ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2275/2010

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, reclamantele L.V., M.A. și Z.D. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Constanța, reprezentat de primar, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului-teren în suprafață de 791,95 mp, situat în Constanta, și prin echivalent a diferenței de 1100 mp teren, afectată de construcții, situată la aceeași adresă. În motivarea acțiunii, reclamantele au precizat că temeiul juridic îl constituie Legea nr. 10/200, și au arătat că sunt moștenitoarele defunctului V.G.I., care a fost proprietarul imobilului situat în Constanța . Primarul municipiului Constanța, deși a fost notificat, nu a răspuns la cererea de restituire.

Imobilul compus din teren în suprafață totală de 1955,30 mp, 4 construcții și 2 fabrici de ulei, a fost trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 119/1948, iar, în anul 1975, construcțiile au fost demolate, ridicându-se pe teren blocuri de locuit. In prezent, este liberă suprafața de 791,95 mp teren, nefiind afectată de construcții. Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 780 din 17 iunie 2008, a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantelor L.V. și M.A., și a respins acțiunea formulată de acestea; a admis acțiunea formulată de reclamanta Z.D.

și a constatat că aceasta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul-teren în suprafață de 1955,50 mp, situat în Constanța, reprezentând careul 278 bis, loturile 18 și 19. A fost obligat pârâtul să acorde reclamantei, pentru terenul în suprafață de 1955,50 mp, în compensare alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate, faptul că terenul nu poate fi restituit, fiind ocupat în prezent, astfel că s-a apreciat că se impune acordarea de măsuri reparatorii.

Prin decizia civilă nr. 34/C din 5 februarie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis apelul formulat de apelantul-pârâtul Municipiul Constanța, prin primar; a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins contestația, ca nefondată și a obligat pe intimați, către apelant, la 357 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că autorul reclamantelor, V.G.I., a cumpărat, prin acte autentice, de la numiții R.M. și H.H. suprafața de 300 mp teren, ce făcea parte din lotul 19, careul 278 bis, situată în Constanța (act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3087 din 27 septembrie 1928). Pe acest teren a construit în baza autorizațiilor de construcție nr. 22191/1936 și nr. 172/1928, trei clădiri.

De la aceeași proprietari, autorul a cumpărat, tot prin act autentic, contractul de vânzare-cumpărare nr. 3776 din 1 noiembrie 1928, restul suprafeței de teren ce face parte din lotul 19, careul 278 bis. De la Primarul municipiului Constanța, același autor a mai cumpărat și suprafața situată în lotul 18, careul 278 bis (act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1100/27), pe care a edificat o construcție în baza autorizației de construcție nr. 14508/32. Toate bunurile autorului au fost trecute în proprietatea statului în baza Legii nr. 119/1948. Prin notificarea trimisă de moștenitori autorului V.G.I. Primăriei Constanța, aceștia au solicitat restituirea suprafeței de teren de 1955,30 mp și 2 corpuri de casă situate în Constanța, în baza Legii nr. 10/2001.

Din acțiunea introductivă formulată de reclamantele L.V., M.A. și Z.D., rezultă că au solicitat instanței obligarea pârâtului Municipiul Constanța, prin primar, la restituirea în natură a imobilului - teren în suprafață de 791,95 mp situat în Constanța, și obligarea pârâtei la restituirea prin echivalent a diferenței de teren în suprafață de 1100 mp situat în Constanța, afectată de construcții. Din actele de proprietate depuse la dosar de reclamante, rezultă că autorul acestora a cumpărat cu acte autentice de la R.M. și H.H. diferite suprafețe de teren situate în Constanța, fără să se menționeze adresa acestora. Autorizațiile de construcție depuse la dosar au fost eliberate pentru ridicarea unor construcții pe str. din Constanța, însă aceste acte nu reprezintă titlu de proprietate.

S-a concluzionat, că reclamantele aveau obligația să depună titlul de proprietate al autorului pentru terenurile și construcțiile ridicate în Constanța, având în vedere că cel care revendică trebuie să aibă, în afara capacității și calității procesuale, un titlu legal care să-l îndreptățească să stea în proces, fapt nedovedit de acestea. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Z.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice. În dezvoltarea criticilor formulate, a arătat că instanța de apel a apreciat că nu deține un titlu de proprietate cu privire la imobilul situat in Constanta, a cărui restituire a solicitat-o prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 si prin acțiunea de față.

