ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 649/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 649/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra cauzei civile de față,

a

reținut următoarele:

1.

Cererea de chemare în

judecată

1.1. Obiect

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția

civilă, la

12

mai 2006, reclamanții N.A.M., N.G.V., N.O.

, N.M.E., M.Ș.I., K.R.S. și

R.M.G. au solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Primarul

municipiului Constanța,

Consiliul Local al municipiului Constanța și Municipiul

Constanța, prin primar, pentru ca instanța, prin

hotărârea ce o va pronunța, să

dispună restituirea în natură a terenului

în suprafață de 791 mp liber de

construcții

și a terenului în suprafață de 212,10 mp pe care sunt edificate garaje

provizorii fără autorizație, situate în Constanța;

obligarea

Primarului municipiului

Constanța să emită dispoziție care să cuprindă ofertă de

despăgubire,

prin compensare cu o altă suprafață de teren echivalentă sau echivalent bănesc

pentru suprafața de teren de 648,90 mp ocupată de

construcții; obligarea Primarului municipiului Constanța să emită

dispoziție care

să cuprindă ofertă de despăgubire prin echivalent pentru

construcțiile ce s-au aflat pe teren și au fost demolate.

1.2.

Î

n fapt

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamanții,

în calitate de persoane îndreptățite, au formulat notificare prin care au

solicitat

restituirea

în natură a terenului în suprafață de 791 mp liber de construcții și a

terenului în suprafață

de 212,10 mp, în total 1003,10 mp, prin hotărâre

judecătorească primarul fiind obligat să emită

dispoziție motivată asupra notificării.

Cu

toate acestea, primarul refuză în continuare să se conformeze hotărârii

judecătorești.

1.3.

In drept

Reclamanții și-au

întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr.

10/2001.

Prin sentința civilă

nr. 285 din 18 martie 2008 Tribunalul Constanta, secția civilă, a admis în

parte acțiunea și i-a obligat pe pârâții Primarul

municipiului Constanța și municipiul Constanța să emită o dispoziție de

restituire

în natură a suprafeței de 687,05 mp, teren liber situat în

Constanța.

Au fost

obligați pârâții să emită o dispoziție care să conțină măsuri reparatorii prin

echivalent conform art. 26 din Legea nr. 10/2001 pentru suprafața de 969,53 mp

teren și construcții demolate.

A fost respinsă acțiunea introdusă împotriva Consiliului Local

Constanța

ca

fiind formulată împotriva unei entități lipsite de capacitate de folosință.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că faptul că imobilul

ce

formează obiectul litigiului

se găsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare

abuzivă.

Din raportul de expertiză rezultă că o parte din teren este ocupată de

două

construcții și de mai multe

garaje edificate fără autorizație.

Față

de dispozițiile art. 10 și urm. din Legea nr. 10/2001, suprafețele de teren

aferente blocului SI, aleii de acces la bloc și cea pentru care o societate

comercială a dobândit

drept de folosință, nu pot fi restituite în natură.

Prin

decizia civilă nr. 173/C din 7 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale, au fost admise apelurile declarate de

reclamanți și pârâți.

Sentința a fost schimbată în parte în sensul că a fost obligat Primarul

municipiului

Constanța să emită o dispoziție de restituire în natură a suprafeței

de 820,40 mp situat în

Constanța.

A fost obligat

Primarul municipiului Constanța să emită o dispoziție

motivată care să conțină măsuri reparatorii prin echivalent pentru

suprafața de

836,18 mp compusă din teren bloc și alee de acces.

A fost

respinsă acțiunea față de municipiul Constanța, prin primar. Au

fost menținute restul dispozițiilor sentinței și

au fost compensate cheltuielile de

judecată în fond și în apel.

In

considerentele hotărârii s-a arătat că instanța de fond, soluționând

cauza, a greșit la restituirea terenului liber

acordând mai puțin decât trebuia și nu

a

identificat terenul restituit reclamanților, neindicând ce raport de expertiză

își

însușește.

Conform raportului de

expertiză efectuat în cauză de expertul B.D.

și însușit de instanța de apel, este liberă suprafața de 820 mp. Pentru

diferența

de 836,18 mp se va emite dispoziție motivată.

Având în

vedere că ambele au fost admise și niciuna dintre părți nu a căzut în pretenții

față de cealaltă parte, instanța a compensat cheltuielile de judecată.

4.1.

Recursul

declarat de reclamanți - motive

După ce au reluat discuția privitoare la îndreptățirea instanței de

judecată

de a dispune în mod

direct asupra restituirii în natură, reclamanții au criticat

decizia instanței de apel arătând că în mod greșit

nu li s-a restituit în natură și

suprafața

de teren de 194,60 mp pe care numai expertul a stabilit-o ca fiind alee

de

acces, dreptul de servitute nefăcând obiect al litigiului.

