ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7188/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7188/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 2235/105 din 12

mai 2009, contestatorul M.N. a chemat în judecată pe intimata C.N.A.D.N.R., în

calitate de reprezentant al Statului Roman, solicitând instanței ca, prin hotărârea

ce o va pronunța, să dispună anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor

nr. 851 din 30 aprilie 2009 și a procesului-verbal nr. V1. din 28 aprilie 2009,

în sensul modificării acestora și acordarea unor despăgubiri în valoare de 450.000

RON pentru terenul expropriat, proprietatea sa, în suprafață de 115 m.p. și construcția

situată pe acesta, aflate în com. B., jud. Prahova, precum și la plata cheltuielilor

de judecată.

În

motivarea contestației, s-a arătat că în mod nelegal s-a dispus

acordarea unor despăgubiri pentru terenul expropriat și construcția aferentă, în

valoare de 112.744 RON, fără să se țină seama de prețul de circulație al terenului

în zonă, de amplasamentul acestuia, de pagubele ce i se cauzează ca urmare a exproprierii

imobilelor, neavând posibilitatea să-și achiziționeze un alt imobil cu suma oferită.

La data de 02 iunie 2009, intimata a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea contestației, în condițiile în care la evaluarea

imobilelor expropriate s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de lege în

acest sens.

La data de 10 noiembrie 2009, instanța,

având în vedere că M.N. a decedat, a dispus introducerea în cauză în calitate de

contestatori a moștenitorilor acestuia, M.A. și M.M.V.

Prin sentința civilă nr. 772 din 1

iunie 2010, Tribunalul Prahova a admis în parte contestația formulată de contestatorul

M.N., decedat pe parcursul soluționării cauzei, continuată de moștenitorii legali

ai acestuia M.A. și M.M.V.; a modificat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor

nr. 851 din 30 aprilie 2009 și procesul verbal nr. V1. din 28 aprilie 2008 emise

de către intimată, în sensul că a stabilit în favoarea contestatorilor dreptul de

a încasa o despăgubire în cuantum total de 122.065 RON, reprezentând c/valoarea

imobilului situat în comuna B., județul Prahova, compus din terenul în suprafață

de 115 mp. și construcție, supuse exproprierii, în loc de 112.744 RON, și a obligat

intimata să achite contestatorilor c/valoarea acestei sume, plus 900 RON cheltuieli

de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut, în esență, că, potrivit Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 851

din 30 aprilie 2009, procesului-verbal nr. V1. din 28 aprilie 2008, documentației

și memoriului tehnic depus la dosar, s-a dispus exproprierea și aprobarea acordării

de despăgubiri în favoarea autorului contestatorilor - defunctul M.N., pentru exproprierea

terenului proprietatea acestuia de 115 m.p. și o construcție situate în com. B.,

despăgubiri stabilite în valoare totala de 112.744 RON, cu care contestatorul nu

a fost de acord.

Potrivit raportului de expertiză construcții

ing. D.L., valoarea totala a terenului de 115 m.p. și a construcției expropriate

situate în com. B. este de 122.065 RON, la data emiterii Hotărârii nr. 851 din

30 aprilie 2009, adică de 30 euro/m.p., ținându-se seama de caracteristicile construcției,

de existența sau inexistența anumitor utilități, de coeficienții pozitivi și negativi

aplicabili, de prețul de tranzacționare pe piața imobiliară practicat în zonă, de

daunele cauzate proprietarului, de modul de amplasare a imobilelor și de criteriile

unitare de individualizare.

În

cuprinsul punctului de vedere exprimat de expertul intimatului

M.I., s-a menționat că valoarea reală a despăgubirii pentru imobilele supuse exproprierii

este de 112.744 RON, ținându-se seama de criteriile unitare de individualizare,

de prejudiciul efectiv suferit de fostul proprietar, de prețurile de tranzacționare

practicate în zonă.

De asemenea, în baza punctului de vedere

exprimat de ing. C.C., expertul contestatorilor, s-a specificat că valoarea totală

a despăgubirilor pentru imobilele supuse exproprierii la data emiterii hotărârii

este de 239.952,80 RON și de 190.842,80 RON, în prezent, la data efectuării expertizei

- 20 aprilie 2010, ținându-se seama de amplasamentul imobilelor, utilitățile existente,

prețurilor practicate pe piața imobiliară în zonă, de metodele comparației directe

și abordarea costurilor.

