ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 743/2010

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța, secția civilă, la 29 iunie 2007, reclamanții H.S., V.A., B.T. și S.S. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Constanța, solicitând obligarea acestuia de a se pronunța prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură a imobilului situat în Municipiul Constanța, care a făcut obiectul notificării nr. 52 din 15 mai 2001, înregistrată la BEJ S.C.A. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului H.E., care a dobândit terenul pe care se află imobilul revendicat, împreună cu fratele său, H.A., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1703/1913.

Au mai arătat că pe teren s-au edificat de către cei doi frați mai multe construcții, în stare de indiviziune, iar ca urmare a partajului realizat în anul 1920, autorul reclamanților a devenit proprietar exclusiv asupra construcției alcătuite din casă cu etaj și subsol cu patru camere. Pe același teren, tatăl reclamanților a ridicat ulterior un imobil nou, în baza autorizației de construcție nr. 8809 din 7 aprilie 1937, compus din patru apartamente imobil preluat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, în mod abuziv întrucât proprietarul era zidar, deci făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare conform art. II din Decretul nr. 92/1950. Reclamanții au susținut că s-au adresat R.A.E.D.P.P.

Constanța, pentru aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 112/1995, dar cererea nu numai că nu le-a fost soluționată, dar, mai mult, unul dintre apartamente, format din două camere și beci, a fost înstrăinat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 27536 din 11 noiembrie 1996. La prima zi de înfățișare, 22 octombrie 2007, reclamanții și-au modificat obiectul acțiunii și cadrul procesual, în sensul că au chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Constanța, Municipiul Constanța prin primar și Consiliul Local Constanța, solicitând obligarea acestora de a le restitui în natură și de a le lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Constanța, care formează obiectul notificării menționate, precum și obligarea pârâtului Primarul Municipiului Constanța de a emite oferta de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent, prin acordare în compensare de alte bunuri și servicii ori de acordare de despăgubiri pentru spațiile din imobil care au fost înstrăinate de R.A.E.D.P.P.

Constanța. Prin sentința civilă nr. 512 din 24 aprilie 2008, Tribunalul Constanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să le restituie în natură imobilul situat în Constanța, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert B.E., compus din două corpuri de clădire, respectiv corpul A, în suprafață construită de 48,15 mp, format din construcție D+P, alcătuită din două apartamente identice, și corpul B cu o suprafață construită la sol de 70,40 mp, format din construcție de tip S+P+1E, alcătuit din două apartamente identice și teren în suprafață de 155,70 mp, cu excepția spațiului, care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 27536 din 11 noiembrie 1996, încheiat de R.A.E.D.P.P.

cu B.T. Prin aceeași hotărâre a fost obligat Primarul Municipiului Constanța să emită ofertă de stabilire a despăgubirilor echivalente pentru spațiul situat în Constanța, la adresa menționată, înstrăinat prin contractul menționat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că reclamanții au făcut dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul din litigiu, respectiv dovada calității de moștenitori ai defunctului E.H., prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 227 din 24 decembrie 2002, emis de B.N.P. C.B., și a dreptului de proprietate al acestuia, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1713 din 13 iulie 1912 la Tribunalul Constanța, prin care frații A.H.

