ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3581/2010

A supra cauzei de față, constată următoarele: Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 09 ianuarie 2009 reclamanții N.V., N.O., N.M.E., M.Ș.I. , L.R.S., R.M.G., au chemat în judecată Primăria Municipiului Constanța pentru ca pe cale de contestație la dispoziția 6108 din 07 octombrie 2008 să dispună anularea în parte a acesteia în sensul restituirii în natură a terenului în suprafață de 791 mp liber de construcții și a terenului în suprafață de 212,10 mp pe care se află edificate garaje provizorii și fără autorizație - în total suprafața de 1003,10 mp liberă de construcții situată în Constanța, și obligării pârâtei Primăria Municipiului Constanța să emită dispoziție care să cuprindă ofertă de despăgubire, prin compensare cu o altă suprafață de teren echivalentă sau echivalent bănesc pentru suprafața de teren de 648, 90 mp, ocupată de construcții și imposibil de restituit în natură.

In motivarea acțiunii, s-a arătat că prin dispoziția nr. 6108 din 07 octombrie 2008 Primarul Municipiului Constanța a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 670,76 mp și a respins cererea de restituire în natură pentru suprafața de teren de 985,82 mp - considerată ocupată de construcții - și pentru construcțiile fosta proprietate a autorilor contestatorilor întrucât au fost demolate. A fost propusă acordarea despăgubirilor bănești pentru ceea ce nu poate fi restituit în natură. S-a mai arătat de asemenea că, anterior, prin sentința civilă nr. 285 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 1803/118/2006 a fost admisă în parte acțiunea, în sensul că Primarul a fost obligat să emită dispoziție de restituire în natură a suprafețe de teren de 687,05 mp liberă, situată în Constanța, delimitat de punctele ABCEDFGHKA conform raportului de expertiză efectuat în cauză.

De asemenea, a obligat pârâții să emită dispoziție care să cuprindă măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 26 din Legea nr. 10/2001 pentru suprafața de 969,53 mp teren și construcțiile demolate enumerate în dispozitiv și că prin decizia civilă nr. 173/C din 07 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 1803/118/2006 a fost admis în parte apelul, în sensul că a obligat Primarul să emită dispoziție de restituire în natură pentru suprafața de 820,40 mp liberă de construcții și să emită dispoziție de măsuri reparatorii echivalent pentru suprafața de 836,18 mp. Prin sentința civilă nr. 342 din 17 martie 2009 Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții N.G.V.

, N.O., N.M.E., M.Ș.I., K.R.S. , R.M.G. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar. A fost anulată dispoziția nr. 6108 din 7 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Constanța. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că dispoziția nr. 6108 din 07 octombrie 2008 a Primarului Municipiului Constanța este lovită de nulitate întrucât a fost emisă cu ignorarea totală a deciziei civile nr. 179 din 7 august 2008 a Curții de Apel Constanța, în care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, dreptul acestora de a li se restitui în natură o suprafață de 820 mp astfel cum a fost identificat prin expertiza B.D., cât și acordarea de despăgubiri pentru o suprafață de 969,53 mp ce nu a putut fi restituită în natură.

In privința celorlalte pretenții ale reclamanților, în sensul obligării pârâtului la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a unei suprafețe de 1003,1 mp și de a propune acordarea de despăgubiri pentru o suprafață de 648,9 mp, prima instanță a reținut că acestea sunt nefondate, întrucât există o hotărâre irevocabilă prin care s-a stabilit calitatea reclamanților și întinderea drepturilor acestora, conform Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamanții care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelanții au susținut că deși prima instanță în mod corect a dispus anularea dispoziției nr. 6108 din 7 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Constanța, aceasta a omis să dispună și asupra restituirii în natură a terenului în suprafață de 820,40 mp liber de construcții situat în Constanța, conform raportului de expertiză efectuat în dosarul nr. 1803/118/2006 al Tribunalului Constanța și delimitării enumerate în decizia civilă nr. 173/C din 7 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 1803/118/2008, cât și asupra obligației primarului de a emite o dispoziție care să cuprinsă măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 26 din Legea nr. 10/2001 pentru suprafața de 836,18 mp teren și construcții demolate.

