ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.07.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4189/2010

HOTĂRÂRE
02.07.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4189/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de fața, reține

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 1 septembrie 2008 pe rolul Tribunalului

Constanța, secția civilă, reclamantul C.G.Ș. a investit instanța, în

contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanța, cu soluționarea

acțiunii civile având ca obiect obligarea pârâtului să emită o dispoziție prin

care să propună motivat acordarea despăgubirilor echivalente cu valoarea

construcțiilor înstrăinate în termen de 60 de zile de la data rămânerii

definitive a hotărârii și să înainteze întreaga documentație către C.C.S.D. în

termen de 10 zile și obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii de 1.000

lei/zi întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii până la

executarea acesteia.

Procedând la judecata cauzei, din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că acțiunea este

fondată.

Astfel, prin sentința civilă nr. 1068

din 18 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul civil nr.

2983/2005, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 317/ C din 15 noiembrie

2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, a fost admisă acțiunea formulată

de către reclamantul C.G.Ș. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului

Constanța, fiind obligat pârâtul să predea către reclamant imobilul situat în

Constanța, compus din teren în suprafață de 136,30 mp și construcții: subsol,

parter și 3 etaje, cu excepția apartamentelor înstrăinate cu contracte de

vânzare cumpărare.

Cum parțial imobilul a fost restituit

către reclamant, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 1068 din 18 mai

2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul civil nr. 2983/2005, rămasă

definitivă prin Decizia civilă nr. 317/ C din 15 noiembrie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Constanța, iar până în prezent pârâtul Primarul Municipiului

Constanța nu a înțeles să răspundă notificării formulate și nu a transmis către

C.C.S.D. propunerea de acordare a despăgubirilor, s-a constatat că dispozițiile

art. 23 din Legea nr. 10/2001, în referire la dispozițiile art. 18 din Legea

nr. 10/2001 sunt incidente în cauză, astfel încât urmează a se admite acțiunea

și a fi obligat pârâtul să emită o dispoziție motivată de soluționare a

notificării formulate de către reclamant, înregistrate din 23 mai 2001 la B.E.J.

M.A., prin care să propună motivat acordarea despăgubirilor echivalente cu

valoarea construcțiilor apartamente situate în imobilul din Constanța,

înstrăinate conform contractului de vânzare-cumpărare din 23 decembrie 1996

încheiat între R.A.E.D.P.P. Constanța și D.R. și respectiv conform contractului

de vânzare cumpărare din 23 decembrie 1996 încheiat între R.A.E.D.P.P. Constanța.

și M.A.

Tribunalul Constanța prin sentința

civilă nr. 1105 din 06. 10.2008 a admis acțiunea având ca obiect contestație în

baza Legii nr. 10/2001, promovată de reclamantul C.G.Ș., în contradictoriu cu

pârâtul Primarul Municipiului Constanta.

A fost obligat pârâtul Primarul

Municipiului Constanța să emită o dispoziție motivată de soluționare a

notificării din 2001 înregistrată la B.E.J. M.A., prin care să propună motivat

acordarea despăgubirilor echivalente cu valoarea construcțiilor - apartamente,

situate în imobilul din Constanța, înstrăinate conform contractului de vânzare

cumpărare din 23 decembrie 1996 încheiat între K.A.E.D.P.P. Constanta și D.R. și

respectiv contract de vânzare cumpărare din 23 decembrie 1996, încheiat între

R.A.E.D.P.P. Constanța și M.A.

A fost obligat pârâtul către reclamant

la plata daunelor cominatorii de 1.000 lei/zi întârziere de la data rămânerii

definitive a hotărârii prezente și până la executarea acesteia.

Împotriva sentinței pronunțată de

tribunal a declarat apel Primarul Municipiului Constanta, cu motivarea că

acțiunea a fost promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă

și în subsidiar ca nefondată.

Astfel, pentru imobilul din Constanta,

s-a formulat notificarea din 2001 de intimatul C.Ș., care a încheiat contractul

de cesiune de drepturi litigioase autentificat din 8 mai 2008 la B.N.P. M.l. și

P.I.G., având ca obiect imobilul ce face obiectul notificării cu consecința ca

cesionarii să beneficieze și de prevederile Legii nr. 10/2001- respectiv

numiții Z.M. și O.M.A., aceștia subrogându-se în totalitate în drepturile

cedentului.

În acest sens, apelanta a emis

Dispozițiile din 4 iunie 2008 și 14 iulie 2008,pentru imobilul notificat din 2001

de B.E.J. M.A., înscrisuri care au fost depuse la dosar.

