ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 413/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 1 octombrie

2008 SC P.M. SA a formulat contestație privind lămurirea

înțelesului și întinderii titlului executoriu în contradictoriu cu

intimații A.V.A.S. și C.A.S. Tulcea, în sensul că cere

lămurirea înțelesului și întinderii sentinței comerciale nr.

11 din 17 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, în sensul precizării faptului că instanța

a dispus anularea formelor de executare pentru suma de 6847,41 lei, întoarcerea

executării silite pentru aceiași sumă și obligarea A.V.A.S.

la plata către contestatoare a sumei de 6847,41 lei.

În susținerea cererii

contestatoarea a arătat că prin dispozitivul sentinței

comerciale menționate instanța de judecată a dispus anularea

formelor de executare până la concurența sumei de 326,24 lei și

întoarcerea executării până la concurența aceleiași sume.

Deși raționamentul

utilizat de instanță este corect, contestatoarea a solicitat a se

preciza expres sumele pentru care se anulează executarea silită

și anume diferența dintre suma poprită și executată de

A.V.A.S. și suma pentru care nu s-a putut face dovada achitării,

respectiv 326,24 lei.

Prin întâmpinarea

formulată intimata a invocat excepția inadmisibilității,

prescripției și autorității de lucru judecat.

În ceea ce privește

ultimele două excepții, intimata a arătat că termenul de

prescripție specială prevăzut de art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998

este de 6 luni, iar în prezenta cauză contestatoarea a luat

cunoștință de soluția pronunțată de

instanță la data de 18 ianuarie 2007. Acțiunea prezentă a

fost formulată în luna iulie a anului 2008, fiind depășit termenul

special de prescripție.

S-a mai învederat că,

prin contestație s-a solicitat și restabilirea situației

anterioare executării silite generate de A.V.A.S., dar instanța s-a

pronunțat asupra acestei cereri, obligând intimata numai la restituirea

sumei de 326,24 ron încasată ca urmare a executării silite.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin sentința nr. 2 din

20 ianuarie 2009 a respins excepțiile ridicate, a admis în parte

contestația și a lămurit înțelesul sentinței nr. 11

din 17 ianuarie 2007 în sensul că au fost anulate formele de executare

întocmite de A.V.A.S. pentru toate sumele care au fost încasate peste suma de

326,24 lei și s-a dispus întoarcerea executării pentru toate sumele

încasate de A.V.A.S. care au depășit 326,24 lei.

S-a respins totodată

cererea contestatoarei de a se preciza cuantumul exact a sumelor încasate de

A.V.A.S.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că cererea formulată se

întemeiază pe dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 399

și art. 400 C. proc. civ., iar contestația la titlu se poate face

oricând în termenul de prescripție a executării silite, respectiv în

termen de 3 ani.

În cauză nu s-a

reținut nici excepția autorității de lucru judecat întrucât

cererea de precizare și lămurire a înțelesului dispozitivului

unei hotărâri nu tinde la o nouă judecată, ci doar la

lămurirea conținutului unei hotărâri astfel încât aceasta

să poată fi pusă în executare.

Cu privire la fondul cauzei

instanța de apel a considerat că în adevăr dispozitivul

sentinței nr. 11 din 17 ianuarie 2007 poate da naștere unor dubii în

cadrul executării silite în ceea ce privește suma exactă pentru

care s-au anulat formele de executare întocmite de A.V.A.S. și cu privire

la care s-a dispus întoarcerea executării.

Instanța a folosit o

astfel de exprimare întrucât la dosarul cauzei deși contestatoarea a

susținut că intimata A.V.A.S. a încasat sume mai mari decât suma de

326,24 lei, nu a făcut dovada în mod concret a sumelor efectiv încasate,

dar nici intimata A.V.A.S. nu a contestat încasarea unor sume mai mari prin

poprire.

Rezultă, în opinia

instanței de apel că cererea contestatoarei de a se preciza că

instanța a obligat A.V.A.S. la plata către SC P.M. SA a sumei de

6847,41 lei, excede contestației privind lămurirea înțelesului

și întinderii titlului executoriu, întrucât în dispozitivul sentinței

nr. 11 din 17 ianuarie 2007 nu se face referire la vreo astfel de

obligație.

S-a înlăturat și

cererea privind precizarea sumei pentru care s-a dispus întoarcerea

executării și pentru care au fost anulate formele de executare,

întrucât la momentul pronunțării sentinței nr. 11 din 17

ianuarie 2007 nu rezultă cu claritate această sumă, urmând ca

identificarea exactă a sumelor care vor fi restituite să fie

executate de către executorul judecătoresc.

La începutul dezbaterilor

instanța a respins excepția inadmisibilității cererii

motivând pe obiectul cererii care tinde la lămurirea înțelesului unui

titlu executor.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs intimata A.V.A.S., criticile vizând aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că în

mod greșit s-a respins excepția inadmisibilității cererii,

având în vedere că prin modul de formulare a cererii aceasta

reprezintă în realitate o acțiune în pretenții, în

condițiile în care se solicită obligarea la plata sumei de 6847,41

lei, prin aceasta tinzându-se în realitate la modificarea dispozitivului.

În mod greșit s-a

respins excepția prescripției extinctive de 6 luni fiind

încălcate dispozițiile art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998.

S-a mai considerat că

în mod eronat a fost respinsă excepția autorității de lucru

judecat în raport de solicitarea privind stabilirea situației anterioare

fiind încălcat și principiul disponibilității.

Recursul este nefondat.

Din conținutul cererii

formulate rezultă fără putință de tăgadă

că prin cererea formulată se solicită doar lămurirea

titlului prin mijlocul procedural permis de lege respectiv contestația la

titlu nefiind vorba de noi pretenții, care ar excede cadrului unei

contestații la titlu, ci de o cerere prin care se tinde la explicitarea

acelei părți din dispozitiv prin care s-a dispus repunerea în

situația inițială, adică restituirea unor sume de bani.

În ce privește

excepția prescripției dreptului material la acțiune aceasta este

o consecință a excepției inadmisibilității, cererea de

lămurire a titlului executoriu fiind întemeiată pe dispozițiile art.

399 și urm. C. proc. civ., deci pe contestația de drept comun,

nefiind aplicabile dispozițiile O.G. nr. 51/1998.

Cererea de lămurire a

titlului executoriu, față de prima cerere prin care s-a solicitat

anularea actelor de executare, au obiecte diferite și temeiuri legale diferite

nefiind întrunite dispozițiile art. 1201 C. civ.

De reținut că în

materia contestației la titlu principiul disponibilității se

reduce la cererea de lămurire în sine.

Pe calea contestației

la titlu, nu se poate impune judecătorului să interpreteze într-un

fel sau altul dispozitivul hotărârii pronunțate, ci doar să

aducă lămuriri suplimentare în privința capetelor de cerere

admise, aducându-se argumente în sensul dorit de partea interesată.

Rațiunea și logica

interpretării instanței sunt în afara oricărei critici, având în

vedere că nefăcându-se dovada sumelor de bani efectiv încasate de A.V.A.S.

rezultă că întoarcerea executării a fost dispusă pentru

orice sumă excedentă acestui plafon.

În acest context văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 2 din 20

ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 4 februarie 2010.