ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2324/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2324/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului civil de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1298 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanța a fost

admisă acțiunea reclamanților C.D., C.M., C.V., B.B., B.C., B.I. și C.A., în

contradictoriu cu pârâții Consiliul local al municipiului Constanța și

Municipiul Constanța prin Primar, ultimii fiind obligați să restituie

reclamanților în natură terenul în suprafață de 300 mp situat în Municipiul

Constanța, identificat în raportul de expertiză și Planul de situație – Anexa 1

la raport, întocmite de expert-tehnic M.C., prin punctele 1-2-3-4.

Reclamanții

C.D., C.M., C.V., B.B., B.C., B.I. și C.A. au fost obligați să ramburseze suma

de 675 lei, stabilită la nivelul anului 1975 care le-a fost achitată,

reprezentând valoarea despăgubirii primite, sumă care să fie actualizată cu

coeficientul privind actualizarea stabilit conform legislației în vigoare.

Pârâții

Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul local Constanța au fost obligați

să plătească reclamantului C.D. suma de 1300 lei, iar reclamantului C.V. - suma

de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că,

imobilul-teren în suprafață de 300 mp și construcție situat în Municipiul

Constanța, a fost dobândit în proprietate de către C.I. și C.M. prin actul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8046 din 10 octombrie 1960 de fostul

Notariat de Stat al regiunii Dobrogea și transcris sub nr. 1560 din 10

octombrie 1960.

Prin

Decretul Consiliului de Stat nr. 367 din 20 septembrie 1978 și Decretul

Prezidențial nr. 64 din 3 aprilie 1975 s-a dispus exproprierea terenului și

demolarea construcției proprietatea autorilor reclamanților, în scopul

construirii unui număr de 1588 apartamente, fiind acordate proprietarilor

despăgubiri în cuantum de 675 lei pentru teren și 720 lei pentru construcție,

așa cum rezultă din procesul-verbal nr. 11 din 31 mai 1975, întocmit de Comisia

județeană de evaluare din cadrul fostului Consiliu Popular Județean Constanța.

Construcția

a fost demolată, dar terenul nu a fost utilizat pentru realizarea scopului

pentru care s-a dispus exproprierea, nefiind afectat de construcții de

utilitate publică, fiind situat în aproprierea unor blocuri și folosit ca

grădină de către locatarii din zonă, astfel cum s-a stabilit prin raportul de

expertiză întocmit în cauză.

Invocându-se

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, s-a arătat că în cazul în care

construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au

executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se

restituie în natură cu construcțiile rămase, iar pentru construcțiile demolate,

măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Dacă persoana îndreptățită a

primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea

diferenței dintre valoarea despăgubirii primite și valoarea construcțiilor

demolate, așa cum a fost calculată în documentația de stabilire a

despăgubirilor, actualizată cu coeficientul de actualizate stabilit conform

legislației în vigoare.

Instanța

a avut în vedere că, față de această dispoziție legală, cât și în raport de

prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia intră sub

incidența acestui act normativ orice alte imobile preluate de stat cu titlu

valabil, astfel cum este definit de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, cu

modificările și completările ulterioare, imobilul în litigiu intră sub

incidența legii speciale privind măsurile reparatorii pentru imobilele preluate

de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

S-a

reținut că reclamanții fac parte din categoria persoanelor îndreptățite la

măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, fiind moștenitorii proprietarilor

deposedați [art. 3 lit. a) și art. 4 alin. (2)].

În

ceea ce privește situația faptică a imobilului, tribunalul a reținut că,

potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert tehnic M.C.,

imobilul în litigiu este liber, nu este afectat de construcții sau alte detalii

de sistematizare, fiind identificat cu o suprafață de 300 mp, situat între

punctele 1-2-3-4 din raportul de expertiză și planul de situație – anexă la

acest raport.

Prin

apelul declarat de pârâții Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul local

al municipiului Constanța a fost criticată hotărârea instanței de fond, susținându-se

că în mod greșit s-a admis acțiunea față de Consiliul local Constanța, în

condițiile în care această entitate nu are calitate procesuală pasivă în cauză,

față de atribuțiile limitative conferite de Legea nr. 215/2001 și în absența

oricăror obligații legale în materia Legii nr. 10/2001.