Prin întâmpinare, intimații pârâți Municipiul Constanța și Primarul Municipiului Constanța au solicitat respingerea apelului ca nefondat. Pârâții au susținut că în condițiile în care obligațiile lor au fost clar stabilite prin decizia civilă nr. 173/C din 07 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, irevocabilă prin respingerea recursului, în urma anulării dispoziției nr. 6108 din 07 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Constanța, subzistă obligația de a fi emisă o nouă dispoziție conform măsurilor dispuse prin decizia civilă nr. 173/C din 7 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța. Mai mult, instanța de fond nu mai putea pronunța o altă hotărâre în condițiile în care drepturile reclamanților și obligația corelativă a pârâților au fost fără echivoc stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 217 din 30 septembrie 2009 a respins apelul ca nefondat. In considerentele hotărârii s-a reținut că, Legea nr. 10/2001 se înscrie în încercarea legiuitorului român de a reglementa măsuri reparatorii cât mai complete și mai adecvate proprii foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, deposedați abuziv de Statul Român în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Legiuitorul preocupat să acopere pe cât posibil, toate situațiile de preluare a imobil către stat în perioada de referință, acordând prevalentă restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv de către stat.

Reglementând modalitatea de exercitare a dreptului la restituire a imobilelor preluate abuziv, acest act normativ a instituit două etape ale procedurii de despăgubire: una necontencioasă și alta contencioasă, iar în art. 22 a stabilit părțile între care se desfășoară aceste procedurii și anume „persoana îndreptățită la restituire" și „persoana juridică deținătoare a imobilului". In baza art. 21 din Legea nr. 10/2001 reclamanții au declanșat procedura administrativă, notificând prin executorul judecătoresc Primăria Municipiului Constanța, conform notificării nr. 84848 din 27 iunie 2001, în baza căreia a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 1003,10 mp și măsuri reparatorii pentru suprafața de 698,30 mp și construcții demolate, imobil situat în Constanța . Î ntrucât unitatea notificată nu a răspuns persoanei îndreptățite în termen legal, aceștia au dedus judecății pretențiile lor, iar prin decizia civilă nr. 173/C din 7 iulie 2008 Curtea de Apel Constanța a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra drepturilor reclamanților, în sensul că a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți să li se restituie în natură o suprafață de teren de 820,40 mp, identificată de expertiza B.D.

, situată în Constanța, și să primească măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 836,18 mp teren ce nu poate fi restituit în natură. Prin această hotărâre judecătorească - rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 649 din 27 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost obligat Primarul Municipiului Constanța să emită dispoziție motivată în limitele mai sus menționate. Prin urmare, procedura declanșată de reclamanți prin notificarea nr. 84848 din 27 iunie 2001 a fost finalizată printr-o hotărâre irevocabilă, care a tranșat atât cu privire la calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, conform, Legii nr. 10/2001, cât și cu privire la modalitatea de reparare a prejudiciului înregistrat de reclamanți și la limitele în care se va face restituirea în natură, cât și prin echivalent.

Prima instanță a reținut în mod corect că dispoziția nr. 6108 din 07 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Constanța este lovită de nulitate, întrucât încalcă hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-au stabilit cu claritate obligațiile ce îi incumbă Primarului Municipiului Constanța, și anume emiterea unei dispoziții de restituire în natură a terenului în suprafață de 820,40 mp pe amplasamentul stabilit prin expertiza B.D. în dosarul nr. 1803/118/2006 al Curții de Apel Constanța, cât și emiterea unei dispoziții motivate care să conțină măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 836,18 mp ce nu putea fi restituită în natură. Susținerea apelanților-reclamanți în sensul că prima instanță a omis să stabilească prin sentința civilă nr. 342 din 17 martie 2009 și obligațiile ce îi incumbau Primarului Municipiului Constanța după anularea dispoziției nr. 6108 din 7 octombrie 2008, nu s-a reținut ca fondată.

