ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4053/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Reclamanții B.I.M., B.G.M., I.B.M. și M.S. au

chemat în judecată pe pârâții Primarul municipiului Constanța și Municipiul

Constanța, prin primar pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie

obligați să le restituie, în natură, terenul în suprafață de 1532 mp, situat în

Constanța, județul Constanța, pentru care au formulat notificare în temeiul

Legii nr. 10/2001, care însă nu a fost soluționată de aproape șase ani.

Prin sentința nr. 400 din 24 martie 2009,

pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, a fost admisă, în parte,

acțiunea, au fost respinse, ca nefondate, cererile privind obligarea pârâților

la restituirea în natură a terenului și atribuirea în compensare a unui alt

teren având caracteristici similare cu cel revendicat, a fost obligat pârâtul

Primarul municipiului Constanța să înainteze dosarul Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, în vederea acordării de despăgubiri în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilului preluat abuziv, și anume a terenului în suprafață de 1532 mp, situat

în municipiul Constanța, și au fost obligați pârâții să le plătească

reclamanților suma de 1504,7 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de reclamanți a fost admis, prin

decizia nr. 248/C din 26 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale, a fost schimbată, în parte, sentința tribunalului, în sensul că au

fost obligați pârâții la atribuirea în compensare, către reclamanți, a unui

teren de aceeași valoare cu cea a bunului imposibil de restituit în natură, a

fost înlăturată dispoziția privitoare la obligația de înaintare a dosarului

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

pârâții Primarul municipiului Constanța, Municipiul Constanța, prin primar și

Consiliul local al municipiului Constanța, încadrându-l în prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și susținând că în momentul pronunțării hotărârii nu

exista rezervă de teren disponibilă a fi acordată în compensare.

În faza de recurs, la data de 17 aprilie 2010, a decedat intimatul-reclamant B.M., a cărui moștenitoare, B.A.E. a fost introdusă în cauză.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce

vor urma.

Este adevărat că, în conformitate cu prevederile

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este

posibilă, deținătorul imobilului sau entitatea investită cu soluționarea notificării

este obligată să acorde persoanei îndreptățită în compensare alte bunuri sau

servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau

aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.

Acordarea însă în compensare de alte bunuri nu

depinde numai de voința unității deținătoare și a notificatorului, ci și de

existența în patrimoniul unității respective a unor bunuri care să poată fi

acordate în compensare.

Or, în prezenta cauză nu s-a dovedit că în

patrimoniul pârâților există teren disponibil de aceeași valoare și cu aceleași

caracteristici cu cel revendicat, ce ar putea fi oferit în compensare.

Dimpotrivă, din înscrisurile depuse la dosar în

faza de apel (filele 47 – 51), respectiv procesele verbale ale Comisiei pentru

identificarea, inventarierea și înaintarea propunerilor de terenuri pentru

atribuirea în compensare, pentru lunile septembrie și octombrie 2009, rezultă

că la data pronunțării deciziei curții de apel, Municipiul Constanța nu dispunea

de rezerve de terenuri pentru a fi atribuite în compensare.

În atare situație, se constată că instanța de

apel a făcut o greșită aplicare a legii obligându-i pe pârâți să le atribuie

reclamanților teren în compensare.

În consecință, conform art. 314 C. proc. civ.,

urmează a fi admis recursul și a fi modificată decizia atacată, în sensul

respingerii apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâții Primarul

municipiului Constanța, Municipiul Constanța, prin primar și Consiliul local al

municipiului Constanța împotriva deciziei civile nr. 248/C din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul

declarat de reclamanții B.I.M., B.G.M., I.B.M. și M.S. împotriva sentinței nr. 400

din 24 martie 2009 a Tribunalului Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie

2010.