ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4456/2012

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 12 mai 2009 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții C.M. și C.L. au chemat în judecată Statul Român - prin C.N.A.D.N.R. SA București și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună modificarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 849 din 30 aprilie 2009 și a procesului-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor din 28 aprilie 2009 și obligarea intimatului la plata către reclamanți a sumei de 500.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru imobilul expropriat, ce a fost proprietatea lor, situat în Județul Prahova, comuna B., sat B. Prin cererea precizatoare, depusă la data de 19 ianuarie 2010, reclamanții au arătat că solicită despăgubiri în cuantum de 250.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 1433 din 09 noiembrie 2010, Tribunalul Prahova a respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor invocată de intimat, a admis în parte contestația precizată și a modificat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 849 din 30 aprilie 2009 și procesul-verbal din 28 aprilie 2009 în sensul că a obligat intimatul să plătească contestatorilor suma totală de 193.084 RON despăgubiri pentru imobilul situat în comuna B., sat B. Tribunalul a reținut că, urmare exproprierii suportate de contestatori, acestora li s-au acordat despăgubiri în sumă de 128.998 RON, dar că valoarea reală a despăgubirilor pe care contestatorii urmează să le primească este de 193.084 RON, astfel cum a fost calculată de expert C.M., care a ținut seama de amplasamentul imobilului, de valorile practicate pe piața imobiliară, de coeficienții pozitivi și negativi de corecție aplicați, de posibilitățile de acces, de restricțiile constructive, de utilități, de metodele comparative de evaluare aplicabile și de marja de negociere pe piața imobiliară.

Tribunalul a înlăturat susținerea contestatorilor conform căreia despăgubirile ce urmează a li se acorda sunt în valoare de 249.264 RON, așa cum a stabilit expertul consilier C.C., deoarece din expertiza tehnică evaluări imobiliare C.M. reiese că valoarea stabilită de aceasta reprezintă o valoare reală, aplicată în raport de criteriile stabilite de lege, în timp ce valoarea stabilită de expertul C.C. este exagerat de mare în raport de metoda aplicată și prețurile de pe piața imobiliară. Nu a fost reținut nici punctul de vedere al expertului M.I., expert parte pentru intimat, întrucât s-a considerat că valoarea stabilită de acest expert este mică față de valoarea reală a imobilului în prezent și față de metodele de evaluare aplicate.

Instanța a respins excepția lipsei calității procesule active a contestatorilor, invocată de intimat, apreciind că existența unei declarații din partea acestora în sensul că sunt de acord cu despăgubirile stabilite și că renunță la eventuale contestații nu poate înlătura dreptul lor de a uza de contestația prevăzută de lege, pentru că altfel li s-ar încălca accesul la justiție. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât contestatorii cât și intimatul-pârât, iar prin decizia civilă nr. 145 din 28 iunie 2011, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, ambele apeluri formulate. Analizând apelul contestatorilor, Curtea de Apel a reținut că acesta vizează cuantumul despăgubirilor și este neîntemeiat deoarece tribunalul a majorat cuantumul despăgubirilor ce se cuvin contestatorilor de la 128.998 RON la 193.084 RON având în vedere expertiza efectuată în cauză de expert C.M.

Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, acest expert a avut în vedere toate criteriile legale de evaluare, ținând cont de amplasamentul imobilului, de valorile practicate pe piața imobiliară, aplicând coeficienți pozitivi și negativi de corecție, a analizat posibilitățile de acces, utilitățile existente în zonă și metodele comparative de evaluare precum și marja de negociere pe piața imobiliară. Expertiza efectuată în fața instanței de apel relevă faptul că aceasta este valoarea reală a despăgubirilor, întrucât expertul desemnat de instanță, M.G., evaluând același imobil ajunge la o valoare aproximativ egală cu cea stabilită de expertul desemnat de Tribunalul Prahova, diferența fiind nesemnificativă (197.097 RON în loc de 193.084 RON).