În mod corect, Tribunalul Constanta, prin sentința civila nr. 780 din 17 iunie 2008, a constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită de a beneficia de masurile reparatorii dispuse de Legea nr. 10/2001, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) si art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Autorul său, V.G.I., căsătorit cu M.I., a cumpărat, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3087 din 27 septembrie 1928, de la R.M. si H.H. suprafața de 300 mp ce făcea parte din lotul nr. 19, careul 278 bis. Pe acest teren, autorul V.G.I. a edificat trei construcții, așa după cum rezulta din autorizațiile de construcție nr. 22191 din 14 august 1936 si nr. 172 din anul 1928. De la aceiași vânzători, autorul V.G.I.

a mai cumpărat si suprafața de 683,30 mp, reprezentând restul terenului ce compunea lotul nr. 19, careul nr. 278 bis, potrivit actului autentificat sub nr. 3776 din 01 noiembrie 1928. Autorul V.G.I. a cumpărat și suprafața de 972,20 mp teren de la Primarul municipiului Constanta, suprafață ce reprezenta lotul nr. 18 din careul nr. 278 bis, potrivit actului de vânzare-cumpărare nr. 1100 din 9 aprilie 1927. Pe loturile nr. 18 si 19 V.G.I. a mai edificat un corp de construcție conform autorizației nr. 14508/1932. Toate aceste acte de proprietate ale autorului V.G.I. se află la dosarul cauzei și atestă dreptul de proprietate al recurentei, în calitate de unică moștenitoare a acestuia, asupra imobilului-teren si construcții, situat în str. București nr. 2-4, identic cu cel achiziționat de autorul său.

Instanța de apel nu a reținut nici unul dintre aceste acte in motivarea hotărârii atacate, ci a apreciat că nu s-a dovedit că terenul revendicat este situat in Constanta. Or, din toate actele aflate la dosarul cauzei rezultă faptul că titlurile de proprietate ale autorului V.G.I. au ca obiect imobilele-teren si construcții, situate astăzi în Constanta. La momentul achiziționării, aceste imobile se aflau situate pe str. la nr. 2-4, care ulterior a devenit str… , așa cum rezultă din adresa nr. 103 din 20 martie 2000 a Direcției Patrimoniu din cadrul Primăriei Constanta.

Cu privire la motivul de apel vizând lipsa calității de persoana îndreptățită a numitei Z.D., se arată că nu a fost analizat de instanța de apel și solicită respingerea acestuia ca nefondat, întrucât este moștenitoarea autorului V.G.I., astfel că are calitate de persoană îndreptățită, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 si urmează a beneficia de masurile reparatorii prevăzute de acest act normativ. S-a mai arătat, că susținerea pârâtului potrivit căreia anterior naționalizării din 1948 terenul în suprafață de 1955 mp si doua construcții, au fost trecute de către autorul V.G.I. în proprietatea fiului său, I.C., nu este reală, deoarece nu exista nici un act de proprietate care sa ateste acest transfer al dreptului de proprietate intre tata si fiu.

In realitate, singurul proprietar al terenului din str… de la nr. 2-4 a fost V.G.I., care a permis ca bunurile sale sa fie folosite de către întreprinderea fiului său, fără ca să înstrăineze aceste imobile către acesta. Procesul-verbal de preluare, întocmite în baza Legii nr. 119/1948, atesta doar cine folosea parte din imobil la data preluării nu cine era proprietarul acestuia, iar faptul că toate aceste construcții aparțineau la momentul preluării abuzive lui V.G.I. și nu fiului acestuia, rezultă tocmai din înscrisul invocat de apelanți în care se menționează în mod expres că o anumită parte din imobil "era ocupată de fiul proprietarului”, în sensul că era folosită de acesta, mențiuni ce se regăsesc și în adresa nr. 17289 din 6 mai 1991 eliberată de către Administrația Financiară Constanța.

