ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2324/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1298 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanța a fost admisă acțiunea reclamanților C.D., C.M., C.V., B.B., B.C., B.I. și C.A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar, ultimii fiind obligați să restituie reclamanților în natură terenul în suprafață de 300 mp situat în Municipiul Constanța, identificat în raportul de expertiză și Planul de situație – Anexa 1 la raport, întocmite de expert-tehnic M.C., prin punctele 1-2-3-4. Reclamanții C.D., C.M., C.V., B.B., B.C., B.I. și C.A. au fost obligați să ramburseze suma de 675 lei, stabilită la nivelul anului 1975 care le-a fost achitată, reprezentând valoarea despăgubirii primite, sumă care să fie actualizată cu coeficientul privind actualizarea stabilit conform legislației în vigoare.

Pârâții Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul local Constanța au fost obligați să plătească reclamantului C.D. suma de 1300 lei, iar reclamantului C.V. - suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, imobilul-teren în suprafață de 300 mp și construcție situat în Municipiul Constanța, a fost dobândit în proprietate de către C.I. și C.M.

prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8046 din 10 octombrie 1960 de fostul Notariat de Stat al regiunii Dobrogea și transcris sub nr. 1560 din 10 octombrie 1960. Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 367 din 20 septembrie 1978 și Decretul Prezidențial nr. 64 din 3 aprilie 1975 s-a dispus exproprierea terenului și demolarea construcției proprietatea autorilor reclamanților, în scopul construirii unui număr de 1588 apartamente, fiind acordate proprietarilor despăgubiri în cuantum de 675 lei pentru teren și 720 lei pentru construcție, așa cum rezultă din procesul-verbal nr. 11 din 31 mai 1975, întocmit de Comisia județeană de evaluare din cadrul fostului Consiliu Popular Județean Constanța.

Construcția a fost demolată, dar terenul nu a fost utilizat pentru realizarea scopului pentru care s-a dispus exproprierea, nefiind afectat de construcții de utilitate publică, fiind situat în aproprierea unor blocuri și folosit ca grădină de către locatarii din zonă, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză întocmit în cauză. Invocându-se art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, s-a arătat că în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcțiile rămase, iar pentru construcțiile demolate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea diferenței dintre valoarea despăgubirii primite și valoarea construcțiilor demolate, așa cum a fost calculată în documentația de stabilire a despăgubirilor, actualizată cu coeficientul de actualizate stabilit conform legislației în vigoare.

Instanța a avut în vedere că, față de această dispoziție legală, cât și în raport de prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia intră sub incidența acestui act normativ orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, imobilul în litigiu intră sub incidența legii speciale privind măsurile reparatorii pentru imobilele preluate de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. S-a reținut că reclamanții fac parte din categoria persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, fiind moștenitorii proprietarilor deposedați [art. 3 lit. a) și art. 4 alin. (2)]. În ceea ce privește situația faptică a imobilului, tribunalul a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert tehnic M.C., imobilul în litigiu este liber, nu este afectat de construcții sau alte detalii de sistematizare, fiind identificat cu o suprafață de 300 mp, situat între punctele 1-2-3-4 din raportul de expertiză și planul de situație – anexă la acest raport.

Prin apelul declarat de pârâții Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul local al municipiului Constanța a fost criticată hotărârea instanței de fond, susținându-se că în mod greșit s-a admis acțiunea față de Consiliul local Constanța, în condițiile în care această entitate nu are calitate procesuală pasivă în cauză, față de atribuțiile limitative conferite de Legea nr. 215/2001 și în absența oricăror obligații legale în materia Legii nr. 10/2001. Critica apelanților vizează și greșita respingere a obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză întocmit în cauză, în condițiile în care notele critice s-au formulat de compartimentul de specialitate din cadrul autorității locale. S-a mai susținut că în cazul admiterii respectivelor obiecțiuni, s-ar fi putut constata de către expert o altă poziționare a terenului revendicat, care în prezent este afectat de detalii de sistematizare, motiv pentru care nu poate fi restituit în natură.

De fapt, criticile din apel au vizat lipsa calității procesuale pasive a Consiliului local al municipiului Constanța și neclarificarea prin probe a situației faptice privind terenul în litigiu sub aspectul stabilirii amplasamentului acestuia. Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 212/C din 28 septembrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local Constanța, raportat la dispozițiile art. 36 din Legea nr. 215/2001 s-a reținut de către instanța de apel că acesta are calitate procesuală pasivă. În acest sens, s-a avut în vedere că chemarea în judecată a Consiliului local al municipiului Constanța într-o acțiune pentru restituirea unui imobil în temeiul Legii nr. 10/2001 este justificată.

