ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3581/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3581/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

A

supra cauzei de față, constată următoarele:

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin

acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 09 ianuarie 2009 reclamanții

N.V., N.O., N.M.E., M.Ș.I.

, L.R.S., R.M.G., au

chemat în

judecată Primăria Municipiului Constanța pentru ca pe cale

de

contestație la dispoziția 6108 din 07 octombrie 2008 să dispună anularea în

parte a acesteia în sensul restituirii în natură

a terenului în suprafață de

791 mp liber de construcții și a terenului

în suprafață de 212,10 mp

pe care se află

edificate garaje provizorii și fără autorizație - în total suprafața de 1003,10

mp liberă de construcții situată în Constanța,

și obligării pârâtei

Primăria Municipiului Constanța să emită dispoziție care să

cuprindă ofertă de despăgubire, prin compensare

cu o altă suprafață

de teren echivalentă sau echivalent bănesc pentru

suprafața de teren de 648, 90 mp, ocupată de construcții și imposibil de

restituit în natură.

In motivarea

acțiunii, s-a arătat că prin dispoziția nr.

6108

din 07 octombrie 2008 Primarul Municipiului Constanța a dispus restituirea

în natură a suprafeței de teren de 670,76 mp și a

respins cererea de

restituire în natură pentru suprafața de teren de

985,82 mp - considerată ocupată de construcții - și pentru construcțiile fosta

proprietate a autorilor contestatorilor întrucât

au fost demolate. A fost propusă acordarea despăgubirilor bănești pentru ceea

ce nu poate fi

restituit în natură.

S-a mai arătat de asemenea că, anterior, prin

sentința civilă nr.

285 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul

Constanța în dosarul nr.

1803/118/2006 a

fost admisă în parte acțiunea, în sensul că Primarul a

fost obligat să

emită dispoziție de restituire în natură a suprafețe de

teren de 687,05 mp liberă, situată în Constanța,

delimitat de

punctele ABCEDFGHKA conform raportului de expertiză efectuat în cauză. De

asemenea, a obligat pârâții să emită dispoziție care să cuprindă măsuri

reparatorii prin echivalent conform art. 26 din Legea nr. 10/2001 pentru

suprafața de 969,53 mp teren și construcțiile demolate enumerate în dispozitiv

și că prin decizia civilă nr.

173/C din 07

iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul

nr.

1803/118/2006 a fost admis în parte apelul, în sensul că a obligat

Primarul să emită dispoziție de restituire în

natură pentru suprafața de

820,40 mp liberă de construcții și să emită

dispoziție de măsuri

reparatorii echivalent

pentru suprafața de 836,18 mp.

Prin sentința civilă nr. 342 din 17 martie 2009

Tribunalul Constanța a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanții

N.G.V.

, N.O., N.M.E., M.Ș.I., K.R.S.

, R.M.G. în contradictoriu cu pârâții

Primarul Municipiului Constanța și Municipiul

Constanța prin Primar.

A fost anulată dispoziția nr. 6108 din 7 octombrie

2008 emisă de Primarul

Municipiului Constanța.

Pentru a

pronunța această soluție prima instanță a reținut, în

esență, că dispoziția nr. 6108 din 07 octombrie 2008 a Primarului

Municipiului

Constanța este lovită de nulitate întrucât a fost emisă cu

ignorarea

totală a deciziei civile nr. 179

din 7 august 2008 a Curții de Apel Constanța, în

care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat calitatea

reclamanților de

persoane

îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001,

dreptul

acestora de a li se restitui în natură o suprafață de 820 mp astfel cum a fost

identificat prin expertiza B.D., cât și acordarea de despăgubiri pentru o

suprafață de 969,53 mp ce nu a putut fi restituită în natură.

In privința celorlalte pretenții ale

reclamanților, în sensul obligării

pârâtului la emiterea unei dispoziții

de restituire în natură a unei suprafețe de 1003,1 mp și de a propune acordarea

de despăgubiri pentru o suprafață de 648,9 mp, prima instanță a reținut că

acestea sunt nefondate, întrucât există o hotărâre irevocabilă prin care s-a

stabilit calitatea reclamanților și întinderea drepturilor acestora, conform

Legii nr. 10/2001.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal au declarat apel

reclamanții care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelanții au

susținut că deși prima instanță în mod corect a

dispus anularea dispoziției nr. 6108 din 7 octombrie 2008 emisă de

Primarul Municipiului Constanța, aceasta a omis să dispună și asupra

restituirii

în natură a terenului în

suprafață de 820,40 mp liber de construcții

situat în Constanța,

conform raportului de expertiză efectuat în

dosarul nr. 1803/118/2006 al Tribunalului Constanța și

delimitării enumerate în decizia civilă nr. 173/C din 7 iunie 2008

pronunțată

de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 1803/118/2008, cât

și

asupra obligației primarului de a emite

o dispoziție care să cuprinsă

măsuri reparatorii prin echivalent,

conform art. 26 din Legea nr.

