ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3426/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1256 din 16 iulie 2010 a Tribunalului Constanța a fost respinsă ca

nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta SC M. Constanța privind

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi

litigioase autentificat sub nr. 1198 din 9 iulie 2004 la B.N.P. G.L., încheiat între pârâții F.C., F.E., F.V. ca vânzători și F.C. și C.S. în calitate

de cumpărători ai acestor drepturi.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că societatea reclamantă este deținătoarea

imobilului situat în Constanța, cu privire la care pârâții F. au formulat în

temeiul Legii nr. 10/2001, două notificări, una adresată reclamantei, iar cea

de-a doua Primarului Municipiului Constanța, prin care au solicitat restituirea

în natură a imobilului.

Prin decizia nr. 145

din 4 iunie 2004 reclamanta a respins notificarea cu motivarea că are calitatea

de constructor de bună credință, având totodată capital privat.

Pârâții F. au

formulat contestație, cauza fiind înregistrată sub nr. 1190/36/2007 al

Tribunalului Constanța însă în timp ce cauza era pendinte a fost încheiat un

contract de vânzare-cumpărare prin care notificatorii au transmis

cumpărătorilor C. toate drepturile litigioase pretinse în cadrul Legii nr.

10/2001.

Prin litigiul de față

reclamanta a invocat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de

drepturi litigioase susținând în esență cauza și obiectul ilicit al acestui

act, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 10/2001, în privința calității de

persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul legii speciale.

Instanța de fond a

apreciat că nu subzistă aceste critici de nulitate, întrucât vânzarea (cesiunea)

de drepturi litigioase este reglementată de art. 1392 C. civ., este un contract

aleatoriu, fiind îndeplinite condițiile de validitate a unei asemenea

convenții.

A înlăturat

trimiterile făcute de reclamantă la instituția retractului litigios și la

practica instanței supreme în privința calității de persoane îndreptățite la

măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, ca neavând legătură cu speța

dedusă judecății.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta SC M. S.A. Constanța, criticile vizând

greșita aplicare a legii la situația de fapt.

Sub acest aspect

apelanta a arătat că, pentru o sumă de bani considerabilă, contractul a avut

drept scop o transmitere a calității procesuale, iar nu o stingere a dreptului

litigios, ceea ce este nelegal,

practica

instanțelor fiind unanimă în sensul că împotriva

dispoziției/deciziei

emisă de unitatea deținătoare, calitate procesuală activă nu poate avea decât

notificatorul.

Că înstrăinarea

dreptului litigios de către o persoană care ipotetic îndeplinea condițiile

pentru a-i fi recunoscută calitatea, în sensul dat de Legea nr. 10/2001,

constituie o încălcare a dispozițiilor art. 44 din Constituție, întrucât

limitele dreptului de proprietate, inclusiv a măsurilor reparatorii ce vizează

retrocedarea imobilului sunt stabilite de lege, iar în cauză legea a fost

încălcată într-un scop speculativ.

Prin decizia civilă

nr. 143/C din 14 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a fost

respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținând în considerentele

hotărârii următoarele:

Prin scopul avut în

vedere de părțile contractante și față de obiectul raportului juridic, prin

contractul intitulat „de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase” autentificat

sub nr. 1198 din 9 iulie 2004 la BNP G.L.(Năvodari) s-a urmărit de fapt

cesiunea drepturilor succesorale evocate în procedura Legii nr. 10/2001, de

către cedenții F. către cesionarii C. arătându-se în cuprinsul actului că

intimații – pârâți F.E., F.V. și F.C. au intenționat să vândă toate drepturile

(aflate în litigiul ce formează obiectul dosarului nr. 934/2004 al Tribunalului

Constanța), pretinse în baza calității de moștenitori ai autorilor lor N., C.

și R.F. asupra imobilului din Constanța.

Cedenții, au precizat

că drepturile cesionate, care au făcut obiectul notificării nr. 1083 din 26

martie 2004, respinsă prin decizia nr. 135/2004 a SC M.C. SA se fundamentează

pe certificatul de moștenitor eliberat de BNP „Asociați I. și P.I.G.” și pe

actele de proprietate ale antecesorilor.

