ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2003/2010

Asupra recursului civil de față,

constată următoarele:

Prin cererea introdusă la 7 martie

2007 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul A.T. a chemat în judecată

pârâții Municipiul Constanța prin primar, Consiliul Local Constanța și Primarul

Municipiului Constanța,ș

i

pentru a fi obligați

aceștia la predarea terenului în suprafață de 120 mp situat în Constanța, și la

plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, întemeiată în

drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamantul a arătat că este

proprietarul imobilului de la adresa de mai sus, compus din construcție și

teren în suprafață de 320 mp, astfel cum rezultă din actul de donație

autentificat din 20 februarie 1982, fiind gratificat cu construcția, terenul

aferent acesteia trecând în proprietarea statului.

Mai arată reclamantul că a solicitat

atribuirea terenului în temeiul Legii nr. 18/1991,iar prin Ordinul Prefectului nr.

95/1994 i-a fost atribuită în proprietate suprafața de 200 mp, diferența până

la 320 mp nefiindu-i restituită, întrucât aceasta a făcut obiectul Decretului nr.

341/1979, autorii acestuia fiind consemnați la poziția nr. 83 din acest act

normativ de expropriere.

Învederează totodată că terenul este

liber, scopul exproprierii nefiind atins și arată că, deși ulterior s-a adresat

cu notificarea din 26 iunie 2001, solicitând restituirea în natură a terenului

în suprafață de 120 mp, cererea nu i-a fost soluționată, neprimind răspuns la

notificare.

Prin sentința civilă nr. 1056 din 25

septembrie 2008, Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea și a dispus

obligarea pârâților să restituie reclamantului în natură suprafața de 112, 49

mp, situată în Constanța aceasta fiind constituită, în suprafață de 76,44 mp, și

în suprafață de 36,05 mp, astfel cum au fost reținute prin raportul de

expertiză efectuat în cauză, de către expertul V.T.

A respins cererea de restituire a

suprafeței de 7,70 mp teren ce constituie lotul, identificat în același raport

de expertiză.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamantul are calitatea de persoană

îndreptățită, în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prin actul de

donație autentificat sub nr. 1561 din 20 februarie 1982 fiind gratificat de

către autorii Adam Hristu, tatăl său și Adam Tomaida, bunica sa și dobândind

dreptul de proprietate asupra construcției de la adresa de mai sus, terenul

aferent acesteia, în suprafață de 320 mp trecând în proprietatea statului.

Fiindu-i atribuit terenul în suprafață

de 200 mp în baza Legii nr. 18/1991, restul de 120 mp a fost preluat de stat în

mod abuziv, sub incidența prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001,

din expertiza imobiliară încuviințată și administrată în cauză, rezultând că

suprafața liberă este aceea de 112,49 din totalul de 120 mp, cât a fost

solicitat de reclamant.

Referitor la suprafața de teren

identificată , în suprafață de 7, 70 mp s-a constatat că nu este posibilă

restituirea în natură a acesteia, fiind afectată de un detaliu de

sistematizare, respectiv trotuarul ce separă suprafața restituită reclamantului

de centrala termică, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, teza finală, potrivit cu care persoana îndreptățită

poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea

ocupată de construcții, cea afectată servituțiilor legale și altor amenajări de

utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii

stabilindu-se în echivalent.

Împotriva sentinței Tribunalului

Constanța au declarat apel reclamantul și pârâții Municipiul Constanța prin

primar, Consiliul Local Constanța și Primarul Municipiului Constanța, primul

nefiind motivat.