Din analiza probelor administrate în cauză

și raportat la dispozițiilor art. 5 și urm. din Legea nr. 198/2004, tribunalul a

reținut că s-a dispus exproprierea terenului de 115 m.p. și a construcției aferente,

situate în com. B., proprietatea contestatorului M.N., pentru construirea autostrăzii

București-Brașov și acordarea cu titlu de despăgubiri a sumei de 112.744 RON, însă

din raportul de expertiză tehnică construcții ing. D.L. reiese că valoarea totală

a despăgubirii pentru imobilele supuse exproprierii la data emiterii hotărârii,

la 30 aprilie 2009, este de 122.065 RON, adică de 30 euro/m.p., ținându-se seama

de amplasamentul imobilelor, de caracteristicile construcției, de existența sau

inexistența anumitor utilități, de coeficienții pozitivi și negativi aplicabili,

de prețul de tranzacționare pe piața imobiliară practicat în zonă, de daunele cauzate

proprietarului, de modul de amplasare a imobilelor, de criteriile unitare de individualizare.

Apărările intimatului în sensul că valoarea

reală a despăgubirii este de 112.744 RON, atât la data emiterii hotărârii, cât și

la data efectuării expertizei, invocându-se punctul de vedere al expertului M.I.,

nu au fost avute în vedere de instanță, cu motivarea că acesta nu face altceva decât

să exprime pur și simplu opinia sa care a stat la baza emiterii hotărârii și a procesului-verbal

contestate în prezenta cauză, opinie care are un caracter pur subiectiv și care

nu concordă cu valoarea stabilită de către expertul constructor D.L.

Pretențiile contestatorilor în sensul că

despăgubirile pentru imobilele în litigiu trebuie stabilite în raport de opinia

exprimată de expertul C.C., invocându-se diferite criterii evidențiate de către

acesta din urmă, ajungându-se la valoarea de 239.952,80 RON la 30 aprilie 2009,

au fost apreciate ca neîntemeiate, deoarece din analiza raportului de expertiză

tehnică construcții ing. D.L. reiese cu certitudine că la stabilirea valorii de

122.065 RON s-a ținut seama de aceleași criterii și metode de evaluare descrise

de expertul C.C., iar valorile stabilite între cele două expertize sunt foarte mari,

caz în care la determinarea valorii reale a despăgubirilor se ține seama în exclusivitate

de raportul de expertiză construcții ing. D.L.

Prin decizia nr. 196 din 4 octombrie 2010

a Curții de Apel Ploiești, s-au admis apelurile formulate de contestatori și de

pârât, s-a anulat sentința nr. 772/2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, și s-a

trimis cauza spre rejudecare în primă instanță Judecătoriei Ploiești, iar, prin

decizia nr. 5535 din 28 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursurile declarate de reclamanți

și pârât, și a casat decizia cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de

apel, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 198/2004,

astfel cum au fost modificate prin art.

IV

pct. 4 din O.U.G. nr. 228/2008, cererile adresate instanței

judecătorești pentru stabilirea, în contradictoriu cu Statul Român, a dreptului

de despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt de competența instanțelor

de drept comun.

Potrivit legii speciale în materie de expropriere,

Legea nr. 33/1994, instanța de drept comun este tribunalul, capitolul

IV

din lege (art. 21-27) prevăzând procedura

în fața instanței privind soluționarea cererii de expropriere și stabilire a despăgubirilor.

Art. 21 din actul normativ menționat prevede

că „soluționarea cererilor de expropriere este de competența tribunalului județean

sau a Tribunalului București în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere",

în același sens fiind și dispozițiile Normelor metodologice din 8 aprilie 2009 de

aplicare a Legii nr. 198/2004, care prin art. 8 fac trimitere la art. 9 din lege

și dispun că cererile adresate instanțelor judecătorești de către expropriatul nemulțumit

de cuantumul despăgubirii se vor depune la tribunalul în a cărei rază teritorială

sunt situate imobilele ce fac obiectul exproprierii.

Din coroborarea și interpretarea dispozițiilor

legale menționate anterior, instanța supremă a statuat că rezultă fără echivoc că

tribunalul este competent să soluționeze în primă instanță cererile de expropriere,

astfel că Tribunalul Prahova a fost legal învestit ca instanță de fond pentru judecarea

contestației reclamantului, formulată în baza Legii nr. 33/1994 și Legii nr. , 198/2004.