10/2001

pentru suprafața de 836,18 mp teren și construcții demolate.

Prin

întâmpinare, intimații pârâți Municipiul Constanța și

Primarul Municipiului Constanța au solicitat respingerea apelului ca

nefondat.

Pârâții au susținut că în condițiile în care

obligațiile lor au fost clar stabilite prin decizia civilă nr. 173/C din 07

iunie 2008 a Curții de Apel

Constanța,

irevocabilă prin respingerea recursului, în urma anulării

dispoziției

nr. 6108 din 07 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului

Constanța, subzistă obligația de a fi emisă o

nouă dispoziție conform măsurilor dispuse prin decizia civilă nr. 173/C din 7

iunie 2008 a Curții de

Apel Constanța.

Mai mult, instanța de fond nu mai putea pronunța

o altă hotărâre

în condițiile în care

drepturile reclamanților și obligația corelativă a pârâților au fost fără

echivoc stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, care se bucură

de autoritate de lucru judecat.

Curtea de Apel

Constanța prin decizia civilă nr. 217 din 30 septembrie 2009 a respins apelul

ca nefondat.

In considerentele hotărârii s-a reținut că, Legea

nr. 10/2001 se

înscrie în încercarea legiuitorului român de a reglementa

măsuri

reparatorii cât mai complete și mai

adecvate proprii foștilor proprietari

sau,

după caz, moștenitorilor acestora, deposedați abuziv de Statul

Român în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie

preocupat să

acopere pe cât posibil, toate situațiile de preluare a imobil

către stat în perioada de referință, acordând

prevalentă restituirii în

natură a bunurilor preluate abuziv de către

stat.

Reglementând modalitatea de exercitare a dreptului

la restituire a

imobilelor preluate

abuziv, acest act normativ a instituit două etape ale

procedurii de despăgubire: una necontencioasă și

alta contencioasă, iar

în art. 22 a

stabilit părțile între care se desfășoară aceste procedurii și

anume

„persoana îndreptățită la restituire" și „persoana juridică deținătoare a

imobilului".

In baza art. 21 din Legea nr. 10/2001 reclamanții

au declanșat

procedura administrativă, notificând prin executorul

judecătoresc

Primăria Municipiului

Constanța, conform notificării nr. 84848 din

27 iunie 2001, în baza căreia a solicitat restituirea în natură a

terenului în

suprafață de 1003,10 mp

și măsuri reparatorii pentru suprafața de

698,30 mp și construcții demolate, imobil situat în Constanța

.

Î

ntrucât unitatea notificată nu a răspuns persoanei

îndreptățite în

termen legal,

aceștia au dedus judecății pretențiile lor, iar prin decizia

civilă nr. 173/C din 7 iulie 2008 Curtea de Apel

Constanța a statuat cu

autoritate de lucru judecat asupra drepturilor

reclamanților, în sensul

că a stabilit că

reclamanții sunt îndreptățiți să li se restituie în natură o

suprafață

de teren de 820,40 mp, identificată de expertiza B.D.

, situată în Constanța,

și să

primească măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața

de 836,18 mp teren ce nu poate fi restituit în

natură.

Prin această hotărâre judecătorească - rămasă

irevocabilă prin

decizia civilă nr.

649 din 27 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție a fost obligat Primarul Municipiului

Constanța să emită

dispoziție motivată în limitele mai sus menționate.

Prin urmare, procedura declanșată de reclamanți

prin notificarea

nr. 84848 din 27 iunie 2001 a fost finalizată printr-o

hotărâre irevocabilă,

care a tranșat atât

cu privire la calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii,

conform, Legii nr. 10/2001, cât și cu

privire la modalitatea de reparare

a prejudiciului înregistrat de

reclamanți

și la limitele în care se va face restituirea în natură, cât și

prin

echivalent.

Prima

instanță a reținut în mod corect că dispoziția nr.

6108 din 07 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Constanța

este lovită

de nulitate, întrucât

încalcă hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-au stabilit cu

claritate obligațiile ce îi incumbă Primarului

Municipiului Constanța, și anume emiterea unei dispoziții de restituire

în natură a terenului în suprafață de 820,40 mp

pe amplasamentul

stabilit prin

expertiza B.D. în dosarul nr. 1803/118/2006 al Curții de Apel Constanța, cât și

emiterea unei dispoziții motivate care să conțină măsuri reparatorii în

echivalent pentru suprafața de 836,18

mp ce nu putea fi restituită în

natură.

Susținerea apelanților-reclamanți în sensul că

prima instanță a

omis să stabilească

prin sentința civilă nr. 342 din 17 martie 2009 și obligațiile

ce îi incumbau Primarului Municipiului Constanța

după anularea

dispoziției nr. 6108

din 7 octombrie 2008, nu s-a reținut ca fondată.

