ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 413/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 1 octombrie 2008 SC P.M. SA a formulat contestație privind lămurirea înțelesului și întinderii titlului executoriu în contradictoriu cu intimații A.V.A.S. și C.A.S. Tulcea, în sensul că cere lămurirea înțelesului și întinderii sentinței comerciale nr. 11 din 17 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în sensul precizării faptului că instanța a dispus anularea formelor de executare pentru suma de 6847,41 lei, întoarcerea executării silite pentru aceiași sumă și obligarea A.V.A.S. la plata către contestatoare a sumei de 6847,41 lei. În susținerea cererii contestatoarea a arătat că prin dispozitivul sentinței comerciale menționate instanța de judecată a dispus anularea formelor de executare până la concurența sumei de 326,24 lei și întoarcerea executării până la concurența aceleiași sume.

Deși raționamentul utilizat de instanță este corect, contestatoarea a solicitat a se preciza expres sumele pentru care se anulează executarea silită și anume diferența dintre suma poprită și executată de A.V.A.S. și suma pentru care nu s-a putut face dovada achitării, respectiv 326,24 lei. Prin întâmpinarea formulată intimata a invocat excepția inadmisibilității, prescripției și autorității de lucru judecat. În ceea ce privește ultimele două excepții, intimata a arătat că termenul de prescripție specială prevăzut de art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998 este de 6 luni, iar în prezenta cauză contestatoarea a luat cunoștință de soluția pronunțată de instanță la data de 18 ianuarie 2007. Acțiunea prezentă a fost formulată în luna iulie a anului 2008, fiind depășit termenul special de prescripție.

S-a mai învederat că, prin contestație s-a solicitat și restabilirea situației anterioare executării silite generate de A.V.A.S., dar instanța s-a pronunțat asupra acestei cereri, obligând intimata numai la restituirea sumei de 326,24 ron încasată ca urmare a executării silite. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința nr. 2 din 20 ianuarie 2009 a respins excepțiile ridicate, a admis în parte contestația și a lămurit înțelesul sentinței nr. 11 din 17 ianuarie 2007 în sensul că au fost anulate formele de executare întocmite de A.V.A.S. pentru toate sumele care au fost încasate peste suma de 326,24 lei și s-a dispus întoarcerea executării pentru toate sumele încasate de A.V.A.S.

care au depășit 326,24 lei. S-a respins totodată cererea contestatoarei de a se preciza cuantumul exact a sumelor încasate de A.V.A.S. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că cererea formulată se întemeiază pe dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 399 și art. 400 C. proc. civ., iar contestația la titlu se poate face oricând în termenul de prescripție a executării silite, respectiv în termen de 3 ani. În cauză nu s-a reținut nici excepția autorității de lucru judecat întrucât cererea de precizare și lămurire a înțelesului dispozitivului unei hotărâri nu tinde la o nouă judecată, ci doar la lămurirea conținutului unei hotărâri astfel încât aceasta să poată fi pusă în executare.

Cu privire la fondul cauzei instanța de apel a considerat că în adevăr dispozitivul sentinței nr. 11 din 17 ianuarie 2007 poate da naștere unor dubii în cadrul executării silite în ceea ce privește suma exactă pentru care s-au anulat formele de executare întocmite de A.V.A.S. și cu privire la care s-a dispus întoarcerea executării. Instanța a folosit o astfel de exprimare întrucât la dosarul cauzei deși contestatoarea a susținut că intimata A.V.A.S. a încasat sume mai mari decât suma de 326,24 lei, nu a făcut dovada în mod concret a sumelor efectiv încasate, dar nici intimata A.V.A.S. nu a contestat încasarea unor sume mai mari prin poprire. Rezultă, în opinia instanței de apel că cererea contestatoarei de a se preciza că instanța a obligat A.V.A.S.

la plata către SC P.M. SA a sumei de 6847,41 lei, excede contestației privind lămurirea înțelesului și întinderii titlului executoriu, întrucât în dispozitivul sentinței nr. 11 din 17 ianuarie 2007 nu se face referire la vreo astfel de obligație. S-a înlăturat și cererea privind precizarea sumei pentru care s-a dispus întoarcerea executării și pentru care au fost anulate formele de executare, întrucât la momentul pronunțării sentinței nr. 11 din 17 ianuarie 2007 nu rezultă cu claritate această sumă, urmând ca identificarea exactă a sumelor care vor fi restituite să fie executate de către executorul judecătoresc. La începutul dezbaterilor instanța a respins excepția inadmisibilității cererii motivând pe obiectul cererii care tinde la lămurirea înțelesului unui titlu executor.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs intimata A.V.A.S., criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că în mod greșit s-a respins excepția inadmisibilității cererii, având în vedere că prin modul de formulare a cererii aceasta reprezintă în realitate o acțiune în pretenții, în condițiile în care se solicită obligarea la plata sumei de 6847,41 lei, prin aceasta tinzându-se în realitate la modificarea dispozitivului. În mod greșit s-a respins excepția prescripției extinctive de 6 luni fiind încălcate dispozițiile art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998. S-a mai considerat că în mod eronat a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat în raport de solicitarea privind stabilirea situației anterioare fiind încălcat și principiul disponibilității.

Recursul este nefondat. Din conținutul cererii formulate rezultă fără putință de tăgadă că prin cererea formulată se solicită doar lămurirea titlului prin mijlocul procedural permis de lege respectiv contestația la titlu nefiind vorba de noi pretenții, care ar excede cadrului unei contestații la titlu, ci de o cerere prin care se tinde la explicitarea acelei părți din dispozitiv prin care s-a dispus repunerea în situația inițială, adică restituirea unor sume de bani. În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune aceasta este o consecință a excepției inadmisibilității, cererea de lămurire a titlului executoriu fiind întemeiată pe dispozițiile art. 399 și urm. C. proc. civ., deci pe contestația de drept comun, nefiind aplicabile dispozițiile O.G.

nr. 51/1998. Cererea de lămurire a titlului executoriu, față de prima cerere prin care s-a solicitat anularea actelor de executare, au obiecte diferite și temeiuri legale diferite nefiind întrunite dispozițiile art. 1201 C. civ. De reținut că în materia contestației la titlu principiul disponibilității se reduce la cererea de lămurire în sine. Pe calea contestației la titlu, nu se poate impune judecătorului să interpreteze într-un fel sau altul dispozitivul hotărârii pronunțate, ci doar să aducă lămuriri suplimentare în privința capetelor de cerere admise, aducându-se argumente în sensul dorit de partea interesată. Rațiunea și logica interpretării instanței sunt în afara oricărei critici, având în vedere că nefăcându-se dovada sumelor de bani efectiv încasate de A.V.A.S.

rezultă că întoarcerea executării a fost dispusă pentru orice sumă excedentă acestui plafon. În acest context văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 2 din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 februarie 2010.