Critica

apelanților vizează și greșita respingere a obiecțiunilor formulate la raportul

de expertiză întocmit în cauză, în condițiile în care notele critice s-au

formulat de compartimentul de specialitate din cadrul autorității locale.

S-a

mai susținut că în cazul admiterii respectivelor obiecțiuni, s-ar fi putut

constata de către expert o altă poziționare a terenului revendicat, care în

prezent este afectat de detalii de sistematizare, motiv pentru care nu poate fi

restituit în natură.

De

fapt, criticile din apel au vizat lipsa calității procesuale pasive a

Consiliului local al municipiului Constanța și neclarificarea prin probe a

situației faptice privind terenul în litigiu sub aspectul stabilirii

amplasamentului acestuia.

Curtea

de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 212/C din 28 septembrie 2009

a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții Consiliul local Constanța și Municipiul

Constanța prin Primar.

În

ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Consiliul local Constanța, raportat la dispozițiile art. 36 din Legea nr. 215/2001

s-a reținut de către instanța de apel că acesta are calitate procesuală pasivă.

În

acest sens, s-a avut în vedere că chemarea în judecată a Consiliului local al

municipiului Constanța într-o acțiune pentru restituirea unui imobil în temeiul

Legii nr. 10/2001 este justificată. Calitatea procesuală pasivă este rezultatul

rolului conferit acestei entități potrivit art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea

nr. 215/2001 în administrarea domeniului public și privat al localității.

Cu

toate că legea specială privind restituirea bunurilor preluate în mod abuziv de

stat nu îi conferă atribuții proprii în această procedură, consiliul local

trebuie să stea în proces în măsura în care restituirea în natură sau prin

compensare cu un alt teren solicitat de persoana îndreptățită, pune în discuție

regimul juridic actual al imobilului și documentațiile de amenajare a

teritoriului localității.

Și

critica referitoare la greșita soluționarea de către judecătorul fondului a

cererii de reevaluare a expertizei tehnice, urmare a obiecțiunilor formulate, s-a

reținut a fi nefondată.

Inițial,

apelanții-pârâți au învederat că expertul topo nu a identificat corect fostul

amplasament al imobilului-teren pe care l-au solicitat, întrucât nu a respectat

limitele acestuia existente la data exproprierii conform planului de situație

anexă la Decretului nr. 64/1975.

Instanța

de apel a solicitat instituțiilor de specialitate mai multe acte vizând zona de

amplasament a terenului în litigiu, legate de traseele de la data exproprierii

a străzilor din zonă, dar respectivele instituții au precizat că nu sunt în

posesia unor astfel de documente.

Actele

respective erau necesare pentru stabilirea elementelor de evaluare în

aprecierea de către autoritatea locală a amplasamentului imobilului, respectiv

afectarea lui actuală în raport de amplasamentul blocului S1A și a străzii pentru

a stabili dacă există alte elemente care să înlăture concluziile raportului de

expertiză.

Față

de această situație și în absența unor acte concludente, instanța de apel a

reținut că nu poate fi infirmată identificarea efectuată de expert în cauză,

reconfirmată prin suplimentul la raportul de expertiză.

S-a

reținut că, în mod corect instanța de fond a înlăturat din ansamblul probator

extrasul din planul de situație ediția 1995-1997 ca neconcludent, în raport de

răspunsul autorității locale, din care rezulta că nu deține planuri cadastrale

ale zonei anterior momentului exproprierii și demolării construcției și nici

ulterior sistematizării.

Împotriva

deciziei nr. 212/C din 28 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, au declarat recurs pârâții Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul

Local al Municipiului Constanța, solicitând în principal casarea hotărârii

recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În

subsidiar, au solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei recurate,

în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului

local al municipiului Constanța și aplicării Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În

drept, nu au fost indicate temeiurile referitoare la criticile formulate și în

general criticile se referă la aspecte de netemeinicie.

Astfel,

se constată că în dezvoltarea criticilor formulate, recurenții fac referiri la

interpretarea materialului probator administrat în cauză, susținând că din

raportul de expertiză topografică rezultă că a fost identificat și localizat

terenul revendicat „pe baza declarațiilor părții reclamante”.