In

condițiile în care dispoziția nr. 6108 din 7 octombrie 2008 emisă cu

încălcarea obligațiilor stabilite irevocabil prin

hotărâre judecătorească

în sarcina

unității deținătoare a fost anulată, s-a reținut că subzistă

obligația pârâtului Primarul Municipiului

Constanța de a emite o nouă

dispoziție

în limitele stabilite prin decizia civilă nr. 173 din 7 iunie 2008

pronunțată

de Curtea de Apel Constanța. Pronunțarea unei noi hotărâri judecătorești, cu

privire la modalitatea de soluționare a

notificării

nr. 84848 din 27 iunie 2001, nu mai este necesară, în condițiile în

care raportul conflictual a fost irevocabil

soluționat printr-o hotărâre

irevocabilă.

S-a concluzionat că refuzul Primarului

Municipiului Constanța

de a emite o

dispoziție motivată în beneficiul reclamanților, conform deciziei civile nr.

1731/2008 a Curții de Apel Constanța deschide

reclamanților calea de a solicita angajarea răspunderii civile sau

penale

a celor ce se fac vinovați de

neexecutarea unei hotărârii judecătorești

irevocabile.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții, invocând incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții critică hotărârea sub următoarele

aspecte:

Decizia atacată prin care s-a respins apelul nu

este completă; în

sensul că deși a

dispus anularea în parte a dispoziției emise de Primar,

nu s-a pronunțat

și asupra măsurilor de restituire în natură și nici asupra măsurilor

reparatorii prin echivalent.

Primarul Municipiului Constanța la emiterea

deciziei a cărei anulare se solicită, nu a respectat hotărârea judecătorească

nr. 173/C din 7

iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în

dosarul nr. 1803/118/2006, în sensul de a se dispune restituirea în natură a

suprafeței de 820,40 mp liberă de construcții și

măsuri reparatorii în

echivalent pentru suprafața de 836,18 mp.

Examinând criticile formulate prin intermediul

cererii de recurs,

Înalta Curte constată

recursul nefondat pentru cele ce urmează.

Prin demersul judiciar reclamanții au solicitat

anularea în parte a

dispoziției nr.

6108 din 7 octombrie 2008 emisă de pârâtul Primarul

Municipiului Constanța, în sensul restituirii în

natură a terenului în suprafață de 791 mp, liber de construcții și a terenului

în suprafață de

217,10 mp pe care se

află edificate garaje provizorii fără autorizație, precum și obligarea

aceluiași pârât la emiterea unei dispoziții care să cuprindă oferta de

despăgubiri, prin compensare cu o altă suprafață de

teren echivalentă sau echivalent bănesc pentru

suprafața de teren de

648,90 mp

ocupat de construcții și imposibil de restituit în natură.

După analiza judicioasă a întregului material

probator, în mod

corect s-a admis în

parte acțiunea și s-a dispus anularea dispoziției

supusă analizei, întrucât măsurile dispuse prin

această dispoziție au

înfrânt

dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile care stabilea

cu claritate obligațiile pe care pârâtul trebuia

să le respecte la emiterea

actului administrativ jurisdicțional.

Obligațiile stabilite prin hotărârea

judecătorească, la care pârâtul

era

obligat să se supună, constau în restituirea în natură a terenului în

suprafață de 820,40 mp pe amplasamentul stabilit

prin expertiza B.D., cât și emiterea unei dispoziții motivate care să conțină

măsuri

reparatorii în echivalent

pentru suprafața de 836,18 mp, imposibil de

restituit în natură.

Prin hotărârile judecătorești pronunțate în cauza

pendinte au fost satisfăcute pretențiile reclamanților, în recurs aducând o

singură critică

în sensul că

hotărârile judecătorești recurate nu sunt complete, mai

precis, instanțele trebuiau să se pronunțe și cu

privire la măsurile de

restituire în natură.

Susținerile reclamanților sunt nefondate, întrucât

în mod corect

s-a dispus anularea

dispoziției supusă analizei, iar obligațiile pârâtului la

emiterea unei noi dispoziții sunt deja stabilite

cu autoritate de lucru

judecat prin hotărârea nr. 173 din 7 iunie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

A proceda altfel ar însemna o încălcare a

principiului securității

raporturilor juridice.

Cât privește motivele arătate în titlurile

denumite „cu referire la

titlul de proprietate"; „cu privire la

calitatea procesuală activă" și la situația juridică, au fost avute în

vedere și analizate de instanță, la

pronunțarea

hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă.

Așadar, față de cele sus arătate, Înalta Curte, în

baza art. 312 alin. (1)

C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții K.R.S.

, M.Ș.I., N.G.V.,

N.M.E.,

N.O. și R.M.G. împotriva

deciziei

civile nr. 217 C din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.