Calitatea procesuală pasivă este rezultatul rolului conferit acestei entități potrivit art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001 în administrarea domeniului public și privat al localității. Cu toate că legea specială privind restituirea bunurilor preluate în mod abuziv de stat nu îi conferă atribuții proprii în această procedură, consiliul local trebuie să stea în proces în măsura în care restituirea în natură sau prin compensare cu un alt teren solicitat de persoana îndreptățită, pune în discuție regimul juridic actual al imobilului și documentațiile de amenajare a teritoriului localității. Și critica referitoare la greșita soluționarea de către judecătorul fondului a cererii de reevaluare a expertizei tehnice, urmare a obiecțiunilor formulate, s-a reținut a fi nefondată.

Inițial, apelanții-pârâți au învederat că expertul topo nu a identificat corect fostul amplasament al imobilului-teren pe care l-au solicitat, întrucât nu a respectat limitele acestuia existente la data exproprierii conform planului de situație anexă la Decretului nr. 64/1975. Instanța de apel a solicitat instituțiilor de specialitate mai multe acte vizând zona de amplasament a terenului în litigiu, legate de traseele de la data exproprierii a străzilor din zonă, dar respectivele instituții au precizat că nu sunt în posesia unor astfel de documente. Actele respective erau necesare pentru stabilirea elementelor de evaluare în aprecierea de către autoritatea locală a amplasamentului imobilului, respectiv afectarea lui actuală în raport de amplasamentul blocului S1A și a străzii pentru a stabili dacă există alte elemente care să înlăture concluziile raportului de expertiză.

Față de această situație și în absența unor acte concludente, instanța de apel a reținut că nu poate fi infirmată identificarea efectuată de expert în cauză, reconfirmată prin suplimentul la raportul de expertiză. S-a reținut că, în mod corect instanța de fond a înlăturat din ansamblul probator extrasul din planul de situație ediția 1995-1997 ca neconcludent, în raport de răspunsul autorității locale, din care rezulta că nu deține planuri cadastrale ale zonei anterior momentului exproprierii și demolării construcției și nici ulterior sistematizării. Împotriva deciziei nr. 212/C din 28 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, au declarat recurs pârâții Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Constanța, solicitând în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În subsidiar, au solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al municipiului Constanța și aplicării Titlului VII din Legea nr. 247/2005. În drept, nu au fost indicate temeiurile referitoare la criticile formulate și în general criticile se referă la aspecte de netemeinicie. Astfel, se constată că în dezvoltarea criticilor formulate, recurenții fac referiri la interpretarea materialului probator administrat în cauză, susținând că din raportul de expertiză topografică rezultă că a fost identificat și localizat terenul revendicat „pe baza declarațiilor părții reclamante”. Se susține că, terenul revendicat este afectat de construcția blocului de locuințe S1A, constituind cota indiviză a locatarilor, iar o altă parte este inclusă în domeniul public al municipiului Constanța, atestat prin H.G.

nr. 904/2002. Recurenții susțin lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al municipiului Constanța în raport de dispozițiile Legii nr. 215/2001 și ale Legii nr. 10/2001. Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Imobilul teren în suprafață de 300 mp și construcție, situat în Constanța, ce face obiectul litigiului a fost dobândit în proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8046 din 10 octombrie 1960 de fostul Notariat de Stat al Regiunii Dobrogea și transcris sub nr. 1560 din 10 octombrie 1960 de către C.I. și C.M., antecesorii reclamanților.

În scopul construirii unui număr de 1588 apartamente s-a dispus exproprierea terenului și demolarea construcției proprietatea autorilor reclamanților, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 367 din 20 septembrie 1978 și Decretul Prezidențial nr. 64 din 3 aprilie 1975, fiind acordate despăgubiri, astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. 11 din 31 mai 1975, întocmit de Comisia județeană de evaluare din cadrul fostului Consiliu Popular Județean Constanța. Conform materialului probator administrat, se reține că imobilul construcție a fost demolat, dar terenul nu a fost utilizat conform scopului pentru care s-a dispus exproprierea, nefiind afectat de construcții de utilitate publică, aflându-se în aproprierea unor blocuri și folosit ca grădină de către locatarii din zonă, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.

Potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, intră sub incidența acestui act normativ „orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare”, astfel că și acest imobil intră sub incidența actului normativ precitat. Potrivit Legii nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură, sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Reclamanții din cauză fac parte din categoria persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii conform disp.

art. 3 lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, fiind moștenitorii proprietarilor deposedați. Prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic M.C. s-a concluzionat că imobilul în litigiu este teren liber, neafectat de construcții sau alte detalii de sistematizare, în suprafață de 300 mp, identificat prin punctele 1-2-3-4 din raport și planul de situație – anexa 1 la respectivul raport. Conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcțiile rămase, iar pentru construcțiile demolate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

În raport de textul enunțat, corect s-a soluționat acțiunea reclamanților, dispunându-se restituirea în natură a terenului în suprafață de 300 mp, soluție menținută prin hotărârea recurată. Critica din recurs privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului local al municipiului Constanța este nefondată, având în vedere că, chemarea în judecată a pârâtului într-o acțiune ce are ca obiect restituirea în natură a imobilului proprietate a intimaților-reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, este justificată de rolul conferit acestei entități prin art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001, în administrarea domeniului public și privat al unității administrativ teritoriale, în patrimoniul căreia figurează bunul a cărui restituire se solicită.