Apelul declarat de pârâți aduce

critici referitoare la lipsa calității de persoană îndreptățită a

reclamantului, întrucât la momentul donației făcută către reclamant, terenul pe

care este edificată construcția era proprietatea statului, astfel că

reclamantul trebuia să se adreseze pentru restituirea acestuia, în temeiul

Legii nr. 18/1991, susținându-se că, deși reclamantul are calitatea de

moștenitor legal al bunicii sale, trebuia dezbătută succesiunea, iar pe fondul

cauzei au fost dezvoltate critici privind necesitatea restituirii sumei

încasată de reclamant cu titlul de despăgubiri și s-a invocat lipsa calității

procesuale pasive a primarului, față de cererea de restituire, instanța

apreciind greșit că suprafața liberă este de 112,49 mp teren, în loc de 76,44

mp.

Prin Decizia nr. 74/ C din 11 martie

2009 Curtea de Apel Constanța, secția civilă pentru cauze cu minori și de

familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondate,

apelurile promovate în cauză.

În motivarea deciziei sale, instanța

de control judiciar ordinar a reținut că terenul a fost transmis donatarului

reclamant, de către donatori, reținându-se că operează „prezumția că decretul

de expropriere nu si-a produs efectele" și că întreaga suprafață de teren

s-a aflat în proprietatea donatorilor, reclamantul fiind proprietarul

imobilului, ca efect al acestei liberalități.

Instanța de apel a apreciat că este

socotită o cerere nouă în apel, aceea prin care se pretinde restituirea despăgubirilor

primite în anul 1981, aceasta fiind formulată cu încălcarea prevederilor art. 294

alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la lipsa calității de

persoană îndreptățită, curtea de apel a apreciat că această critică nu este

fondată, întrucât reclamatul s-a legitimat procesual activ și și-a dovedit

dreptul pretins, cu contractul de donație asupra construcției și cu

probatoriile administrate, în sensul că terenul nu a trecut în proprietatea statului,

decretul de expropriere nefiind publicat și, ca atare, neproducându-și efectul.

A fost respinsă și critica privind

lipsa calității procesuale pasive a primarului, cu motivarea că instanța a fost

învestită cu o contestație împotriva unei dispoziții emisă în temeiul Legii nr.

10/2001, iar conform acestui act normativ, primarul este cel îndreptățit să

soluționeze notificarea.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel

Constanța a făcut obiectul criticilor formulate de pârâții Municipiul Constanța

prin primar, Consiliul Local Constanța și Primarul Municipiului Constanța,

încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sunt dezvoltate critici privind lipsa

calității de persoană îndreptățită a reclamantului, în sensul că instanțele au

ignorat că imobilul în litigiu formează obiectul Legii nr. 18/1991 și că, în

măsura în care instanța a reținut că întreaga suprafață de tren de 320 mp a

făcut obiectul donației, terenul a trecut în întregime în folosința autorului

reclamantului, conform Legii nr. 58/1974, în cauză fiind aplicabile prevederile

art. 36 din Legea nr. 18/1991, astfel că terenul nu face obiectul de

reglementare al Legii nr. 10/2001.

Se arată de către recurenții-pârâți,

că instanța de apel s-a aflat în eroare când a reținut că, raportat la obiectul

cauzei, contestație împotriva unei dispoziții emisă de primar, acest pârât are

calitate procesuală pasivă și sunt aduse critici privind nerespectarea

condiției privind restituirea despăgubirii de către reclamant.

Recursul de față este nefondat prin

prisma tuturor criticilor invocate și urmează a fi respins pentru

considerentele ce succed:

În raportul juridic dedus judecății

reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001,

condiția esențială pentru a avea dreptul la restituire în natură sau la

măsurile reparatorii, în baza Legii nr. 10/2001, fiind aceea ca titularul

cererii să facă dovada că el sau autorul său deținea imobilul în proprietate la

momentul preluării lui de către stat, ceea ce s-a realizat în cauză.

Prin actul de donație autentificat din

20 februarie 1982 de Notariatul de Stat al Județului Constanța (fila 8 dosar

fond) donatorii A.T. și A.H. au donat nepotului de fiu, respectiv fiului, adică

lui A.T. proprietatea situată în Constanța, compusă din 3 camere, sală,

bucătărie, terenul aferent construcției trecând în proprietatea statului, în

condițiile Legii nr. 58/1974.