Curtea de Apel Ploiești, secția

I

civilă, prin decizia nr. 169 din 24 octombrie

2011, a respins ca nefondate apelurile declarate de contestatorii M.A. și M.M.V.,

și de intimatul Statul Român- prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva sentinței civile

nr. 772 din 01 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, reținând, în esență,

următoarele;

Primind dosarul spre rejudecare, analizând

apelurile formulate, prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului

și a dispozițiilor legale incidente în soluționarea cauzei, instanța de apel a reținut,

cu privire la apelul formulat de pârâtul Statul Român-prin C.N.A.D.N.R., că este

nefondat, după cum se va arăta în continuare:

Astfel, s-a respins critica potrivit căreia

în mod nelegal instanța de fond a dispus omologarea raportului de expertiză întocmit

de ing. D.L. și obligarea Statului român la plata despăgubirilor stabilite de aceasta,

deoarece comisia de experți ar fi trebuit să întocmească un raport de expertiză

unic de către cei trei experți desemnați în cauză, reținând că, ținând cont și de

dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea despăgubirilor, instanța

va constitui o comisie de experți formată dintr-un expert numit de instanță, unul

desemnat de expropriator și al treilea desemnat de persoanele supuse exproprierii,

fără însă să se menționeze că trebuie întocmit un raport unic.

Critica potrivit căreia în mod nelegal

s-a omologat raportul de expertiză sus-menționat, pentru că la stabilirea valorii

terenului expropriat experții D.L. și C.C. nu ar fi luat în considerare prețurile

reale de tranzacționare, ci doar prețurile de ofertare publicate în ziare și pe

internet, a fost respinsă cu motivarea că experta D.L. a arătat în mod detaliat

care este materialul documentar ce a stat la baza întocmirii lucrării, precizând

că a preluat date de la Primăria comunei B. din care a rezultat că prețurile practicate

în anul 2008, pentru terenuri cu construcții, a fost de circa 30 euro/mp; că despăgubirea

ce se acordă persoanelor expropriate de bunurile imobile se compune din valoarea

reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite,

și că invocarea de către pârât a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 198/2004 este

nefondată, întrucât în cauza de față nu se face dovada că s-au plătit despăgubirile

reclamanților.

De asemenea, s-a respins și critica potrivit

căreia trebuia luat în considerare numai punctul de vedere exprimat de ing. M.I.,

care a analizat prețurile de tranzacționare ale imobilelor din comuna B. verificând

prețurile din contractele de vânzare-cumpărare care se găsesc la această primărie,

reținând că opinia acestui expert este singulară, pe când valorile stabilite de

ceilalți doi experți, respectiv C.C. și D.L., sunt aproximativ identice, cu mici

diferențe.

Susținerea apelantului că, prin omologarea

raportului de expertiză întocmit de ing. D.L. și prin admiterea cererii de chemare

în judecată, intimatul s-a îmbogățit fără justă cauză pe seama Statului român, a

fost apreciată ca nefondată, având în vedere faptul că instanța a respectat dispozițiile

art. 25-26 din Legea nr. 33/1994.

Cu privire la apelul formulat de reclamanții

M.A. și M.M.V., Curtea a reținut că și acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Deși apelanții au susținut că, în mod eronat,

instanța a admis în parte contestația, acordând despăgubiri în sumă de 122.065 RON,

reprezentând c/val imobilului situat în com. B., compus din teren de 115 mp și construcție

supuse exproprierii, totuși aceștia nu au arătat de ce este eronată această sumă

și care ar fi suma corespunzătoare, în opinia lor, pentru prejudiciul cauzat prin

expropriere.

S-a conchis, că, în mod corect, instanța

de fond a respins obiecțiunile formulate de contestatori, prin apărător, întrucât

expertiza întocmită de expert D.L. în varianta

I

a stabilit valoarea reală a despăgubirilor pentru imobilele

în litigiu ținându-se seama de valoarea existentă la data emiterii hotărârii de

expropriere.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs

pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, indicând ca temei legal al criticilor

formulate art. 304 pct. 1 și 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestora a arătat

următoarele:

Completul de judecată, care a judecat cauza

în apel, a fost nelegal constitut, potrivit de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., întrucât

prezentul dosar a avut două cicluri procesuale în faza de apel, iar hotărârile date

au fost pronunțate de către același complet de judecată.

În

mod corect, judecătorii cauzei aveau obligația de a formula

cerere de abținere, având în vedere că, în prezenta cauză, se mai pronunțaseră.

De asemenea, s-a arătat că instanța de

apel, cât și instanța de fond au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994, conform cărora „la calcularea despăgubirilor experții, precum și instanța

vor tine seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel

în unitatea administrativ teritoriala", adică în localitatea B., motiv de recurs

prevăzut de art. 304, pct. 9 C. proc. civ.

