ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2003/2010

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea introdusă la 7 martie 2007 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul A.T. a chemat în judecată pârâții Municipiul Constanța prin primar, Consiliul Local Constanța și Primarul Municipiului Constanța,ș i pentru a fi obligați aceștia la predarea terenului în suprafață de 120 mp situat în Constanța, și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului de la adresa de mai sus, compus din construcție și teren în suprafață de 320 mp, astfel cum rezultă din actul de donație autentificat din 20 februarie 1982, fiind gratificat cu construcția, terenul aferent acesteia trecând în proprietarea statului.

Mai arată reclamantul că a solicitat atribuirea terenului în temeiul Legii nr. 18/1991,iar prin Ordinul Prefectului nr. 95/1994 i-a fost atribuită în proprietate suprafața de 200 mp, diferența până la 320 mp nefiindu-i restituită, întrucât aceasta a făcut obiectul Decretului nr. 341/1979, autorii acestuia fiind consemnați la poziția nr. 83 din acest act normativ de expropriere. Învederează totodată că terenul este liber, scopul exproprierii nefiind atins și arată că, deși ulterior s-a adresat cu notificarea din 26 iunie 2001, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 120 mp, cererea nu i-a fost soluționată, neprimind răspuns la notificare.

Prin sentința civilă nr. 1056 din 25 septembrie 2008, Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâților să restituie reclamantului în natură suprafața de 112, 49 mp, situată în Constanța aceasta fiind constituită, în suprafață de 76,44 mp, și în suprafață de 36,05 mp, astfel cum au fost reținute prin raportul de expertiză efectuat în cauză, de către expertul V.T. A respins cererea de restituire a suprafeței de 7,70 mp teren ce constituie lotul, identificat în același raport de expertiză.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită, în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prin actul de donație autentificat sub nr. 1561 din 20 februarie 1982 fiind gratificat de către autorii Adam Hristu, tatăl său și Adam Tomaida, bunica sa și dobândind dreptul de proprietate asupra construcției de la adresa de mai sus, terenul aferent acesteia, în suprafață de 320 mp trecând în proprietatea statului. Fiindu-i atribuit terenul în suprafață de 200 mp în baza Legii nr. 18/1991, restul de 120 mp a fost preluat de stat în mod abuziv, sub incidența prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, din expertiza imobiliară încuviințată și administrată în cauză, rezultând că suprafața liberă este aceea de 112,49 din totalul de 120 mp, cât a fost solicitat de reclamant.

Referitor la suprafața de teren identificată , în suprafață de 7, 70 mp s-a constatat că nu este posibilă restituirea în natură a acesteia, fiind afectată de un detaliu de sistematizare, respectiv trotuarul ce separă suprafața restituită reclamantului de centrala termică, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, teza finală, potrivit cu care persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții, cea afectată servituțiilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Împotriva sentinței Tribunalului Constanța au declarat apel reclamantul și pârâții Municipiul Constanța prin primar, Consiliul Local Constanța și Primarul Municipiului Constanța, primul nefiind motivat.

Apelul declarat de pârâți aduce critici referitoare la lipsa calității de persoană îndreptățită a reclamantului, întrucât la momentul donației făcută către reclamant, terenul pe care este edificată construcția era proprietatea statului, astfel că reclamantul trebuia să se adreseze pentru restituirea acestuia, în temeiul Legii nr. 18/1991, susținându-se că, deși reclamantul are calitatea de moștenitor legal al bunicii sale, trebuia dezbătută succesiunea, iar pe fondul cauzei au fost dezvoltate critici privind necesitatea restituirii sumei încasată de reclamant cu titlul de despăgubiri și s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a primarului, față de cererea de restituire, instanța apreciind greșit că suprafața liberă este de 112,49 mp teren, în loc de 76,44 mp.

Prin Decizia nr. 74/ C din 11 martie 2009 Curtea de Apel Constanța, secția civilă pentru cauze cu minori și de familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondate, apelurile promovate în cauză. În motivarea deciziei sale, instanța de control judiciar ordinar a reținut că terenul a fost transmis donatarului reclamant, de către donatori, reținându-se că operează „prezumția că decretul de expropriere nu si-a produs efectele" și că întreaga suprafață de teren s-a aflat în proprietatea donatorilor, reclamantul fiind proprietarul imobilului, ca efect al acestei liberalități. Instanța de apel a apreciat că este socotită o cerere nouă în apel, aceea prin care se pretinde restituirea despăgubirilor primite în anul 1981, aceasta fiind formulată cu încălcarea prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc.

civ. Referitor la lipsa calității de persoană îndreptățită, curtea de apel a apreciat că această critică nu este fondată, întrucât reclamatul s-a legitimat procesual activ și și-a dovedit dreptul pretins, cu contractul de donație asupra construcției și cu probatoriile administrate, în sensul că terenul nu a trecut în proprietatea statului, decretul de expropriere nefiind publicat și, ca atare, neproducându-și efectul. A fost respinsă și critica privind lipsa calității procesuale pasive a primarului, cu motivarea că instanța a fost învestită cu o contestație împotriva unei dispoziții emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, iar conform acestui act normativ, primarul este cel îndreptățit să soluționeze notificarea.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța a făcut obiectul criticilor formulate de pârâții Municipiul Constanța prin primar, Consiliul Local Constanța și Primarul Municipiului Constanța, încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Sunt dezvoltate critici privind lipsa calității de persoană îndreptățită a reclamantului, în sensul că instanțele au ignorat că imobilul în litigiu formează obiectul Legii nr. 18/1991 și că, în măsura în care instanța a reținut că întreaga suprafață de tren de 320 mp a făcut obiectul donației, terenul a trecut în întregime în folosința autorului reclamantului, conform Legii nr. 58/1974, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991, astfel că terenul nu face obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001.

