ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9727/2009

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de fată, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 01 februarie 2007, reclamanții B.G., B.V. și I.A.M. au investit instanța în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, Consiliul local Constanța și Primăria Municipiului Constanța cu soluționarea cererii având ca obiect obligarea pârâților la restituirea către reclamanți a imobilului compus din teren în suprafață de 2550 mp, situat în Constanța, sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent; obligarea pârâților la emiterea dispoziției motivate privind propunerea de acordare de despăgubiri pentru construcțiile-existente pe teren, construcții în suprafață de 212,63 mp alcătuite din locuință și anexe gospodărești.

In subsidiar reclamanții au solicitat obligarea pârâților la emiterea dispoziției motivate privind propunerea de acordare de despăgubiri pentru terenul litigios în situația în care restituirea în natură nu este posibilă.

Î n fapt, au arătat reclamanții, că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Statul Român - Oficiul Național al Colonizărilor, în calitate de vânzător și colonistul B.I., bunicul reclamanților, în calitate de cumpărător, acesta din urmă a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 1450 mp și construcție cu 2 camere, 1 sală, 1 bucătărie, 1 grajd, 1 magazie și 1 samalic situat în vatra satului Anadalchioiu, comuna Anadalchioiu, având nr. cadastral 291. Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25 iulie 1956 transcris în Registrul de transcripțiuni al Tribunalului Constanța sub nr. 640 din 15 august 1956, tatăl reclamanților, numitul B.T., a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului descris mai sus.

Imobilul în discuție a fost expropriat pentru sistematizare și trecut în proprietatea statului în anul 1976, acordându-se despăgubiri în cuantum de 3712 lei, doar pentru terenul în suprafață de 1650 mp și pentru construcțiile aflate pe acest teren, iar diferența de 900 mp teren, a trecut în proprietatea statului tară vreo despăgubire. Au mai susținut reclamanții că au utilizat procedura prevăzută de dispozițiile Legii nr. 10/2001, notificând Prefectura Constanța în vederea acordării despăgubirilor bănești pentru acest imobil, însă notificarea nu a fost soluționată până în prezent, iar după apariția Legii nr. 274/2005, s-au adresat Primăriei municipiul Constanța cu o cerere similară, însă nici aceasta din urmă nu a fost soluționată.

De asemenea au mai precizat reclamanții că, în prezent, terenul în litigiu este ocupat de blocuri de locuințe, astfel încât solicită acordarea de măsuri reparatorii prin atribuirea unui teren în compensare. In drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001. Pârâții Primarul Municipiului Constanța, Municipiului Constanța prin Primar, Consiliul local Constanța și Primăria Municipiului Constanța, și-au exprimat, prin întâmpinare, poziția procesuală față de prezenta acțiune, arătând că Primăria municipiului Constanța nu poate avea capacitate juridică de folosință întrucât, din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 215/2001 reprezintă o „structură funcțională cu activitate permanentă" menită să aducă la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.

Pe de altă parte, pârâții au arătat că acțiunea dedusă judecății este nefondată și urmează a fi respinsă. Prin încheierea pronunțată la data de 02 aprilie 2007, prima instanța a admis excepția lipsei capacității juridice de folosință a pârâtei Primăria municipiul Constanța în considerarea dispozițiilor Legii nr. 215/2001. Prin sentința civilă nr. 1522 din 2decembrie2008, Tribunalul Constanța, secția civilă, a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Constanța ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală de folosință. A admis în parte acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanța, prin Primar, Consiliul Local Constanța și Primarul Municipiului Constanța.

Au fost obligați pârâții anterior citați să restituie reclamanților terenul în suprafață 466,35 mp reprezentând parcela 2, identificată prin raportul de expertiză topografică întocmit de ing. G.V. A fost obligat pârâtul Primarul municipiului Constanța să emită dispoziție motivată privind propunerea de acordare a despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 2083,65 mp și construcția în suprafață de 212,63 mp reprezentând locuință și anexe gospodărești, situate în Municipiul Constanța, și să o transmită către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții au făcut dovada calității lor de persoane îndreptățite de a beneficia de măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001, calitate în care au declanșat, prin notificarea adresată pârâților, procedura administrativă cu privire la imobilul ce a aparținut autorilor lor, - teren în suprafață de 2550 mp și construcție cu anexe gospodărești - situat în Constanța. Primarul Municipiului Constanța nu a răspuns notificării reclamanților, situație în care aceștia s-au adresat instanței judecătorești pentru a cenzura refuzul unității deținătoare de a emite dispoziție motivată cu privire la imobilul în litigiu și respectiv pentru a soluționa pe fond, pretențiile reclamanților în referire la imobilul notificat.

