ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2438/2010

A

supra cauzei de față, constată

următoarele:

La 21 martie 2008,

reclamanta N.E. a chemat în

judecată pe

pârâții Primarul Municipiului Constanța și Municipiul

Constanța, solicitând anularea Dispoziției nr.

1187 din 29 februarie

2008 și

obligarea părților adverse la restituirea în natură a terenului de

1562,50 mp, situat în Constanța, sau, în

subsidiar, la compensarea cu aceeași suprafață,

în altă zonă a orașului.

In

motivarea cerem, întemeiată pe art. 1, art. 3, art. 7 și art. 9 din Legea nr.

10/2001 și Titlul VII al Legii

nr. 247/2005, reclamanta a susținut că:

-

defuncții S.M. și M.S., părinții săi, au

dobândit în anii 1955 și 1966 două parcele de

câte 1000 mp, situate în

Constanța, care

au fost expropriate prin

Decretul nr. 38/1968;

-

în compensarea celor 200 mp expropriați, autorii

săi au primit

un teren de 437,50 mp,

situat în Constanța;

-

prin dispoziția contestată, pârâții i-au respins nejustificat

notificările

formulate la 21 august 2001 cu privire la diferența de 1562,50 mp

.

Tribunalul

Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 502 din 13

aprilie 2009, a admis în parte

acțiunea, a anulat dispoziția, a respins

cererile

de restituire în natură și de atribuire a unui teren în

compensare și a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Constanța să

înainteze dosarul Comisiei Centrale, în vederea

stabilirii despăgubirilor

aferente terenului de 1562,50 mp, situat în

Constanța, preluat abuziv de stat.

Totodată, tribunalul i-a

obligat pe pârâți și Consiliul Local

Constanța

să plătească reclamantei 1805,4 lei cheltuieli de judecată.

S-a

reținut că:

-

terenul de 1562,50 mp, situat în

Constanța,

a

aparținut părinților reclamantei și a fost expropriat în baza

Decretului nr. 38/1968, care

era contrar Constituției din 1948;

-

pentru terenul expropriat,

autorii reclamantei au primit în

compensare

un alt teren, de 437,5 mp, situat în Constanța.

- în prezent, potrivit

expertizei efectuate în cauză, terenul

expropriat

valorează 500.000 Euro, iar valoarea suprafeței primite în

compensare se

ridică la 118.125 Euro;

- terenul expropriat este

ocupat de construcții autorizate și

afectat

integral de detalii de sistematizare, astfel că nu poate fi restituit

în natură, iar Direcția de Patrimoniu din cadrul

Primăriei Municipiului

Constanța a

comunicat că nu dispune de terenuri libere susceptibile de

a fi

atribuite în compensare.

Curtea

de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale, prin decizia nr. 222 din 5 Octombrie 2009, a

admis apelul declarat de pârâți

și a schimbat parțial sentința, în sensul

înlăturării mențiunii privitoare la obligarea Consiliului

Local Constanța

la

plata cheltuielilor de judecată și obligării Primarului Municipiului

Constanța la înaintarea, către Comisia Centrală, a

propunerii de

acordare despăgubiri

corespunzător diferenței dintre valoarea terenului

de 2000 mp, (parcelele

593-594 din Parcelarea Cocăneanu, lotul mare nr. 30), și valoarea terenului de

437,50 mp, (careul F, lotul 1).

S-a reținut că:

-

reclamanta a dovedit că este succesoarea părinților săi, care au

dobândit în anii 1955 și 1967, două parcele (593

și 594), în total 2000

mp, (Parcelarea

Cocăneanu, lotul mare

30)

- preluarea terenului autorilor

reclamantei a fost abuzivă deoarece autoritatea locală nu a probat că

exproprierea dispusă în

temeiul Decretului

nr. 38/1968 a fost urmată de măsura despăgubirii

echitabile;

-

împrejurarea că în prezent valoarea/mp a terenului de 437,50

mp atribuit în compensare este mai mare decât

valoarea/mp a terenului expropriat nu afectează

calitatea reclamantei

de persoană îndreptățită atâta timp cât nu s-a

dovedit că la data

exproprierii, autorii săi

au primit echivalentul valoric real al imobilului;

-

obligarea autorității locale de a propune despăgubiri pentru

diferența

dintre suprafața expropriată și suprafața atribuită în

compensare este contrară rațiunii art. 11 alin. (7) din Legea nr.

10/2001;

-

în sfârșit, obligarea Consiliului Local Constanța la plata

cheltuielilor de judecată încalcă principiul

disponibilității.

Pârâții au declarat recurs,

prin care au solicitat modificarea

ultimei

hotărâri, în sensul admiterii în totalitate a apelului și, pe fond,

respingerii

acțiunii.

In

motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 8-9 C. proc. civ.,

recurenții au susținut că

preluarea imobilului nu a avut caracter abuziv

deoarece părinții reclamantei au fost de acord cu

schimbul de terenuri,

operațiune prin care au primit o suprafață mai mică dar situată într-o

zonă centrală și nu au contestat această măsură.

Aceste critici sunt nefondate

deoarece pentru terenul de 2000

mp

expropriat autorii reclamantei au primit în compensare doar 437,

50 mp, iar pârâții recurenți nu au făcut dovada

că la data exproprierii

valoarea ultimei suprafețe era egală sau depășea

valoarea celuilalt imobil.

Așa

fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va

fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâții Municipiul Constanța prin

primar și Primarul municipiului Constanța împotriva

deciziei nr. 222/C din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția

civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 aprilie 2010.