Se

susține că, terenul revendicat este afectat de construcția blocului de locuințe

S1A, constituind cota indiviză a locatarilor, iar o altă parte este inclusă în

domeniul public al municipiului Constanța, atestat prin H.G. nr. 904/2002.

Recurenții

susțin lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al

municipiului Constanța în raport de dispozițiile Legii nr. 215/2001 și ale Legii

nr. 10/2001.

Examinând

hotărârea instanței de apel prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte

reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Imobilul

teren în suprafață de 300 mp și construcție, situat în Constanța, ce face

obiectul litigiului a fost dobândit în proprietate prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8046 din 10 octombrie 1960 de fostul

Notariat de Stat al Regiunii Dobrogea și transcris sub nr. 1560 din 10

octombrie 1960 de către C.I. și C.M., antecesorii reclamanților.

În

scopul construirii unui număr de 1588 apartamente s-a dispus exproprierea

terenului și demolarea construcției proprietatea autorilor reclamanților, prin

Decretul Consiliului de Stat nr. 367 din 20 septembrie 1978 și Decretul Prezidențial

nr. 64 din 3 aprilie 1975, fiind acordate despăgubiri, astfel cum rezultă din procesul-verbal

nr. 11 din 31 mai 1975, întocmit de Comisia județeană de evaluare din cadrul

fostului Consiliu Popular Județean Constanța.

Conform

materialului probator administrat, se reține că imobilul construcție a fost

demolat, dar terenul nu a fost utilizat conform scopului pentru care s-a dispus

exproprierea, nefiind afectat de construcții de utilitate publică, aflându-se

în aproprierea unor blocuri și folosit ca grădină de către locatarii din zonă,

așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.

Potrivit

art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, intră sub incidența acestui act normativ

„orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit

la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și

regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare”, astfel

că și acest imobil intră sub incidența actului normativ precitat.

Potrivit

Legii nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în

restituirea în natură, sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice,

proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și

moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Reclamanții

din cauză fac parte din categoria persoanelor îndreptățite la măsuri

reparatorii conform disp. art. 3 lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

fiind moștenitorii proprietarilor deposedați.

Prin

raportul de expertiză întocmit de expert tehnic M.C. s-a concluzionat că

imobilul în litigiu este teren liber, neafectat de construcții sau alte detalii

de sistematizare, în suprafață de 300 mp, identificat prin punctele 1-2-3-4 din

raport și planul de situație – anexa 1 la respectivul raport.

Conform

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcțiile

expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu

construcțiile rămase, iar pentru construcțiile demolate, măsurile reparatorii

se stabilesc în echivalent.

În

raport de textul enunțat, corect s-a soluționat acțiunea reclamanților,

dispunându-se restituirea în natură a terenului în suprafață de 300 mp, soluție

menținută prin hotărârea recurată.

Critica

din recurs privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului local al

municipiului Constanța este nefondată, având în vedere că, chemarea în judecată

a pârâtului într-o acțiune ce are ca obiect restituirea în natură a imobilului

proprietate a intimaților-reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, este

justificată de rolul conferit acestei entități prin art. 36 alin. (2) lit. c)

din Legea nr. 215/2001, în administrarea domeniului public și privat al

unității administrativ teritoriale, în patrimoniul căreia figurează bunul a

cărui restituire se solicită.

Raportat

la actele de dispoziție conferite prin art. 36 alin. (5) din Legea nr. 215/2001

Consiliului local, acesta are interesul de a se lămuri, chiar pe cale

judecătorească, situația juridică a imobilelor solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Această

autoritate locală, conform art. 21 din același act normativ, este autoritate

deliberativă, iar potrivit art. 38 lit. f) din lege „consiliul local

administrează domeniul public și privat al comunei sau orașului”.

Consiliul

local ca autoritate locală este cel care dispune de domeniul public și privat

al unității administrativ teritoriale, astfel că în cauza de față, care are ca

obiect restituirea unui bun aflat în domeniul privat al municipiului Constanța

se impune în mod legal ca hotărârea pronunțată să-i fie opozabilă. Consiliul

local al municipiului Constanța, potrivit legii, are abilitatea legală de a

dispune restituirea imobilului, în cazul în care se pronunță o hotărâre

judecătorească în acest sens.