Se arată de către recurenții-pârâți, că instanța de apel s-a aflat în eroare când a reținut că, raportat la obiectul cauzei, contestație împotriva unei dispoziții emisă de primar, acest pârât are calitate procesuală pasivă și sunt aduse critici privind nerespectarea condiției privind restituirea despăgubirii de către reclamant. Recursul de față este nefondat prin prisma tuturor criticilor invocate și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed: În raportul juridic dedus judecății reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001, condiția esențială pentru a avea dreptul la restituire în natură sau la măsurile reparatorii, în baza Legii nr. 10/2001, fiind aceea ca titularul cererii să facă dovada că el sau autorul său deținea imobilul în proprietate la momentul preluării lui de către stat, ceea ce s-a realizat în cauză.

Prin actul de donație autentificat din 20 februarie 1982 de Notariatul de Stat al Județului Constanța (fila 8 dosar fond) donatorii A.T. și A.H. au donat nepotului de fiu, respectiv fiului, adică lui A.T. proprietatea situată în Constanța, compusă din 3 camere, sală, bucătărie, terenul aferent construcției trecând în proprietatea statului, în condițiile Legii nr. 58/1974. Conform Decretului nr. 341 din 19 septembrie 1979, în anexa acestuia, suprafața de 120 mp teren a fost expropriată de la A.T. și A.H., donatorii reclamantului figurând ca proprietari ai acesteia la data preluării de către stat, anterior gratificării reclamantului prin liberalitatea mai sus menționată, astfel că imobilul intră sub incidența prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, nefiind aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, cu privire la această suprafață expropriată (fila 19 dosar recurs).

La perfectarea actului de donație, reclamantul a primit cu titlu gratuit de la tatăl său, A.H. și de la bunica sa, A.T., construcția situată pe teren, acesta trecând în proprietatea statului. Prin Ordinul Prefectului nr. 95/1994 i s-a atribuit reclamantului în proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991 doar suprafața de 200 mp teren, deoarece cea de 120 mp a făcut obiectul Decretului nr. 341/1979, fiind expropriată de la autorii reclamanților, astfel că sunt îndeplinite în speță, condițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamantul fiind persoană îndreptățită, în sensul prevederilor menționate. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului este de menționat că, în raportului juridic configurat pe tărâmul Legii nr. 10/2001 între „persoana îndreptățită" și „persoana juridică deținătoare", obligația de a soluționa notificările aparține organelor de conducere ale unităților deținătoare.

În speță însă, este de observat că demersul judiciar are ca finalitate obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului trecut în proprietatea statului în mod abuziv, ca efect al exproprierii realizată prin Decretul nr. 341/1979, astfel că raportul juridic se configurează pasiv cu deținătorul imobilului, obligația restituirii imobilelor preluate de stat în mod abuziv revenind primăriei care deține bunul imobil, iar nu primarului care, potrivit art. 20 alin. (3) emite decizia/dispoziția de restituire, întrucât acesta acționează ca reprezentant al deținătorului imobilului. Cât privește critica privind despăgubirile încasate, Înalta Curte va substitui motivarea instanței de apel.

Ca atare, nu se poate reține că are caracterul unei cereri noi, schimbând cadrul procesual al învestirii, cum, în mod eronat s-a reținut de instanța de apel, critica formulată de pârâți, prin care se condiționează rambursarea despăgubirilor primite, în cazul restituirii în natură a terenului, întrucât prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 reglementează acest aspect în cadrul Capitolului II „restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent", iar legea prevede că, numai în cazul în care persoana îndreptățită a primit o despăgubire, aceasta este obligată la restituire, în speță nefiind dovedită susținerea privind încasarea despăgubirii. Ca atare, nici această critică a încasării despăgubirilor nu poate fi reținută cu temei, în cazul concret dedus judecății, nefiind realizată dovada că acestea au fost încasate, înscrisul depus la fila 20 dosar recurs, reprezentând doar un calcul estimativ al acestora.

Astfel, este de observat că un simplu calcul evidențiat în conținutul procesul-verbal întocmit de Comisia județeană de evaluări din cadrul Consiliului Popular Constanța nu reprezintă dovada încasării despăgubirilor, ci doar o evaluare a terenului expropriat, realizată la 270 lei pentru cei 120 mp. Așa fiind, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin primar și Primarul Municipiului Constanța împotriva Deciziei nr. 74/ C din 11 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă pentru cauze cu minori și de familie și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2010.