ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6017/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 03 mai 2011, reclamantul B.I. a solicitat Curții de Apel Constanța lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 269/C din 23 noiembrie 2009 pronunțată de această instanță în Dosarul nr. 1799/36/2006, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanța, în sensul indicării cu exactitate a limitelor terenului restituit în proprietate exclusivă, identificat incomplet în schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză, imobil situat în Constanța. În motivarea cererii s-a arătat că prin decizia civilă nr. 269/C din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța s-a restituit în natură imobilul situat în Constanța, dar deși suprafața de 753 m.p.

este bine indicată, cu linii și litere, pe schița anexă la raportul de expertiză, pe laturile interioare nu este indicată decât parțial cu linii. Astfel, sunt indicate construcțiile vândute, dar nu sunt menționate literele ce fac posibilă identificarea exactă. În drept s-au invocat dispozițiile art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ. Prin încheierea din 04 iulie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis cererea și a dispus lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 269/C din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, în sensul că a obligat pârâtul să restituie în natură reclamantului imobilul din Constanța, compus din teren în suprafață totală de 734,15 m.p.

(identificat de exp. B.D. în limitele AE1E4E3E2EFHGD5D6D4D3D2D1DA) și construcțiile notate conform dispozitivului deciziei pronunțate, cu excepția corpului de construcție C5 și terenul aferent acestuia. Pentru pronunțarea acestei încheieri, instanța a reținut următoarele considerente: Prin decizia civilă nr. 269/C din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța s-a admis apelul reclamantului Primarul Municipiului Constanța. A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost obligat pârâtul să restituie în natură reclamantului imobilul situat în Constanța, compus din teren în suprafață de 753,39 m.p. din suprafața totală de 1.427,30 m.p. identificată de expert ing. B.D.

în limitele ABCD conform planului de situație anexă la raportul de expertiză, precum și a construcțiilor notate C1, C2 (cu excepția locuinței înstrăinate conform contractului de vânzare-cumpărare din 27 decembrie 1996), C3, C4, C5 (cu excepția locuinței înstrăinate conform contractului de vânzare-cumpărare din 23 martie 1998), C6, C7 și C8. A fost obligat pârâtul să propună acordarea către reclamant de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru suprafața de 604,67 m.p. și pentru suprafețele aferente construcțiilor înstrăinate, de 69,24 m.p., precum și pentru locuințele vândute conform contractelor de vânzare-cumpărare menționate. S-au menținut restul dispozițiilor hotărârii apelate.

A fost respinsă cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată. Hotărârea a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 6379 din 26 noiembrie 2010 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, ca urmare a respingerii recursului pârâtului Primarul Municipiului Constanța. Potrivit dispozițiilor art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ., î n cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Din interpretarea prevederilor legale menționate rezultă că, pe această cale, nu se poate modifica în principiu dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se solicită, această procedură fiind pusă la dispoziția părții interesate atunci când dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar și poate genera dificultăți la executare. În speță, petentul a invocat neclaritatea dispozitivului deciziei civile nr. 269/C din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța ca urmare a neprecizării, în cuprinsul acesteia, a limitelor imobilului restituit în proprietate exclusivă, cu notații concrete, cu toate că suprafața de teren asupra căreia s-a dispus restituirea în natură a fost stabilită printr-o expertiză tehnică imobiliară asupra căreia petentul nu a avut la acea dată obiecțiuni.

Lămurirea întinderii dispozițiilor hotărârii pronunțate în apel a impus așadar administrarea unei probe similare suplimentare, efectuate de către același expert și care a stabilit că suprafața ce poate face obiectul restituirii în natură este de 739,15 m.p., identificată în limitele notațiilor AE1E4E3E2EFHGD5D6D4D3D2D1DA pe suplimentul raportului de expertiză, rezultate și prin înlăturarea suprafeței de 61,36 m.p. ocupate de construcția C5 ce aparține prin contract de vânzare-cumpărare încheiat conform Legii nr. 112/1995 unor terțe persoane (P.I.). Cum întinderea obligației de restituire a imobilului, în natură, nu a fost determinată prin notații concrete prin hotărârea a cărei explicitare se solicită se constată că sunt întrunite condițiile impuse de art. 281 1 C. proc.

civ. astfel că, în temeiul acestor prevederi legale și cu luarea în considerare a concluziilor suplimentului expertizei tehnice imobiliare efectuată în cauză, instanța va admite cererea de explicitare și va lămuri dispozitivul hotărârii în sensul că pârâtul Primarul Municipiului Constanța este obligat să restituie în natură reclamantului imobilul din Constanța, compus din teren în suprafață totală de 734,15 m.p. (identificat de expert B.D. în limitele AE1E4E3E2EFHGD5D6D4D3D2D1DA) și construcțiilor notate conform dispozitivului deciziei pronunțate, cu excepția corpului de construcție C5 și terenul aferent acestuia. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.I., care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a susținut că pentru soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului a fost necesară efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, urmare căruia s-a constatat că terenul pentru care s-a dispus restituirea are o suprafață mai mică decât cea acordată inițial, respectiv 69,24 m.p., în loc de 88,45 m.p. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. La termenul din 04 octombrie 2012, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, pe care o va analiza cu prioritate față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. Cu toate că recurentul a indicat, drept temei al recursului declarat, cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că susținerile formulate nu pot fi încadrate nici în cazul de recurs expres precizat, nici în vreunul dintre celelalte cazuri prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, recurentul a susținut că pentru soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului a fost necesară efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, urmare căruia s-a constatat că terenul pentru care s-a dispus restituirea are o suprafață mai mică decât cea acordată inițial, respectiv 69,24 m.p., în loc de 88,45 m.p. , fără să arate motivele pentru care consideră că au fost încălcate dispozițiile legale sus-enunțate, cererea de recurs neconținând nicio critică în legătură cu aspectele sus-menționate. Or, în absența unor critici concrete, prezenta instanță nu poate verifica respectarea sau, dimpotrivă, încălcarea vreuneia dintre dispozițiile legale indicate. Criticile formulate de reclamant, astfel cum au fost prezentate mai sus, nu se încadrează în cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., conducând la soluția de constatare a nulității recursului, în condițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar reclamantul nu a formulat critici care să poată fi circumscrise acestui cadru legal, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva încheierii din 04 iulie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 octombrie 2012.