., respectiv la fila 9 din raportul de expertiză, acesta poate fi restituit în natură reclamantelor, neîncadrându-se în dispozițiile art. 10.3 din Normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001.

Cu privire la suprafața de teren de 150 m.p, care face parte din curtea Clinicii de boli dermato-venerice, acest teren are o destinație specială, acordată încă de la momentul edificării Clinicii, aspect care ne determină să constatăm că nu este un teren liber care să poată fi restituit în natură. Deși în apel s-a acreditat de către reclamante ideea că la momentul autorizării construirii Clinicii, curtea acesteia nu avea suprafața de teren de astăzi, acest aspect nu poate rezulta sau nu decât din destinația pe care o avea terenul la momentul notificării. Din expertizele instrumentate în cauză rezultă cu prisosință că, la momentul notificării, curtea Clinicii era aceeași cu cea din prezent, astfel că nu se poate ajunge la concluzia că terenul ar fi liber și poate fi restituit în natură.

Lotul nr. 5 bis are o suprafață de 328 m.p, așa cum a precizat expertul în raportul inițial de expertiză efectuat în ciclul procesual anterior. Deși în suplimentul la raportul de expertiză expertul susține că acesta ar fi "teren liber", Curtea a constatat că același expert precizează că pe el se află o casă cu destinația de locuință și anexe gospodărești. Situația este confirmată de planșa foto efectuată de expert (foto 5), aceeași mențiune fiind făcută și pe schița întocmită cu privire la acest lot. Acest teren este terenul pe care se află locuința vândută numitei F. conform contractului de vânzare-cumpărare din 21 noiembrie 1996 în baza Legii nr. 112/1995. Reclamantele-apelante au solicitat să li se restituie terenul care nu este "aferent" clădirii cu destinația de locuință, precizând chiar că terenul "aferent" ar fi terenul de sub construcții și cel aflat perimetral la o distanță de 1 m de la zidul construcției.

Nici Legea nr. 112/1995 și nici Legea nr. 10/2001 nu precizează care este suprafața exactă a terenul "aferent" unor astfel de edificii, dar aceasta trebuie să asigure o bună exploatare a unității locative. Astfel, terenul aferent este acea suprafață care asigură o corespunzătoare exploatare a locuinței, suprafața de 328 m.p. corespunzând acestei exigențe.

În aceste condiții, instanța a considerat că în legătură cu lotul nr. 5 bis sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 și art. 7.3 din H.G. nr. 250/2007. Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în anul 1996, anterior anului notificării reclamantelor, astfel că sunt aplicabile disp. 7 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. Chiar dacă prin acel contract nu a fost vândut și terenul aferent construcțiilor, el nu poate fi restituit în natură, deoarece cumpărătoarea F. poate solicita oricând cumpărarea terenului, așa cum s-a stabilit și prin decizia nr. 3/2017 pronunțată de ÎCCJ într-o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, conform art. 519 și urm. din noul C. proc. civ.

Lotul nr. 6 împreună cu loturile din jur, respectiv 6A, 6B și 6C, nu pot face obiectul restituirii în natură, întrucât pe ele este amplasată o grădiniță de copii, care reprezintă o amenajare de interes public în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Astfel, lotul 6A este ocupat de clădirea în sine cu destinația de grădiniță, iar loturile din jur, 6B și 6C reprezintă terenul aferent construcției, astfel că nici măcar acestea din urmă, privite separat de lotul ocupat de construcție, nu pot face obiectul unei restituiri în natură, întrucât deservesc grădinița, fiind de neconceput lăsarea construcției fără terenul aferent. Chiar dacă în apel s-a acreditat ideea că respectiva curte a grădiniței ar fi mai mare decât cea pentru care au fost emise autorizațiile de construire, acest aspect nu are nicio importanță, pentru că terenul acesta chiar este cel care a deservit și deservește grădinița cu titlu de curte și este în categoria terenului menționat prin art. 3 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 24/2007, privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi.

Lotul nr. 7 are o suprafață de 730 m.p și, așa cum rezultă cu evidență din schița întocmită de expert, precum și din precizările acestuia în suplimentul la raportul de expertiză, are destinația de spațiu verde în jurul blocului UM7, precum și pentru blocurile din jur P4, P5, I1 și I2. Terenul este o suprafață liberă de teren între blocuri de locuințe (art. 4 lit. j) din Legea nr. 24/2007), având destinația de spațiu verde aferent acestora, astfel că nu poate fi restituit în natură potrivit dispozițiilor legale mai sus invocate. În plus, terenul este străbătut de alei de acces către blocurile din jur, precum și de rețeaua de alimentare cu apă și canalizare, așa cum rezultă pe schița întocmită cu privire la lot, astfel că ca terenul în sine să nu poate fi atribuit reclamantelor în natură.

Loturile nr. 8, 9 și 10, având suprafețele de 406 m.p, de 608 m.p și, respectiv, de 436 m.p. sunt suprafețe de teren intercalate între blocuri și reprezintă spațiu verde aferent acestora (art. 4 lit. j) din Legea nr. 24/2007), fiind străbătute de rețeaua de energie termică, rețeaua de alimentare cu apă și canalizare, astfel că se încadrează în dispozițiile art. 10.2 din Normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001 și nu pot fi restituite în natură. Lotul nr. 9 are destinația de parcare auto, fiind situat în imediata apropiere a centralei termice și este și străbătut de magistrala de alimentare cu energie termică, neputând fi restituit reclamantelor.

Lotul nr. 11 are o suprafață de 261 m.p, iar Lotul nr. 12 situat în continuarea celui anterior menționat, are o suprafață de 908 m.p. Ambele loturi sunt afectate de amenajări de utilitate publică, primul fiind spațiu de colectare gunoi, iar al doilea spațiu de joacă.

Cu privire la aceste spații, s-a susținut că li s-a schimbat destinația după ce reclamantele au notificat retrocedarea, fiind emise o serie de hotărâri ale Consiliului Local al Mun. Constanța.

Spre deosebire de reclamante, instanța a constatat că terenurilor respective nu li s-a schimbat destinația prin hotărârile respective, ci doar că au fost inventariate ca având această destinație. Astfel, celor două loturi li s-a dat și valoare practică ca având această destinație, o amenajare ulterioară neechivalând cu schimbarea destinației, ci cu punerea vechii destinații în valoare pentru obiectivul pentru care au fost imaginate. Ar fi și ilogic să credem că un ansamblu de locuințe ca cel existent pe terenul revendicat să nu fie prevăzut cu spații având ca destinație ghena de gunoi și parc de joacă, terenul fiind încadrabil în disp. art. 4 lit. b) din Legea nr. 24/2007.

Mai mult decât atât, având în vedere și împrejurarea că, așa cum se observă pe schițele care le reprezintă, sunt străbătute de rețeaua de alimentare cu apă, Curtea a constatat că nici acestea nu pot fi considerate terenuri libere în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel că nu pot face obiectul restituirii în natură.

Loturile 13, 14, 15, 16 și 17 au, fiecare în parte, suprafețe mici, de 208 m.p, 129 m.p, 11 m.p, 122 m.p și respectiv 107 m.p, astfel că, privite individual, sunt lipsite de utilitate concretă. Nici dacă ar fi privite ca un tot unitar, ele situându-se unul