ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6017/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 03 mai 2011,

reclamantul B.I. a solicitat Curții de Apel Constanța lămurirea dispozitivului

deciziei civile nr. 269/C din 23 noiembrie 2009 pronunțată de această instanță

în Dosarul nr. 1799/36/2006, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului

Constanța, în sensul indicării cu exactitate a limitelor terenului restituit în

proprietate exclusivă, identificat incomplet în schița anexă la raportul de

expertiză efectuat în cauză, imobil situat în Constanța.

În motivarea cererii s-a

arătat că prin decizia civilă nr. 269/C din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța

s-a restituit în natură imobilul situat în Constanța, dar deși suprafața de 753

m.p. este bine indicată, cu linii și litere, pe schița anexă la raportul de expertiză,

pe laturile interioare nu este indicată decât parțial cu linii. Astfel, sunt indicate

construcțiile vândute, dar nu sunt menționate literele ce fac posibilă identificarea

exactă.

În drept s-au invocat

dispozițiile art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 04

iulie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii

de muncă și asigurări sociale, a admis cererea și a dispus lămurirea dispozitivului

deciziei civile nr. 269/C din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, în sensul

că a obligat pârâtul să restituie în natură reclamantului imobilul din Constanța,

compus din teren în suprafață totală de 734,15 m.p. (identificat de exp. B.D. în

limitele AE1E4E3E2EFHGD5D6D4D3D2D1DA) și construcțiile notate conform dispozitivului

deciziei pronunțate, cu excepția corpului de construcție C5 și terenul aferent acestuia.

Pentru pronunțarea acestei

încheieri, instanța a reținut următoarele considerente:

Prin decizia civilă

nr. 269/C din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța s-a admis apelul reclamantului

Primarul Municipiului Constanța.

A fost schimbată în parte

sentința apelată, în sensul că a fost obligat pârâtul să restituie în natură reclamantului

imobilul situat în Constanța, compus din teren în suprafață de 753,39 m.p. din suprafața

totală de 1.427,30 m.p. identificată de expert ing. B.D. în limitele ABCD conform

planului de situație anexă la raportul de expertiză, precum și a construcțiilor

notate C1, C2 (cu excepția locuinței înstrăinate conform contractului de vânzare-cumpărare

din 27 decembrie 1996), C3, C4, C5 (cu excepția locuinței înstrăinate conform contractului

de vânzare-cumpărare din 23 martie 1998), C6, C7 și C8.

A fost obligat pârâtul

să propună acordarea către reclamant de despăgubiri în condițiile Titlului VII al

Legii nr. 247/2005 pentru suprafața de 604,67 m.p. și pentru suprafețele aferente

construcțiilor înstrăinate, de 69,24 m.p., precum și pentru locuințele vândute conform

contractelor de vânzare-cumpărare menționate.

S-au menținut restul dispozițiilor

hotărârii apelate.

A fost respinsă cererea

de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea a rămas irevocabilă

prin decizia civilă nr. 6379 din 26 noiembrie 2010 a Înaltei Curții de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, ca urmare a respingerii

recursului pârâtului Primarul Municipiului Constanța.

Potrivit dispozițiilor

art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., î

n cazul în care sunt necesare

lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii

ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat

hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Din interpretarea prevederilor

legale menționate rezultă că, pe această cale, nu se poate modifica în principiu

dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță

prin hotărârea a cărei lămurire se solicită, această procedură fiind pusă la dispoziția

părții interesate atunci când dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar și

poate genera dificultăți la executare.

În speță, petentul a invocat

neclaritatea dispozitivului deciziei civile nr. 269/C din 23 noiembrie 2009 a Curții

de Apel Constanța ca urmare a neprecizării, în cuprinsul acesteia, a limitelor imobilului

restituit în proprietate exclusivă, cu notații concrete, cu toate că suprafața de

teren asupra căreia s-a dispus restituirea în natură a fost stabilită printr-o expertiză

tehnică imobiliară asupra căreia petentul nu a avut la acea dată obiecțiuni.

Lămurirea întinderii dispozițiilor

hotărârii pronunțate în apel a impus așadar administrarea unei probe similare suplimentare,

efectuate de către același expert și care a stabilit că suprafața ce poate face

obiectul restituirii în natură este de 739,15 m.p., identificată în limitele notațiilor

AE1E4E3E2EFHGD5D6D4D3D2D1DA pe suplimentul raportului de expertiză, rezultate și

prin înlăturarea suprafeței de 61,36 m.p. ocupate de construcția C5 ce aparține

prin contract de vânzare-cumpărare încheiat conform Legii nr. 112/1995 unor terțe

persoane (P.I.).

Cum întinderea obligației

de restituire a imobilului, în natură, nu a fost determinată prin notații concrete

prin hotărârea a cărei explicitare se solicită se constată că sunt întrunite condițiile

impuse de art. 281

1

C. proc. civ. astfel că, în temeiul acestor prevederi

legale și cu luarea în considerare a concluziilor suplimentului expertizei tehnice

imobiliare efectuată în cauză, instanța va admite cererea de explicitare și va lămuri

dispozitivul hotărârii în sensul că pârâtul Primarul Municipiului Constanța este

obligat să restituie în natură reclamantului imobilul din Constanța, compus din

teren în suprafață totală de 734,15 m.p. (identificat de expert B.D. în limitele

AE1E4E3E2EFHGD5D6D4D3D2D1DA) și construcțiilor notate conform dispozitivului deciziei

pronunțate, cu excepția corpului de construcție C5 și terenul aferent acestuia.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul

B.I., care, invocând dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că pentru soluționarea cererii de lămurire

a dispozitivului a fost necesară efectuarea unui supliment la raportul de expertiză,

urmare căruia s-a constatat că terenul pentru care s-a dispus restituirea are o

suprafață mai mică decât cea acordată inițial, respectiv 69,24 m.p., în loc de 88,45

m.p.

Dosarul a

fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

La termenul din 04 octombrie

2012, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, pe care o va analiza

cu prioritate față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite,

pentru considerentele care succed:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea

lor, iar dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul

din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

Cu toate că recurentul

a indicat, drept temei al recursului declarat, cazul prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că susținerile formulate

nu pot fi încadrate nici în cazul de recurs expres precizat, nici în vreunul dintre

celelalte cazuri prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, recurentul a susținut

că

pentru soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului

a fost necesară efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, urmare căruia

s-a constatat că terenul pentru care s-a dispus restituirea are o suprafață mai

mică decât cea acordată inițial, respectiv 69,24 m.p., în loc de 88,45 m.p.

,

fără să arate motivele pentru care consideră că au fost încălcate dispozițiile legale

sus-enunțate, cererea de recurs neconținând nicio critică în legătură cu aspectele

sus-menționate. Or, în absența unor critici concrete, prezenta instanță nu poate

verifica respectarea sau, dimpotrivă, încălcarea vreuneia dintre dispozițiile legale

indicate.

Criticile formulate de

reclamant, astfel cum au fost prezentate mai sus, nu se încadrează în cazurile de

casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conducând la soluția

de constatare a nulității recursului, în condițiile art. 306 alin. (1) C. proc.

civ.

Având în vedere că recursul

nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar

reclamantul nu a formulat critici care să poată fi circumscrise acestui cadru legal,

Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului, conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul B.I. împotriva încheierii din 04 iulie 2011 a Curții de

Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 04 octombrie 2012.