În

consecință, deși legea specială a restituirii bunurilor preluate abuziv de

stat, respectiv Legea nr. 10/2001, nu-i conferă în mod expres atribuții

administrative proprii în această procedură, consiliul local trebuie să stea în

proces, în măsura în care restituirea în natură sau prin compensare cu un alt

bun, solicitat de persoanele îndreptățite la restituire, pune în discuție

regimul juridic actual al imobilului și documentațiile de amenajare și urbanism

ale localității.

În

raport de dispozițiile legale sus-menționate și de obiectul cauzei, corect a

fost reținută calitatea procesuală pasivă a Consiliului local al municipiului

Constanța.

Nefondată

este și critica ce vizează împrejurarea că din raportul de expertiză topografică

(supliment) rezultă că expertul topo a identificat și localizat terenul

revendicat „pe baza declarațiilor părții reclamante” și că „instanța de apel,

în mod greșit a respins solicitarea recurenților-pârâți de a se efectua o nouă

expertiză topo în cauză”.

Instanța

de apel în mod corect a reținut, în raport de probatoriile administrate că

acestea sunt suficiente pentru soluționarea cauzei și a respins cererea privind

efectuarea unei noi expertize topografice.

În

acest sens, se reține că a încuviințat cererea de completare a probatoriului

administrat la instanța de fond, în condițiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ.,

prin efectuarea suplimentului la raportul de expertiză tehnică topografică.

De

asemenea, a solicitat recurenților-pârâți să facă precizări în scris, și să

anexeze toate înscrisurile necesare pentru lămurirea aspectelor privitoare la

amplasamentul corect al imobilului din litigiu.

Este

adevărat că recurenții-pârâți au susținut că expertul topo nu a identificat

corect fostul amplasament al imobilului teren, solicitat în cauză, deoarece nu

a respectat limitele acestuia la data exproprierii conform planului de situație

anexă la Decretul nr. 64/1975 și au solicitat efectuarea unui supliment la

raportul de expertiză, dar care a fost respins ca nefondat în mod corect, pentru

următoarele considerente:

Instanța

de apel a solicitat SC P. SA Constanța (fost I.P. Constanța) copii certificate

ale planurilor anexă la Decretul nr. 64/1975 pentru zona de amplasament a

terenului în litigiu, dar, prin adresele nr. 549 din 13 mai 2009 și 1656 din 26

iunie 2009, această unitate a precizat că nu deține documentele solicitate.

De

asemenea, s-a cerut Primăriei municipiului Constanța să comunice instanței

precizări în legătură cu traseele străzilor ..... de la data exproprierii, în

raport de lotul identificat cu nr. 18 în lista la Decretul nr. 64/1975, ca fiind al intimaților-reclamanți, având în vedere că pe planul de

situație - anexă la decret se regăsește menționată numai str.

Instanța

de apel a apreciat ca necesare aceste precizări pentru a se stabili care au

fost elementele de evaluare în aprecierea de către autoritatea locală a

amplasamentului imobilului conform planului de situație ediția 1995-1997,

respectiv afectarea lui actuală de construcția blocului S1A și de strada.

Prin

adresa nr. R93524 din iunie 2009, emisă de Primăria municipiului Constanța nu

s-a putut infirma identificarea imobilului efectuată de către expert și

reconfirmată prin suplimentul la raportul de expertiză.

Distinct

de cele expuse, trebuie avut în vedere că la data efectuării măsurătorilor

pentru identificarea terenului, autoritatea locală a comunicat expertului că nu

deține planurile cadastrale ale zonei anterior exproprierii și demolării și

nici ulterior sistematizării.

Pe

baza probatoriilor administrate, corect s-a reținut amplasamentul imobilului

teren solicitat de reclamanți, ca fiind cel identificat prin raportul de

expertiză, neafectat de sarcini, situație în care poate fi restituit în natură

pe vechiul amplasament, fiind un teren liber.

Pentru

considerentele expuse, urmează ca în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul pârâților să fie respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâții Municipiul Constanța prin Primar și

Consiliul local Constanța împotriva deciziei civile nr. 212/C din 28 septembrie

2009 a Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2010.