Raportat la actele de dispoziție conferite prin art. 36 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 Consiliului local, acesta are interesul de a se lămuri, chiar pe cale judecătorească, situația juridică a imobilelor solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001. Această autoritate locală, conform art. 21 din același act normativ, este autoritate deliberativă, iar potrivit art. 38 lit. f) din lege „consiliul local administrează domeniul public și privat al comunei sau orașului”. Consiliul local ca autoritate locală este cel care dispune de domeniul public și privat al unității administrativ teritoriale, astfel că în cauza de față, care are ca obiect restituirea unui bun aflat în domeniul privat al municipiului Constanța se impune în mod legal ca hotărârea pronunțată să-i fie opozabilă.

Consiliul local al municipiului Constanța, potrivit legii, are abilitatea legală de a dispune restituirea imobilului, în cazul în care se pronunță o hotărâre judecătorească în acest sens. În consecință, deși legea specială a restituirii bunurilor preluate abuziv de stat, respectiv Legea nr. 10/2001, nu-i conferă în mod expres atribuții administrative proprii în această procedură, consiliul local trebuie să stea în proces, în măsura în care restituirea în natură sau prin compensare cu un alt bun, solicitat de persoanele îndreptățite la restituire, pune în discuție regimul juridic actual al imobilului și documentațiile de amenajare și urbanism ale localității. În raport de dispozițiile legale sus-menționate și de obiectul cauzei, corect a fost reținută calitatea procesuală pasivă a Consiliului local al municipiului Constanța.

Nefondată este și critica ce vizează împrejurarea că din raportul de expertiză topografică (supliment) rezultă că expertul topo a identificat și localizat terenul revendicat „pe baza declarațiilor părții reclamante” și că „instanța de apel, în mod greșit a respins solicitarea recurenților-pârâți de a se efectua o nouă expertiză topo în cauză”. Instanța de apel în mod corect a reținut, în raport de probatoriile administrate că acestea sunt suficiente pentru soluționarea cauzei și a respins cererea privind efectuarea unei noi expertize topografice. În acest sens, se reține că a încuviințat cererea de completare a probatoriului administrat la instanța de fond, în condițiile art. 295 alin. (2) C. proc.

civ., prin efectuarea suplimentului la raportul de expertiză tehnică topografică. De asemenea, a solicitat recurenților-pârâți să facă precizări în scris, și să anexeze toate înscrisurile necesare pentru lămurirea aspectelor privitoare la amplasamentul corect al imobilului din litigiu. Este adevărat că recurenții-pârâți au susținut că expertul topo nu a identificat corect fostul amplasament al imobilului teren, solicitat în cauză, deoarece nu a respectat limitele acestuia la data exproprierii conform planului de situație anexă la Decretul nr. 64/1975 și au solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, dar care a fost respins ca nefondat în mod corect, pentru următoarele considerente: Instanța de apel a solicitat SC P. SA Constanța (fost I.P.

Constanța) copii certificate ale planurilor anexă la Decretul nr. 64/1975 pentru zona de amplasament a terenului în litigiu, dar, prin adresele nr. 549 din 13 mai 2009 și 1656 din 26 iunie 2009, această unitate a precizat că nu deține documentele solicitate. De asemenea, s-a cerut Primăriei municipiului Constanța să comunice instanței precizări în legătură cu traseele străzilor … de la data exproprierii, în raport de lotul identificat cu nr. 18 în lista la Decretul nr. 64/1975, ca fiind al intimaților-reclamanți, având în vedere că pe planul de situație - anexă la decret se regăsește menționată numai str. Instanța de apel a apreciat ca necesare aceste precizări pentru a se stabili care au fost elementele de evaluare în aprecierea de către autoritatea locală a amplasamentului imobilului conform planului de situație ediția 1995-1997, respectiv afectarea lui actuală de construcția blocului S1A și de strada.

Prin adresa nr. R93524 din iunie 2009, emisă de Primăria municipiului Constanța nu s-a putut infirma identificarea imobilului efectuată de către expert și reconfirmată prin suplimentul la raportul de expertiză. Distinct de cele expuse, trebuie avut în vedere că la data efectuării măsurătorilor pentru identificarea terenului, autoritatea locală a comunicat expertului că nu deține planurile cadastrale ale zonei anterior exproprierii și demolării și nici ulterior sistematizării. Pe baza probatoriilor administrate, corect s-a reținut amplasamentul imobilului teren solicitat de reclamanți, ca fiind cel identificat prin raportul de expertiză, neafectat de sarcini, situație în care poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament, fiind un teren liber.

Pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâților să fie respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul local Constanța împotriva deciziei civile nr. 212/C din 28 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2010.