ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1116/2014

În condițiile art.

256 C. proc. civ., asupra recursului de față constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1195 din 14 iulie 2010 a

fost dispusă exproprierea terenului proprietatea reclamantei în suprafață de

497 mp situat în comuna Bărcănești, sat Ghighiu, tarlaua 33, parcela 587/1,

județul Prahova, stabilindu-se un cuantum al despăgubirilor de 7.639 RON, echivalentul

a 3,6 euro/mp.

Prin contestația

înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4963/105/2010,

contestatoarea G.T., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., a solicitat

ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună modificarea hotărârii de

stabilire a despăgubirilor nr. 1195 din 14 iulie 2010 și a procesului-verbal de

stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 1195 din 9 iulie 2010, emise de

Statul român, prin C.N.A.D.N.R. SA, urmând ca despăgubirea să fie stabilită în

cuantum de 24.850 euro, respectiv de 50 euro/mp.

În motivarea

contestației, s-a susținut că în mod nelegal a fost stabilită drept despăgubire

o sumă derizorie, fără a avea în vedere prețul de circulație a terenului în

zonă, amplasamentul acestui teren și nici pagubele produse.

Totodată,

contestatoarea a arătat că despăgubirile au fost stabilite diferențiat și fără

un criteriu stabilit, fiind acordate altor persoane despăgubiri de 10 ori mai

mari, terenurile acestora aflându-se la mare distanță față de gospodăria

acestora.

Intimatul a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, în

condițiile în care la evaluarea terenului expropriat s-a ținut seama de toate

criteriile prevăzute de lege în acest sens.

În cauză a fost

administrate proba cu acte și o expertiză de evaluări imobiliare.

Prin Sentința civilă

nr. 298 din 1 februarie 2013, Tribunalul Prahova a respins acțiunea, ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a înlăturat concluziile experților desemnați în

cauză și a reținut că suma stabilită ca despăgubiri prin hotărârea contestată

este reală, fiind incluse și daunele aduse proprietarului cât și valoarea

terenului, cu respectarea dispozițiilor imperative ale legii.

Împotriva sentinței

pronunțate de tribunal, a formulat apel contestatoarea.

În apelul său,

contestatoarea a criticat decizia atacată pentru nelegalitate și netemeinicie,

apreciind că este dată cu aplicarea greșită a legii, în speță, a prevederilor

art. 25 - 26 din Legea nr. 33/1994.

Contestatoarea a solicitat

admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond, admiterea

contestației, modificarea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor

emisă de intimată C.N.A.D.N.R., Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2004 a

județului Prahova și Consiliul Local al Comunei Bărcănești, Județul Prahova, în

sensul în care despăgubirea să fie stabilită în cuantumul precizat de expertul

numit de contestatoare la suma de 9.840,6 euro, respectiv de 19,8 euro/mp, iar

în subsidiar omologarea raportului de expertiză efectuat de expertul numit de

către instanță la 11 euro/mp.

Prin Decizia civilă

nr. 41 din 25 iunie 2013, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de

contestatoare a dispus anularea Hotărârii nr. 1195 din 14 iulie 2010 și

Procesul-verbal nr. 1195 din 9 iulie 2010 de stabilire a despăgubirilor și a

obligat intimata să plătească apelantei suma de 35.705 RON reprezentând

despăgubiri pentru terenul în suprafață de 497 mp situat în comuna Bărcănești,

sat Ghighiu, nr. X, conform raportului de expertiză N.D.

Pentru a adopta

această soluție instanța de apel, prin prisma actelor și a lucrărilor

dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, a reținut că suma

de 43.540 RON calculată drept despăgubire de expertul N.D., desemnat de instanță,

pentru terenul expropriat reprezintă valoarea reală de circulație a imobilului

expropriat. A înlăturat astfel concluziile rapoartelor de expertiză întocmite

de ceilalți experții cu motivarea că acestea sunt în discordanță cu art. 26 din

Legea nr. 33/1994. Pe de altă parte, s-a reținut că având în vedere că s-a

făcut dovada printr-o serie de hotărâri judecătorești depuse la dosarul cauzei

că pentru un teren similar, din aceeași zonă, au fost acordate despăgubiri în

cuantum de 18 euro/mp și cu privire la care s-a statuat că respectă

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, a se acorda o sumă drept

despăgubire ca cea propusă de expertul M.I., ar conduce la o încălcare a

prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, instanța

a mai reținut că rapoartele de expertiză întocmite în cauză au avut în vedere

informații de la Primăria Comunei Bărcănești, de la agenții imobiliare,

valoarea despăgubirilor rezultând ca urmare a comparațiilor directe pentru

terenuri similare din zona de amplasament, dată fiind lipsa tranzacțiilor din

perioada de referință.