și E.H., de profesie zidari, au dobândit dreptul de proprietate asupra unui loc de casă în suprafață totală de 155,70 mp, situat în Constanța, Careul 74, lit. d). Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 3137 din 16 noiembrie 1920 la Tribunalul Constanța, autorului reclamanților, E.H. i-a revenit imobilul în litigiu, pe care a edificat construcția autorizată sub nr. 8809 din 7 aprilie 1937 de către Primăria Municipiului Constanța, formată din parter și etaj, înscrisă în evidențele fiscale conform certificatului nr. 3261 din 12 ianuarie 1934, emis de Administrația Fiscală Constanța. Instanța a mai reținut că imobilul a fost preluat în mod abuziv în proprietatea statului prin Decizia 950, întrucât fostul proprietar era exceptat de la naționalizare, fiind zidar.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanții H.S., V.A., B.T. și S.S., invocând greșita aplicare a prevederilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001. Prin motivele de apel, reclamanții au susținut că, prin dispozitivul hotărârii atacate, tribunalul nu a dispus și asupra necesității ca, în măsura în care nu există posibilitatea compensării cu alte bunuri sau servicii a părții din imobil ce nu poate fi restituită în natură, pârâtul să le acorde despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Apelanții au mai susținut că, pe cale de consecință, în măsura în care Primarul Municipiului Constanța nu va emite oferta de compensare, dreptul lor la acordarea măsurilor reparatorii va fi afectat pentru că instanța de fond nu a constatat și calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri în condițiile legii speciale.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, de minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 191/C din 17 septembrie 2008 a admis apelul reclamanților și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că pentru partea de imobil vândută prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 27536 din 11 noiembrie 1996, a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Constanța să emită dispoziție motivată prin care să acorde reclamanților în compensare alte bunuri sau servicii, sau despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în condițiile în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de către reclamanți.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că eroarea instanței de fond vizează aplicarea prevederilor alin. (3) al art. 20 din Legea nr. 10/2001, sub aspectul naturii și ordinii în care se acordă măsurile reparatorii prevăzute de text. S-a considerat că, din interpretarea normei legale menționate, rezultă , în mod evident, că prioritară față de celelalte măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001, este măsura compensării cu alte bunuri sau servicii, dar și că, în cazul în care această măsură nu este posibilă sau refuzată de persoana îndreptățită, se face propunere de acordare de despăgubiri.

Împotriva deciziei menționate au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., întrucât, deși prin motivarea acesteia s-au reținut ca întemeiate criticile formulate în apel, a fost obligat Primarul să emită dispoziție motivată prin care să acorde reclamanților, în subsidiar, despăgubiri, în loc să se constate, calitatea acestora de persoane îndreptățite la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru spațiul locativ situat în Constanța, înstrăinat numitului B.T., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 27536 din 11 noiembrie 1996. S-a susținut în dezvoltarea motivelor de recurs că instanța de judecată era îndreptățită ca, intrând în fondul pricini și, analizând raportul juridic dedus judecății, să se pronunțe cu privire la obiectul notificării, în speță cu privire la calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la despăgubiri.

Intimații Primarul Municipiului Constanța, Municipiul Constanța și Consiliul Local Constanța au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Examinând criticile formulate de recurenți raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Instanța de apel, analizând criticile formulate de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, conform cărora unitatea deținătoare are obligația de a face o propunere de acordare a despăgubirilor, pentru situația în care reparația nu se poate face prin compensare cu alte bunuri sau servicii.

Despăgubirile nu pot fi acordate de unitatea administrativ teritorială, ci sunt propuse de primar care înaintează ulterior documentația Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acestora, la rândul său, evaluând despăgubirile și emițând titlu de despăgubiri. Soluția pronunțată de recurenți, în sensul de a li se constata calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, prin dispozitivul hotărârii, nu are suport în dispozițiile legii speciale. De altfel, o asemenea solicitare este lipsită de interes, întrucât, deși recurenților nu li s-a recunoscut ad litteram calitatea de persoane îndreptățite, inclusiv în ceea ce privește dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale, li s-a recunoscut implicit această calitate, în egală măsură stabilită raportat la măsura compensării cu alte bunuri sau servicii.

Odată recunoscută calitatea de persoană îndreptățită a reclamanților în ceea ce privește dreptul la restituirea în natură a părții din imobil neînstrăinate, prin hotărârea primei instanțe, această constatare a intrat în puterea lucrului judecat, sentința primei instanțe și decizia instanței de apel nefiind atacate de pârâți. Astfel calitatea reclamanților de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, rămâne definitiv și irevocabil constatată, indiferent de măsura reparatorie în echivalent ce urmează a se acorda. Pentru aceste considerente se va constata că sunt neîntemeiate criticile reclamanților și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții H.S., V.A., B.T. și S.S. împotriva deciziei nr. 191/C din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.