S-a mai reținut că imobilul notificat a fost preluat abuziv de către stat - terenul în suprafață de 1650 mp. și construcția au fost expropriate prin Decretul nr. 459/1978, iar diferența de teren de 900 mp a fost preluată în fapt, fără un temei legal. Transpunând în practică principiul prevalenței restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv, prima instanță a restituit în natură reclamanților o suprafață de 466,35 mp, teren liber în accepțiunea Legii nr. 10/2001, iar pentru diferența de teren de 2083,65 mp și construcția demolată, ce nu mai pot fi restituite în natură, Tribunalul Constanța a statuat dreptul reclamanților la despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Î mpotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel pârâții Consiliul Local al Municipiului Constanța, Municipiul Constanța și Primarul Municipiului Constanța criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: 1. Instanța de fond a pășit la analizarea cererii de restituire în natură a terenului, în condițiile în care această cerere nu a făcut obiectul notificării formulate conform Legii nr. 10/2001, iar formularea unei cereri diferite la momentul actual, peste cuprinsul notificării, este tardivă, fiind făcută cu încălcarea termenului prevăzut de lege sub sancțiunea decăderii. Deși prin notificare s-au solicitat numai despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Constanța, teren 2550 mp și construcție, ce a făcut obiectul unui decret de expropriere, instanța a dispus restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 466,35 mp.

2. Terenul în suprafață de 466,35 mp restituit reclamanților, ocupat de construcții provizorii ( garaje) și care deservește accesul locatarilor în zonă este afectat și de alte detalii de sistematizare (parcare). 3. Instanța a dispus restituirea în natură a unei părți din imobil și acordarea de despăgubiri pentru partea ce nu poate fi restituită în natură, deși a omis să dispună obligarea reclamanților să restituie despăgubirea încasată cu ocazia aplicării măsurii de expropriere. Prin decizia nr. 118/C din 6 mai 2009, Curtea de Apel Constanța, secția civilă minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis apelul pârâților, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că despăgubirile pentru partea din imobil ce nu poate fi restituită în natură se vor stabili prin deducerea din valoarea de circulație a terenului în suprafață de 2083,65 mp.

Și a construcției în suprafață de 212,63mp, a sumei de 24.879 lei reprezentând despăgubire primită, sumă actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut de art. 1 alin. (1) din titlul II din O.U.G. nr. 184/2002. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate. Pentru a se pronunța în acest fel instanța de apel a avut în vedere următoarele: Cu privire la critica ce vizează depășirea cadrului procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, s-a reținut că în termenul legal de 60 de zile de la data înregistrării notificării unitatea deținătoare nu a răspuns printr-o dispoziție motivată, prima instanță a procedat corect la soluționarea notificării reclamanților, soluție în acord cu practica Înaltei Curții de Casație și Justiție (Decizia nr. XX din 19 martie 2007 pronunțată în recurs în interesul legii).

Î n ceea ce privește critica ce vizează imposibilitatea restituirii în natură a unei porțiuni din terenul preluat abuziv de la autorii reclamanților s-a reținut a fi nefondată, fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 10 alin. (3), teza a II-a din Legea nr. 2001, care dispun că, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții autorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcțiile ușoare sau demontabile.

Deci, posibilitatea restituirii în natură a terenului în suprafață de 466,35 mp a fost corect apreciată de instanța de fond, pentru că actuala destinație a terenului nu intră în aria de cuprindere a sintagmei „amenajări de utilitate publică a localităților urbane și rurale", astfel cum este determinată de prevederile art. 10.3 din Normele Metodologice de Aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, nefiind afectat unor amenajări destinate a servi nevoilor comunității de acces, dotări tehnico-edilitare subterane, parcuri, grădini publice, piețe, pietonale). Astfel din adresa nr. 97540 din 19 iulie 2008 emisă de Primăria municipiului Constanța - Direcția Patrimoniu - rezultă că parcela 2 identificată în raportul de expertiză ing.