Împotriva menționatei

decizii a declarat și motivat recurs, în termen legal, pârâta C.N.A.D.N.R.,

prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele

de recurs, pârâtul a susținut că instanța de apel, prin omologarea punctului de

vedere întocmit de către expertul N.D., a ținut cont la stabilirea

despăgubirilor de prețurile de ofertare publicate pe internet, ignorând astfel

dispozițiile legale ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și nu a avut în

vedere vânzările efective ale imobilelor în unitatea administrativ teritorială,

adică în localitatea Bărcănești.

Prin decizia

pronunțată, instanța de apel nu a considerat necesar să aibă în vedere punctul

de vedere întocmit de către expertul M.I., care a făcut referire la prețurile

de tranzacționare din unitatea administrativ teritorială a Comunei Bărcănești.

Din acest punct de

vedere, recurentul susține necesitatea efectuării unei noi expertize cu

respectarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994.

Examinând criticile

invocate de recurentul pârât raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta

este fondat pentru următoarele considerente:

Prin Încheierea din

data de 3 februarie 2011, Tribunalul Prahova a dispus, în conformitate cu

dispozițiile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, numirea experților N.D.

din partea instanței, expert M.I. la propunerea intimatului și expert C.M. la

solicitarea reclamantei pentru întocmirea unui raport de expertiză având ca

obiectiv evaluarea terenului în litigiu, ținându-se seama de prețurile de

tranzacționare ale imobilelor de același fel din zona administrativ-teritorială

unde se află situat imobilul supus exproprierii.

Cei trei experți

desemnați au întocmit fiecare câte un raport de expertiză.

Înalta Curte constată

că punctul de vedere omologat de instanța de apel, cel al expertului N.D. nu

s-a raportat la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât acesta a

folosit, conform concluziilor acestuia, informațiile agențiilor imobiliare și

metoda comparației directe, metodă la care a apelat și expertul C.M.

Este de reținut și

faptul că expertul tehnic M.I., numit la solicitarea pârâtului, a declarat că a

inventariat Contracte de vânzare-cumpărare din anii 2007 și 2008 fără însă a le

anexa la raportul efectuat, iar în ceea ce privește prețurile de tranzacționare

a terenurilor în anii 2009 - 2011, acesta a afirmat că piața imobiliară este

blocată, în sensul că nu s-au mai făcut și nu se fac tranzacții.

Prin urmare, ceea ce

au analizat experții au fost ofertele de vânzare publicate pe internet și nu

vânzările efective, așa cum prevăd dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994.

Potrivit art. 26

alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane”, iar potrivit alin. (2)

al aceluiași articol „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel și imobilele administrativ-teritoriale, la data

întocmirii raportului de expertiză …”.

Rezultă astfel că

textul mai sus menționat indică un criteriu legal obiectiv de determinare a

despăgubirilor astfel încât la calcularea acestora trebuie să se țină seama de

prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici

similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză.

Niciunul dintre cei

trei experți nu a identificat prețurile cu care se vând în mod obișnuit

terenurile din zonă, de aceeași categorie cu cel expropriat, în sensul de preț

plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare și nu

de oferte de preț ale agențiilor imobiliare ori prețuri de tranzacționare

extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică

publicitate.

În consecință,

constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea art. 26 din

Legea nr. 33/1994, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât, va casa decizia

recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Astfel, urmează ca

instanța de apel să dispună efectuarea expertizei, de către comisia de experți

constituită în condițiile art. 25 din aceeași lege, urmând ca experții să

stabilească despăgubirile cuvenite reclamanților în raport de „prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”, preț

rezultat din contracte de vânzare-cumpărare autentice, iar nu simple oferte de

vânzare.

În vederea

identificării unor atare comparabile, instanța va avea obligația de a manifesta

rol activ prin efectuarea de adrese către instituțiile care dețin astfel de

informații, cum ar fi Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, primărie,

Direcția de Taxe și Impozite Locale, urmând ca pe baza informațiilor primite

privind tranzacțiile încheiate în zonă să procedeze la evaluare, luând în

considerare prețurile din aceste tranzacții.

Doar în cazul în

care, în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului necesar)

efectuate de instanță în legătură cu existența unor asemenea acte juridice la

data întocmirii raportului de expertiză, se va constata că nu există asemenea

tranzacții, se vor avea în vedere alte metode propuse de experți.

Cu ocazia rejudecării,

se va proceda la completarea raportului de expertiză în sensul mai sus arătat

și, în măsura în care se va aprecia necesar, chiar la efectuarea unei noi

expertize, care să determine cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanților în

conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994,

urmând ca apoi curtea de apel să se pronunțe asupra legalității sentinței de

fond sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul C.N.A.D.N.R. împotriva Deciziei nr. 41 din 25 iunie 2013 a

Curții de Apel Ploiești, secția a I civilă.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2014.

Procesat de GGC - LM