Prin Decizia civilă nr. 299/ C din 15

decembrie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale, a admis apelul declarat de pârâtul

Primarul Municipiului Constanța; a schimbat în parte hotărârea apelată, în

sensul că a respins capătul de cerere privind acordarea de daune cominatorii; a

menținut, în același timp, celelalte dispoziții ale sentinței apelate, cu

obligarea intimatului către apelant la plata sumei de 357 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de apel a reținut că intimatul C.Ș., în calitate de moștenitor al dreptului de

proprietate asupra imobilului situat în Municipiul Constanța, și pe cale de

consecință, în calitate de persoană îndreptățită a formulat, în baza Legii nr.

10/2001, notificarea din 23 mai 2001 înregistrată la B.E.J. M.A., pentru

restituirea în natură sau măsuri reparatorii pentru imobilul respectiv.

Prin contractul de cesiune de drepturi

litigioase autentificat din 8 mai 2008 la B.N.P. M.I. și P.I.G.C., intimatul a

cedat numiților Z.M. și O.M.A. drepturile litigioase ce formează obiectul

notificării din 2001 privind imobilul din Constanța, compus din teren în

suprafață de 145 mp și construcție S+P+3 etaje.

Urmare a acestui contract, persoana

deținătoare a emis Dispozițiile din 4 iunie 2008 și din 14 iulie 2008, pentru

cesionari și a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent,

respingându-se cererea de restituire în natură a imobilului. Față de cele

reținute s-a considerat că sunt neîntemeiate motivele de apel referitoare la

calitatea procesuală activă și implicit la lipsa calității de persoană

îndreptățită la restituire în sensul Legii nr. 10/2001 pentru reclamantul C.G.Ș.

S-a considerat că este întemeiat numai

motivul de apel privind capătul de cerere având ca obiect plata daunelor

cominatorii.

împotriva deciziei respective, la data

de 4 martie 2009, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul

Municipiului Constanța, criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea

deciziei recurate, în sensul admiterii în totalitate a apelului declarat

împotriva hotărârii primei instanțe care să fie schimbată în tot,

respingându-se acțiunea promovată de reclamant ca fiind formulată de o persoană

lipsită de calitate procesuală activă, iar în subsidiar ca nefondată.

În drept, s-au invocat prevederile

art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs depuse odată

cu cererea s-a criticat decizia recurată sub patru aspecte:

cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în

formularea prezentei acțiuni, acesta nemaifiind titularul drepturilor prevăzute

de Legea nr. 10/2001 ci care izvorau din notificarea din 2001.

care se sprijină relativ atât la apărarea ce a vizat lipsa calității procesuale

active a reclamantului, care și-a înstrăinat drepturile izvorând din Legea nr.

10/2001 pe calea contractului de cesiune de drepturi litigioase, cât și relativ

la cererea de respingere a acțiunii ca nefondată, urmare a executării

obligațiilor de emitere a dispoziției, anterior promovării acțiunii.

greșit contractul de cesiune de drepturi litigioase, schimbând natura și

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

de reclamant trebuie respinsă ca nefondată, întrucât anterior promovării

acțiunii de către reclamant și-a îndeplinit obligația de emitere a dispoziției

urmare a notificării înregistrate din 2001.

Analizând recursul declarat de pârât

în limita criticilor formulate și a motivelor de modificare invocate, Înalta Curte

constată că este fondat, și-l va admite, avându-se în vedere considerentele ce

vor urma:

Prin contractul de cesiune de drepturi

litigioase autentificat din 87 mai 2008 la B.N.P. M.I. numitul C.Ș. a

înstrăinat către Z.M. și O.M.A. toate drepturile pe care vânzătorul le-a

dobândit de la autorul său C.G., drepturi care formează obiectul notificării din

2001 la B.E.J. M.A. și înregistrată la Primăria Constanța la 30 mai 2001,

drepturi ce privesc imobilul din Constanța compus din teren de 145 mp și

construcție S+P+3 etaje.

Prin acest contract de drepturi

litigioase, ca o consecință a cesionării, cesionarii beneficiară de prevederile

Legii nr. 10/2001, acestea subrogându-se în totalitate în drepturile

cedentului.

Iar în considerarea acestui contract

de cesiune, Primăria Constanța prin Primar a emis Dispozițiile din 14 iunie

2008 și din 14 iulie 2006, ambele în beneficiul cesionarilor Z.M. și O.M.A.

prin care li s-a recunoscut acestora dreptul la măsuri reparatorii în

echivalent, constând în compensare - echivalentul valoric pentru terenul în

suprafața de 79,63 mp (reprezentând cota indiviză de teren atribuită în folosință

gratuită pe durata existenței construcțiilor și în proprietate, conform

contractelor de vânzare-cumpărare ), 2 apartamente înstrăinate și două spații

comerciale după cum urmează:

- teren de 157,30 mp în valoare de

83.054 euro - spațiu locuire, spațiu comercial;

- teren de 134 mp în valoare de

114.838 euro - spațiu locuire, urmând ca pentru diferența de teren,. pentru

apartamentele neînstrăinate și pentru valoarea rămasă de atribuit de 122.535 euro

să se emită o nouă dispoziție.