Că, acestea fiind

clauzele contractuale, este evident că părțile nu au apelat la instituția

retractului litigios reglementată de art. 1402 C. civ., actul juridic intitulat

contract de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, vizând o translație a

drepturilor pretinse în considerarea calității cedenților de persoane

îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul din litigiu în procedura

Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta SC M.C. SA invocând motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a susținut următoarele

critici de nelegalitate:

Împotriva dispoziției

emisă în procedura Legii nr. 10/2001, de către unitatea deținătoare, singurul

care poate formula contestație și are calitate procesuală activă este notificatorul,

persoană îndreptățită, al cărui bun a fost preluat de către stat în condițiile

stabilite de art. 24 din Legea nr. 10/2001. Acest drept fiind unul personal și

netransmisibil în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Or, pârâții C. nu au

calitatea de moștenitori, nu îndeplinesc cerințele art. 4 din Legea nr.

10/2001, astfel încât înstrăinarea dreptului litigios reprezintă o încălcare a

dispozițiilor art. 44 din Constituția României, întrucât limitele dreptului de

proprietate inclusiv al măsurilor reparatorii sunt stabilite de lege.

În raport cu cele

expuse, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea

soluției, în sensul admiterii apelului și rejudecând cauza, să se constate

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

formulat este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:

Prevalându-se de

dispozițiile Legii nr. 10/2001 pârâții F. au formulat notificarea înregistrată

sub nr. 311/2001 prin care au solicitat Primăriei Municipiului Constanța

restituirea în natură a imobilului în litigiu.

Având în vedere

situația terenului aflat în patrimoniul Municipiului Constanța și faptul că,

imobilul construcției se afla în proprietatea SC M. SA Constanța notificarea a

fost trimisă spre soluționare acestei din urmă societăți.

Prin decizia nr. 135

din 4 iunie 2004 emisă de SC M. SA Constanța a fost respinsă notificarea

formulată de pârâții F.

Împotriva acestei

decizii, pârâții au formulat contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.

După formularea

contestației împotriva deciziei nr. 135 din 4 iunie 2009, pârâții F. prin

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1198 din 9 iulie 2004 au

înstrăinat toate drepturile ce li se cuveneau numiților F.C. și C.S., prețul

vânzării fiind de 500.000 dolari SUA.

La data de 10 martie

2008 reclamanta a învestit Judecătoria Constanța cu o acțiune în constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase

autentificat sub nr. 1198 din 9 iulie 2004, invocând cauza și caracterul ilicit

al obiectului acestui contract, întrucât o asemenea transmitere a drepturilor litigioase

este în neconcordanță cu dispozițiile și rațiunea Legii nr. 10/2001.

A mai susținut că,

urmărind condițiile de admisibilitate ale retractului litigios, rezultă

nelegalitatea acestei convenții, dat fiind că într-un asemenea caz, vânzare are

loc pentru a permite terțului titular al dreptului să stingă respectiva cauză

fără judecată.

Că, singurul care

poate avea calitate procesuală activă poate fi doar notificatorul, adică

persoana îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Potrivit

dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, constând în restituirea în

natură sau prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data

preluării în mod abuziv a acestora, precum și moștenitorii legali sau

testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

În stabilirea

persoanelor îndreptățite la moștenire, legiuitorul indică limitativ, excepția

prevăzută de art. 4 alin. (2) din lege, care recunoaște acest drept și

moștenitorilor persoanei fizice îndreptățite.

Din interpretarea

acestor dispoziții rezultă că, procedura administrativă de restituire în natură

sau prin contract poate fi declanșată numai de către persoana îndreptățită la

măsuri reparatorii și tot aceasta are facultatea de a sesiza instanța de

judecată cu o contestație împotriva refuzului nejustificat de a soluționa

notificarea.

În speță, calitatea

procesuală activă în declanșarea litigiului ce formează obiectului dosarului

nr. 935/2004 o au pârâții F., întrucât aceștia au formulat notificarea

înregistrată sub nr. 3133/2001, și tot aceștia au formulat contestație

împotriva dispoziției nr. 135 din 4 iunie 2004 emisă de recurenta – reclamantă.

În acest context, în

mod corect, atât prima instanță cât și cea de apel au apreciat că, dreptul

litigios poate forma obiectul cesiunii, întrucât cedenții F. au fost cei care

au formulat în nume propriu notificarea și tot ei au promovat contestația

împotriva deciziei nr. 135 din 4 iunie 2004 emisă de recurenta – reclamantă,

nefiind încălcate dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001.

Față de cele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

formulat de recurenta-reclamantă SC M. S.A. Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC M. CONSTANȚA S.A împotriva deciziei civile nr. 143 C din 14 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2012.