In condițiile în care dispoziția nr. 6108 din 7 octombrie 2008 emisă cu încălcarea obligațiilor stabilite irevocabil prin hotărâre judecătorească în sarcina unității deținătoare a fost anulată, s-a reținut că subzistă obligația pârâtului Primarul Municipiului Constanța de a emite o nouă dispoziție în limitele stabilite prin decizia civilă nr. 173 din 7 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța. Pronunțarea unei noi hotărâri judecătorești, cu privire la modalitatea de soluționare a notificării nr. 84848 din 27 iunie 2001, nu mai este necesară, în condițiile în care raportul conflictual a fost irevocabil soluționat printr-o hotărâre irevocabilă.

S-a concluzionat că refuzul Primarului Municipiului Constanța de a emite o dispoziție motivată în beneficiul reclamanților, conform deciziei civile nr. 1731/2008 a Curții de Apel Constanța deschide reclamanților calea de a solicita angajarea răspunderii civile sau penale a celor ce se fac vinovați de neexecutarea unei hotărârii judecătorești irevocabile. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenții critică hotărârea sub următoarele aspecte: Decizia atacată prin care s-a respins apelul nu este completă; în sensul că deși a dispus anularea în parte a dispoziției emise de Primar, nu s-a pronunțat și asupra măsurilor de restituire în natură și nici asupra măsurilor reparatorii prin echivalent.

Primarul Municipiului Constanța la emiterea deciziei a cărei anulare se solicită, nu a respectat hotărârea judecătorească nr. 173/C din 7 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 1803/118/2006, în sensul de a se dispune restituirea în natură a suprafeței de 820,40 mp liberă de construcții și măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 836,18 mp. Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte constată recursul nefondat pentru cele ce urmează.

Prin demersul judiciar reclamanții au solicitat anularea în parte a dispoziției nr. 6108 din 7 octombrie 2008 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Constanța, în sensul restituirii în natură a terenului în suprafață de 791 mp, liber de construcții și a terenului în suprafață de 217,10 mp pe care se află edificate garaje provizorii fără autorizație, precum și obligarea aceluiași pârât la emiterea unei dispoziții care să cuprindă oferta de despăgubiri, prin compensare cu o altă suprafață de teren echivalentă sau echivalent bănesc pentru suprafața de teren de 648,90 mp ocupat de construcții și imposibil de restituit în natură.

După analiza judicioasă a întregului material probator, în mod corect s-a admis în parte acțiunea și s-a dispus anularea dispoziției supusă analizei, întrucât măsurile dispuse prin această dispoziție au înfrânt dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile care stabilea cu claritate obligațiile pe care pârâtul trebuia să le respecte la emiterea actului administrativ jurisdicțional. Obligațiile stabilite prin hotărârea judecătorească, la care pârâtul era obligat să se supună, constau în restituirea în natură a terenului în suprafață de 820,40 mp pe amplasamentul stabilit prin expertiza B.D., cât și emiterea unei dispoziții motivate care să conțină măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 836,18 mp, imposibil de restituit în natură.

Prin hotărârile judecătorești pronunțate în cauza pendinte au fost satisfăcute pretențiile reclamanților, în recurs aducând o singură critică în sensul că hotărârile judecătorești recurate nu sunt complete, mai precis, instanțele trebuiau să se pronunțe și cu privire la măsurile de restituire în natură. Susținerile reclamanților sunt nefondate, întrucât în mod corect s-a dispus anularea dispoziției supusă analizei, iar obligațiile pârâtului la emiterea unei noi dispoziții sunt deja stabilite cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea nr. 173 din 7 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța. A proceda altfel ar însemna o încălcare a principiului securității raporturilor juridice.

Cât privește motivele arătate în titlurile denumite „cu referire la titlul de proprietate"; „cu privire la calitatea procesuală activă" și la situația juridică, au fost avute în vedere și analizate de instanță, la pronunțarea hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă. Așadar, față de cele sus arătate, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții K.R.S. , M.Ș.I., N.G.V., N.M.E., N.O. și R.M.G. împotriva deciziei civile nr. 217 C din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.