Ulterior încheierii contractului de

cesiune de drepturi litigioase și a emiterii celor două dispoziții, pe data de

1 septembrie 2008 cedentul C.G.Ș. s-a adresat instanței, solicitând obligarea

Primarului Municipiului Constanța, să emită o dispoziție prin care să propună

motivat acordarea despăgubirilor echivalente cu contravaloarea construcțiilor

înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 către numiții D.R. și M.A., situate

în imobilul amplasat în Municipiul Constanța.

Prin urmare, devine evident faptul că

la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul C.G.Ș. nu mai

era titularul drepturilor izvorâte din Legea nr. 10/2001 și care au format

obiect al notificării înregistrate din 2001.

Drept consecință, acesta nu mai poate

avea calitatea de persoană îndreptățită la restituire în sensul Legii nr.

10/2001, calitate transferată cesionarilor în baza contractului de cesiune de

drepturi litigioase nominalizat mai sus, astfel încât acesta este lipsit de

calitate procesuală activă.

Această excepție este una de fond și

absolută, iar drept consecință reținerea acestei excepții face de prisos în

totalitate cercetarea pe fond a pricinii, și implicit cercetarea motivului de

recurs invocat de pârât.

În consecință, se va reține să

subzistă motivul de modificare invocat de recurent, dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ. astfel încât în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte

va admite recursul declarat de pârât, va modifica în parte decizia recurată, în

sensul în care va schimba în totalitate hotărârea primei instanțe, admițând

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C.G.Ș. și

respingând acțiunea având ca obiect obligarea pârâtului de a propune

despăgubiri echivalente cu valoarea construcțiilor înstrăinate conform

contractelor de vânzare-cumpărare din 23 decembrie 1996 încheiate între R.A.E.D.P.P.

Constanța și D.R. și M.A.

Referitor la celelalte două motive de

recurs invocate de parat, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., Înalta

Curte va constata faptul că sunt neîntemeiate, acestea fiind indicate doar

formal de către recurent, acesta nedezvoltând critici care să se circumscrie

acestor motive de modificare.

Admite recursul declarat de pârâtul

Primarul municipiului Constanța împotriva Deciziei nr. 299/ C din 7 decembrie

2009 a Curții de Apel Constanța, secția civila, minori și familie, litigii de

muncă și asigurări sociale.

Modifică în parte decizia

susmenționată în sensul că schimbă în tot sentința civilă nr. 1105 din 6

octombrie 2008 a Tribunalului Constanța, admite excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului C.G.Ș., respinge acțiunea având ca obiect

obligarea pârâtului să propună despăgubiri echivalente cu valoarea

construcțiilor înstrăinate conform contractului de vânzare-cumpărare din 23

decembrie 1996 încheiat între K.A.E.D.P.P. Constanța și D.R. și contractul de

vânzare-cumpărare din 23 decembrie 1996 încheiat între R.A.E.D.P.P. Constanța

și M.A., din imobilul situat în Constanța, ca fiind formulată de o persoană

fără calitate procesuală.

Mențin celelalte dispoziții ale

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 iulie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-06-03
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3581/2010
A supra cauzei de față, constată următoarele: Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 09 ianuarie 2009 reclamanții N.V., N.O., N.M.E., M.Ș.I., L.R.S., R.M.G., a
ÎCCJ 2012-10-04
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6017/2012
E2EFHGD5D6D4D3D2D1DA) și construcțiile notate conform dispozitivului deciziei pronunțate, cu excepția corpului de construcție C5 și terenul aferent acestuia. Pentru pronunțarea acestei încheieri, instanța a reținut următoarele considerente:
ÎCCJ 2010-04-19
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2324/2010
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1298 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanța a fost admisă acțiunea reclamanților C.D., C.M., C.V., B.B., B.C., B.I.
ÎCCJ 2007-11-29
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8127/2007
speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilului în litigiu, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de reclamant. În motivarea acestei decizii s-a reținut că reclaman
ÎCCJ 2010-03-24
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2003/2010
Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea introdusă la 7 martie 2007 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul A.T. a chemat în judecată pârâții Municipiul Constanța prin primar, Consiliul Local Constanța și Pri
Sursă