G.V. și propusă a fi restituită în natură reclamanților este afectată parțial de garaj( și este identificată conform H.C.M. nr. 420/2001 ca aparținând bunurile ce alcătuiesc domeniul privat al Municipiului Constanța. Prin urmare, până la data soluționării acțiunii în primă instanță terenul în suprafață de 466,35 mp nu fusese inventariat în domeniul public al municipiului Constanța, destinația lui actuală - pentru amplasarea construcții provizorii (garaje) - neintrând în aria de cuprindere a sintagmei „amenajări de utilitate publică a localității urbane". Din expertiza tehnică efectuată de ing. G.V.

răspuns la obiecțiuni - (fila 163-168 - dosar fond) rezultă că parcela nr. 2 suprafață de 466,35 mp, marcată în conturul j, g, v, h, i, j (contur de culoare galbenă în schița anexă) este situată în partea de sud a amplasamentului terenului în cauză și la vest de aleea din spatele blocului L 11. In zona acestei parcele sunt amplasate construcții provizorii ale unor garaje pentru autoturisme ce ocupă din terenul parcelei nr. 2 cca 163,23 mp, marcată în conturul 1, m, n, o, t, k, l. 3. Referitor la critica pârâților ce vizează omisiunea primei instanțe de a se pronunța cu privire la obligația reclamanților de a rambursa sumele privind cu titlu de despăgubiri la data aplicării măsurilor exproprierii instanța de apel a găsit-o nefondată raportat la dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care prevăd că persoana îndreptățită care a primit despăgubiri pentru imobilul expropriat, restituirii în natură este condiționată de rambursarea diferenței dintre valoarea despăgubirilor primite și valoarea construcțiilor demolate așa cum a calculată în documentația de stabilire a despăgubirilor, actualizată coeficientul de actualizare conform legislației în vigoare.

Art. 7 prevede că în situația reglementată de art. 11 alin. (2) valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcții, valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat - teren și construcții care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) și (6). Sintagma „despăgubiri primite" vizează acele despăgubiri calculate și încasate efectiv de proprietarul imobilului care a fost expropriat.

Nemulțumiți fiind, pârâții, au formulat și motivat în termen legal recurs, împotriva deciziei civile 118/C din 06 mai 2009 prin care s-a admis apelul promovat de către pârâți și s-a schimbat în parte sentința apelata în sensul că despăgubirea încasată de autoarea reclamanților, la momentul la care s-a dispus exproprierea bunului, se va deduce din valoarea despăgubirilor ce vor fi stabilite pentru partea de imobil care nu poate fi restituit în natura, fiind menținute celelalte dispoziții. Critica întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privește două aspecte și anume: 1. In mod greșit instanța a reținut aplicarea prioritara a principiului restituirii în natura peste regulile ce guvernează procesul civil, respectiv disponibilitatea părților.

Î n acest sens se reiterează că restituirea în natura nu a făcut obiectul notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 și că prin decizia instanței supreme, s-a statuat că instanțele de judecata pot trece la soluționarea pe fond a notificărilor în măsura in care unitatea deținătoare nu a emis încă un răspuns. Prin urmare, obiectul cu care este investita instanța este dat de cererile formulate în cuprinsul notificării depuse și nimic altceva. Se susține că prin notificare s-au solicitat exclusiv despăgubiri bănești pentru imobilul in litigiu. Or, dacă dreptul de opțiune al pârâților a fost deja exprimat, aceasta nu mai poate reveni asupra lui, fiind un act de voința unilateral, care în esența sa este irevocabil.

Sub acest aspect recurenții apreciază că prin prezenta acțiune nu se poate solicita mai mult decât s-a solicitat prin notificare, în condițiile în care instanța de judecata nu soluționează altceva decât notificarea formulata, la care nu s-a răspuns de către unitatea deținătoare. 2. Greșit instanța de apel a dispus cu privire la parcela nr. 2, din litigiu, care nu poate fi restituită în natura, în condițiile în care aceasta este ocupata de construcții ce beneficiază de o autorizație provizorie. Deși aceasta autorizație este provizorie, construcțiile respective se includ în categoria construcțiilor autorizate și prin urmare sunt exceptate de la restituirea în natura terenurilor aferente. Î n plus, acest spațiu deservește accesului locatarilor din zona și este afectat și de alte detalii de sistematizare (parcare).