Instanța de apel a reținut că reclamanta "nu a făcut dovada proprietății lui V.G.I. asupra bunurilor în litigiu la momentul preluării, ci cu peste 20 ani anterior". Or, dacă se acceptă această teză, înseamnă că dreptul de proprietate ar trebui atestat numai printr-un înscris datat din anul in care s-a realizat această preluare, ceea ce ar însemna o restrângere nejustificată și ilogică a sferei de aplicare a Legii nr. 10/2001. S-a concluzionat, că singurul proprietar al imobilelor situate în str… a fost V.G.I., a cărui unică moștenitoare este recurenta. In drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Examinând decizia în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța constată recursul fondat, pentru următoarele considerente: Instanța de apel a reținut că intimata-reclamantă are calitatea de moștenitoare a autorului V.G.I.; că acesta a fost proprietarul următoarelor imobile: 300 mp teren, ce face parte din lotul 19, careul 278 bis, situat în Constanța, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3087 din 17 septembrie 1928, pe care a construit, în baza autorizațiilor de construcție nr. 22191/1936 și nr. 172/1928, trei clădiri; al diferenței de tren ce face parte din lotul 19, careul 278 bis, dobândită prin actul autentificat sub nr. 3776 din 1 noiembrie 1928, cumpărată de la aceeași proprietari, R.M.

și H.H., precum și al suprafeței de teren cumpărată de la Primarul municipiului Constanța, situată în lotul 18, careul 278 bis, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1100/27, pe care a edificat o construcție în baza autorizației de construcție nr. 14508/32, imobile ce au trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 119/1948. S-a mai reținut, că, prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 1955,30 mp și două corpuri de casă, situat în Constanța, iar prin acțiunea introductivă formulată de reclamante s-a solicitat obligarea pârâtului Municipiul Constanța, prin primar, la restituirea în natură a imobilului-teren în suprafață de 791,95 mp situat în Constanța, și la restituirea în echivalent a diferenței de teren în suprafață de 1100 mp, situată în Constanța, afectată de construcții.

Motivul pentru care s-a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Constanța, prin primar, împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o în sensul că a respins contestația ca nefondată, l-a reprezentat faptul că „recurentele aveau obligația să depună titlu de proprietate al autorului, pentru terenurile și construcțiile ridicate în Constanța, având în vedere că cel ce revendică trebuie să aibă, în afara capacității și calității procesuale, un titlu legal care să-l îndreptățească să stea în proces, fapt nedovedit de acestea”. Motivând astfel, instanța de apel, implicit, a reținut că reclamanta nu a făcut dovada calității de proprietar a autorului său, V.G.I., asupra bunurilor a căror restituire a solicitat-o, în condițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 și a calității sale de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Or, prin considerentele deciziei recurate, chiar instanța de apel a reținut că autorul V.G.I. a fost proprietarul terenului în suprafață totală de 1955,50 mp situat în lotul 18 și 19, careul 278 bis Constanța și al construcțiilor edificate pe acestea, conform autorizațiilor de construcție nr. 22191/1936, nr. 172/1928 și nr. 14508/1932, ce au trecut în proprietatea statului abuziv, în temeiul Legii nr. 119/1948. Aceste imobile erau situate, la data încheierii actelor de vânzare-cumpărare, (filele 45, 46 și 47dosar fond). Conform planului cadastral din anul 1936-1938 al Municipiului Constanța, ulterior terenul a figurat ca fiind situat în str… , fără număr, desființată, iar în prezent este situat in str… nr. 4 (fila 57 dosar fond).

Reclamanta Z.D. este moștenitoarea legală a fostului proprietar, V.G.I., conform certificatului de moștenitor nr. 1144 din 21 noiembrie 1985 (fila 55 dosar fond), situație în care aceasta are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Prin urmare, se constată că reclamanta a făcut dovada preluării abuzive a imobilului în litigiu de către stat, în temeiul Legii nr. 119/1948, a dreptului de proprietate al autorului său V.G.I., cu acte de proprietate, conform art. 23.1 din H.G. nr. 250/2007 privind Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, asupra imobilului în litigiu, astfel că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, privind prezumția relativă a dreptului de proprietate al fostului proprietar ce ar rezulta din actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.

Așa fiind, se constată că decizia recurată s-a dat cu aplicarea greșită a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și a prevederilor art. 23 din același act normativ, iar motivul de recurs formulat de reclamanta Z.D., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este întemeiat. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta Z.D., va casa decizia recurată și, rejudecând apelul declarat de pârâtul Municipiul Constanța, prin primar, îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta Z.D. împotriva deciziei nr. 34/C din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, pe care o casează. Respinge apelul declarat de pârâtul Municipiul Constanța, prin primar, împotriva sentinței civile nr. 780 din 17 iunie 2008 a Tribunalului Constanța. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.