4.2.

Recursul

declarat de pârâți - motive

În

mod greșit instanța de apel, constatând întemeiat motivul de apel prin care se

invoca faptul că instanța de fond a schimbat obiectul din obligație de a face

în obligație de a da, s-a pronunțat pentru prima dată pe obligația de a face,

în loc să desființeze sentința cu trimitere.

în

mod greșit s-au compensat cheltuielile de judecată, deși reclamantul a

precizat că nu solicită

cheltuieli de judecată. Trebuia să li se acorde pârâților

apelanți cheltuieli de

judecată, acestea neavând cu ce să fie compensate.

Din actele oficiale

depuse în apel rezultă că bunul pretins are o altă

configurație și situație juridică decât cel reținut de cele două

instanțe și expert. Acțiunea trebuia respinsă ori cel puțin refăcută lucrarea

tehnică cu luarea în

considerare a situației bunului pretins.

Ambele

instanțe au acordat plus petita față de conținutul notificării potrivit

actelor inițiale de proprietate.

4.3.

Analiza făcută

de instanța de recurs

reclamanților nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Conform art. 10 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe

terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au

edificat noi

construcții, autorizate,

persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții

de teren

rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea

afectată servitutilor legale și altor amenajări de

utilitate publică ale localităților

urbane

și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Conform

raportului de expertiză efectuată de B.D., suprafața de

194,6 mp, pretinsă de reclamanți în natură, este

ocupată de aleea de acces pentru locatarii blocului SI. Drept urmare, în

respectarea cerințelor textului

enunțat,

această suprafață de teren nu poate fi restituită în natură.

De

altfel, la termenul din 20 martie 2007 apărătorul reclamanților a arătat că nu

are obiecțiuni la raportul de expertiză iar „cu privire la suprafața de 194,6

mp ocupată de aleea de acces pentru locatarii

blocului, arată că instanța

urmează a

aprecia dacă aceasta poate fi restituită în natură". Față de afectatiunea

terenului, ambele instanțe de fond au apreciat în mod corect că acesta nu poate

fi restituit în natură, măsurile reparatorii putând fi stabilite numai prin

echivalent.

recursul pârâților.

În primul rând, Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța, prin

primar, nu au interes să declare recurs pentru că acești pârâți nu au fost

obligați

la nimic față de

reclamanți.

În

al doilea rând, instanța superioară de fond nu a lipsit părțile de vreun

grad de jurisdicție,

art. 297 alin. (1) C. proc. civ. permițând desființarea sentinței și

trimiterea cauzei spre rejudecare primei

instanțe numai dacă aceasta s-a pronunțat greșit în temeiul unei excepții

procesuale ori s-a pronunțat în lipsa părții care nu a fost legal citată. în

speță nu este niciuna din cele două situații care ar fi putut determina

desființarea sentinței.

Prin motivele de

recurs, la fel de sumare ca și motivele de apel, nu s-a

arătat în ce a constat lipsirea părților de un grad de jurisdicție.

Faptul că instanța

de apel,

devolutivă, dispune restituirea în natură, apreciind că obligarea la măsuri

reparatorii prin echivalent este greșită, nu

înseamnă că s-au încălcat dispozițiile

procedurale enunțate.

În

al treilea rând, faptul că instanța de apel a compensat cheltuielile de

judecată ale părților și

nu a obligat pe pârâți la plata vreunei sume de bani, în

condițiile în care sentința a fost schimbată numai în

parte, nu atrage niciun

prejudiciu pentru

pârâți. întrucât prin angajarea unui apărător calificat și prin

efectuarea expertizelor este evident că

reclamanții, care nu au căzut în pretenții, au efectuat cheltuieli de judecată

pe care, în lipsa compensării făcute de instanța

de apel, le-ar fi putut

cere pe cale separată.

În al patrulea rând,

față de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001

potrivit cu care actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori,

după caz, ale

calității de asociat sau acționar al persoanei juridice,

precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după

caz, înscrisurile care

descriu construcția

demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor

de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi

depuse până la data soluționării

notificării,

instanțele de fond nu au săvârșit vreun plus petita.

Față

de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanța de apel a făcut

aplicarea și

interpretarea corectă a dispozițiilor legii materiale incidente în cauză,

astfel încât nu sunt

incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. ambele recursuri au fost

respinse ca nefondate, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondate recursurile declarate de reclamanții N.G.V.

, N.O., N.M.E., M.Ș.I., K.R.S.

și R.M.G. precum și de pârâții Primarul

municipiului Constanța, Consiliul Local al municipiului Constanța și

Municipiul

Constanța, prin primar,

împotriva deciziei civile nr. 173/C din 7 iulie 2008 pronunțată de Curtea de

Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii

de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 ianuarie 2009.