Concluziile experților parte, respectiv M.I. și C.C., nu pot fi luate în discuție pentru că stabilesc valori fie prea mari, fie prea mici, fără a ține seama de toate criteriile legale de evaluare. În ceea ce privește apelul formulat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, Curtea de Apel a reținut că prima critică, referitoare la greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale active a contestatorilor, este nefondată, întrucât declarația autentificată a contestatorilor în care aceștia au precizat că sunt de acord cu cuantumul despăgubirilor și că nu înțeleg să atace în instanță hotărârea intimatei nu le poate înlătura dreptul de a uza de calea contestației, pentru că ar însemna să li se încalce dreptul de liber acces la justiție.

S-a mai reținut că susținerea conform căreia despăgubirile acordate de prima instanță sunt mult prea mari față de valoarea reală a imobilelor expropriate urmează a fi înlăturată pentru aceleași considerente pentru care a fost respins apelul declarat de contestatori. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs atât reclamanții C.L. și C.M., cât și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA. 1. Prin recursul declarat, reclamanții C.L. și C.M. formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ: Instanța nu a ținut cont de punctul de vedere al expertului consilier C.C. care a stabilit o valoare a bunurilor expropriate apropiată de valoarea reală.

De asemenea, instanța de judecată nu a luat în considerare faptul că recurenții sunt în imposibilitate de a-și cumpăra un imobil asemănător în zonă datorită prețurilor practicate în tranzacțiile imobiliare. Experții nu au avut în vedere prețurile tranzacționate în zona la momentul efectuării expertizei. 2. Pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA critică decizia instanței de apel pentru următoarele motive, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: Instanța de apel a soluționat procesul fără pune in discuția părților și fără a se pronunța cu privire la primul motiv de apel, prin care pârâtul a criticat sentința primei instanțe sub aspectul soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a celor doi reclamanți.

Se mai susține că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994 atunci când a stabilit că raportul de expertiză omologat a fost corect întocmit, deoarece experții au calculat despăgubirea luând în considerare prețurile de ofertare a imobilelor din comuna B., iar nu prețul menționat în contracte de vânzare-cumpărare. La termenul de judecată din data de 14 iunie 2012, reprezentantul pârâtului a arătat că nu mai susține motivul de recurs vizând calitatea procesual activă a reclamanților, astfel încât, față de principiul disponibilității care guvernează desfășurarea litigiului civil, Înalta Curte nu va mai analiza criticile circumscrise acestui motiv de recurs.

Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte retine următoarele: Întrucât ambele recursuri declarate în cauză vizează nelegalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel pentru încălcarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate, Înalta Curte va răspunde criticilor formulate prin considerente comune: Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, „la stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile administrate de aceștia". Confirmând hotărârea primei instanțe care și-a întemeiat soluția pronunțată pe raportul de expertiză efectuat în faza de judecată a fondului, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, în cuprinsul acestui raport, experții menționează că au avut în vedere prețurile de ofertă publicate pe internet la care au aplicat diverse corecții. Tot astfel, în raportul de expertiză efectuat în faza de judecată a apelului, experții stabilesc cuantumul despăgubirilor pentru imobilul în litigiu pornind de la prețurile de ofertă publicate pe internet, la care au aplicat corecții privind deprecierea externă. Prin urmare, experții nu au avut în vedere prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în zona în care este situat imobilul în litigiu, ci ofertele de prețuri publicate pe internet.

Or, așa cum rezultă din cuprinsul art. 26 din Legea nr. 33/1994, atât experții cât și instanța au obligația ca, la stabilirea despăgubirilor acordate, să țină seama de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, ceea ce presupune în mod necesar administrarea de probe în acest sens. În respectarea acestor prevederi legale și a dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța avea datoria de a ordona administrarea de probe care să dovedească demersurile efectuate de părți pentru a obține înscrisuri prin care să probeze dacă în unitatea administrativ-teritorială s-au efectuat tranzacții imobiliare cu privire la imobile de același fel și prețul la care s-au tranzacționat astfel de bunuri la data efectuării raportului de expertiză.

În consecință, constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite atât recursul declarat de pârât, cât și recursul declarat de reclamanții, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și va administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare pentru respectarea acelorași prevederi legale, și prin care să poată fi determinat prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială în care se află bunul în litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanții C.L. și C.M. și de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 145 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași Curți de Apel. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.