Indiferent că până în prezent acest teren nu a fost inventariat în domeniul public cu aceasta destinație, importantă este folosința exercitata în fapt asupra sa, care implica un caracter de utilitate publica, deservind trebuințelor unei comunități. Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, care fac posibilă încadrarea în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. instanța îl reține ca nefondat pentru următoarele considerente. Din analiza întregului material probator Înalta Curte observă că, în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică imobiliară având ca obiective identificarea imobilului litigios, evaluarea acestuia, stabilirea gradului de ocupare al terenului și evaluarea construcțiilor existente pe teren De asemenea, în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică topografică având ca obiectiv determinarea existenței unor suprafețe neocupate de construcții și detalii de sistematizare din cadrul terenului litigios.

Pârâții Primarul municipiului Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, Consiliul local Constanța au comunicat instanței situația juridică a imobilului în litigiu și istoricul de rol fiscal al acestuia. Prin apariția Legii nr. 10/2001, legiuitorul este preocupat să acopere, situațiile de preluare a imobilelor de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, de la proprietarii deposedați abuziv, întreaga procedură, fiind guvernată de principiul prevalenței restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv. Deci numai în situația în care legea interzice restituirea natură prin dispoziție expresă și prevede că măsurile reparatorii se pot acorde echivalent, ori atunci când imobilele expropriate au fost ocupate funcțional obiectivul de interes public pentru care s-a dispus măsura [art. 11 alin. (3)], nu poate avea loc o restituire în natură a imobilului.

Î n procedura soluționării notificării ce face obiectul litigiului, în mod corect s-a aplicat principiul prevalentei restituirii în natură a bunului notificat, instanța de fond analizând în mod judicios dacă întregul teren preluat abuziv de la reclamanți în baza Decretului de expropriere nr. 459/1978 a fost afectat de detalii sistematizare care au justificat măsura exproprierii, și a stabilit suprafața de teren liberă, ce poate fi restituită în natură reclamanților conform art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 10/2001.

Î mprejurarea că, prin notificarea adresată unității deținătoare reclamanții au solicitat acordarea de despăgubirii bănești pentru imobilul - teren și construcție - expropriat și ulterior demolată construcția în vederea construii unui ansamblu de locuințe, fără a solicita în mod expres restituirea în natură a terenului liber nu are relevanță în cauză, câtă vreme prin notificarea formulată în termenul legal s-au solicitat măsuri reparatorii în condițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, iar notificarea are caracterul unui act de declanșare a procedurilor de restituire - administrative și/sau judiciare.

Instanța, sesizată direct de reclamanții cărora nu li s-a răspuns în termen la notificarea formulată, soluționează practic această notificare, limitele impuse atât în procedura administrativă, cât și în cea judiciară care o succede fiind doar cele referitoare la identificarea imobilului și nu cele privitoare la modalitatea de aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Mai mult, este cert că instanța de judecată în cadrul procedurii judiciare, având competența de a cenzura îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege de către unitatea deținătoare, are ea însăși competența de a dispune asupra restituirii bunului care a făcut obiectul notificării. Conform dispozițiilor art. 10 alin. (3), teza a II-a din Legea nr. 2001, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții autorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcțiile ușoare sau demontabile.

Norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri sau altele asemenea) chiar i amplasarea acestora a fost autorizată, știut fiind faptul că asemenea construcții se amplasau potrivit legii, numai pe perioadă determinată, adică autorizația era temporară (art. 10.4 din Normele Metodologice de Aplicare Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007). Autoarea, reclamanților B.P., la momentul exproprierii a încasat cu titlu de despăgubiri suma de 3712 lei pentru terenul în suprafață de 1550 mp și 21670 lei pentru construcția de locuit și anexe gospodărești, aspecte necontestate de către părți, situație în care potrivit Legii nr. 10/2001 urmează a se face aplicarea dispozițiilor legale în sensul deducerii acestor despăgubiri, reactualizate cu coeficientul de actualizare prevăzut de art. 1 alin. (1) din titlul II al O.U.G.

nr. 184/2002, cum bine a stabilit instanța de apel. Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta pârâți, soluția instanței de apel fiind pronunțată cu corecta încadrare a situației de fapt și aplicarea riguroasă a dispozițiilor legale incidente din legea specială. Î n același timp, constatând că prin această soluție pârâții sunt, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea "căzută în pretenții", se va dispune, obligarea acestora la plata sumei de 1428 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimații reclamanți B.G., B.V. și I.A.M. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat pârâții Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar și Primarul Municipiului Constanța împotriva deciziei nr. 118/C din 6 mai 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Obligă pe recurenții-pârâți să plătească intimaților reclamanți B.G., B.V. și I.A.M., suma de 1428 lei, cu titlu de cheltuieli. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2009.