Conform Decretului nr. 341 din 19

septembrie 1979, în anexa acestuia, suprafața de 120 mp teren a fost

expropriată de la A.T. și A.H., donatorii reclamantului figurând ca proprietari

ai acesteia la data

preluării

de către stat, anterior gratificării reclamantului prin liberalitatea mai sus

menționată, astfel că imobilul intră sub incidența prevederilor art. 2 alin. (1)

lit. i) din Legea nr. 10/2001, nefiind aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea

nr. 18/1991, cu privire la această suprafață expropriată (fila 19 dosar

recurs).

La perfectarea actului de donație,

reclamantul a primit cu titlu gratuit de la tatăl său, A.H. și de la bunica sa,

A.T., construcția situată pe teren, acesta trecând în proprietatea statului.

Prin Ordinul Prefectului nr.

95/1994 i s-a atribuit reclamantului în proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991

doar suprafața de 200 mp teren, deoarece cea de 120 mp a făcut obiectul

Decretului nr. 341/1979, fiind expropriată de la autorii reclamanților, astfel

că sunt îndeplinite în speță, condițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001,

reclamantul fiind persoană îndreptățită, în sensul prevederilor menționate.

Referitor la excepția lipsei calității

procesuale pasive a primarului este de menționat că, în raportului juridic

configurat pe tărâmul Legii nr. 10/2001 între „persoana îndreptățită" și

„persoana juridică deținătoare", obligația de a soluționa notificările

aparține organelor de conducere ale unităților deținătoare.

În speță însă, este de observat că

demersul judiciar are ca finalitate obligarea pârâților la restituirea în

natură a terenului trecut în proprietatea statului în mod abuziv, ca efect al

exproprierii realizată prin Decretul nr. 341/1979, astfel că raportul juridic

se configurează pasiv cu deținătorul imobilului, obligația restituirii

imobilelor preluate de stat în mod abuziv revenind primăriei care deține bunul

imobil, iar nu primarului care, potrivit art. 20 alin. (3) emite

decizia/dispoziția de restituire, întrucât acesta acționează ca reprezentant al

deținătorului imobilului.

Cât privește critica privind

despăgubirile încasate, Înalta Curte va substitui motivarea instanței de apel.

Ca atare, nu se poate reține că are

caracterul unei cereri noi, schimbând cadrul procesual al învestirii, cum, în

mod eronat s-a reținut de instanța de apel, critica formulată de pârâți, prin

care se condiționează rambursarea despăgubirilor primite, în cazul restituirii

în natură a terenului, întrucât prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

reglementează acest aspect în cadrul Capitolului II „restituirea în natură sau

măsuri reparatorii prin echivalent", iar legea prevede că, numai în cazul

în care persoana îndreptățită a primit o despăgubire, aceasta este obligată la

restituire, în speță nefiind dovedită susținerea privind încasarea

despăgubirii.

Ca atare, nici această critică a

încasării despăgubirilor nu poate fi reținută cu temei, în cazul concret dedus

judecății, nefiind realizată dovada că acestea au fost încasate, înscrisul

depus la fila 20 dosar recurs, reprezentând doar un calcul estimativ al

acestora.

Astfel, este de observat că un simplu

calcul evidențiat în conținutul procesul-verbal întocmit de Comisia județeană

de evaluări din cadrul Consiliului Popular Constanța nu reprezintă dovada

încasării despăgubirilor, ci doar o evaluare a terenului expropriat, realizată

la 270 lei pentru cei 120 mp.

Așa fiind, Înalta Curte va face

aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâții Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin primar

și Primarul Municipiului Constanța împotriva Deciziei nr. 74/ C din 11 martie

2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă pentru cauze cu minori și de

familie și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 martie 2010.