Sintagma „prețul cu care se vând în mod

obișnuit imobilele" nu poate indica decât „prețul de tranzacționare" al

acestor imobile, menționat în contractele de vânzare-cumpărare și nicidecum „prețul

de ofertare" postat pe diverse pagini de internet sau în diferite ziare din

jud. Prahova, de care în mod greșit a ținut seama instanța de apel și experții numiți

de către aceasta instanța.

Or, instanțele de fond prin omologarea

punctelor de vedere întocmite de către experții C.C. și D.L. au ținut cont la stabilirea

despăgubirilor de prețurile de ofertare apărute pe internet și în presa prahoveana,

ignorând astfel dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Examinând decizia în limita criticilor

formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 1, 5 și 9 C. proc. civ., instanța

constată următoarele.

Potrivit art. 304 pct. 1 C. proc. civ.,

casarea unei hotărâri se poate cere „când instanța nu a fost alcătuita potrivit

dispozițiilor legale.

În

speță, hotărârea primei instanțe este supusă căii de atac

a apelului, iar faptul că în rejudecarea apelului, în al doilea ciclu procesual,

completul de judecată a fost format din doi judecători, aceiași ca cei din primul

ciclu procesual, nu înseamnă că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor

art. 304 alin. (1) C. proc. civ., care sancționează nerespectarea căilor de atac

cărora le este supusă hotărârea primei instanțe, precum și nerespectarea dispozițiilor

legale privind alcătuirea completului de judecată.

Aceste critici vizează, însă, nelegalitatea

deciziei recurate, ca fiind dată cu încălcarea art. 24 (1) C. proc. civ., ceea ce

se circumscrie art. 304 pct. 5 C. proc. civ., și sunt nefondate, pentru cele ce

urmează:

Potrivit art. 24 C. proc. civ., „Judecătorul

care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași

pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare".

În

sensul acestei dispoziții legale există incompatibilitate

pentru un judecător, în caz de rejudecare după casare, dacă s-a pronunțat pe fondul

cauzei într-unui din ciclurile procesuale anterioare.

Or, în speță, în primul ciclu procesual,

în apel, judecătorii, aceiași cu cei din cel de-al doilea ciclu procesual, nu s-au

pronunțat pe fondul cauzei, astfel că aceștia nu erau incompatibili în rejudecarea

cauzei.

În

ceea ce privește criticile formulate de recurentul pârât întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că decizia recurată a fost

dată cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, se constată

că sunt fondate, pentru cele ce succed:

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994,

atât experții, cât și instanța au obligația ca, la stabilirea despăgubirilor acordate,

să țină seama de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

În

speță, instanța de apel și-a întemeiat soluția pronunțată

pe raportul de expertiză efectuat în faza de judecată a fondului, cu încălcarea

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, întrucât, deși efectuat în anul 2010,

la stabilirea despăgubirilor s-au avut în vedere datele primite de la Primăria B.,

din care a rezultat că prețurile practicate în anul 2008 pentru terenuri cu construcții

au fost de cea 30 euro/mp.

Prin urmare, experții nu s-au raportat

la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în zona în care

este situat imobilul în litigiu la data efectuării raportului de expertiză, așa

cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare, ci s-au raportat la adresele comunicate

de Primăria B. din care au rezultat prețurile practicate la nivelul anului 2008,

pentru terenuri cu construcții în aceeași localitate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, într-o

jurisprudență constantă, a stabilit semnificația sintagmei „prețul cu care se vând,

în mod obișnuit imobilele" ca fiind prețul plătit efectiv și consemnat ca atare

în contractele autentice de vânzare-cumpărare.

De aceea, pentru stabilirea valorii despăgubirilor

ce li se cuvin contestatorilor, se constată că se impune refacerea raportului de

expertiză, proba incompatibilă cu structura recursului, potrivit dispozițiilor

art. 305 C. proc. civ., cu respectarea dispozițiilor legale menționate, care va

ține seama de valoarea reală a imobilului expropriat, de prejudiciul cauza proprietarului

sau altor persoane îndreptățite și de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii acestuia,

luând în considerare prețul plătit efectiv și consemnat ca atare în cuprinsul contractelor

autentice de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare.

Pentru aceste considerente, instanța, în

baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. SA, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, se vor administra

probele necesare în sensul celor mai sus expuse și se va ține seama de toate mijloacele

de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 169 din 24 octombrie 2011 a Curții

de Apel Ploiești, secția

I

civilă.

Casează

decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2012.