ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4456/2012

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 12 mai 2009 pe rolul Tribunalului Prahova,

reclamanții C.M. și C.L. au chemat în judecată Statul Român - prin C.N.A.D.N.R.

SA București și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va

pronunța, să dispună modificarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.

849 din 30 aprilie 2009 și a procesului-verbal de stabilire a cuantumului

despăgubirilor din 28 aprilie 2009 și obligarea intimatului la plata către

reclamanți a sumei de 500.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru imobilul

expropriat, ce a fost proprietatea lor, situat în Județul Prahova, comuna B.,

sat B.

Prin cererea precizatoare, depusă la data de 19

ianuarie 2010, reclamanții au arătat că solicită despăgubiri în cuantum de 250.000

RON.

Prin sentința civilă nr. 1433 din 09 noiembrie 2010, Tribunalul

Prahova a respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor

invocată de intimat, a admis în parte contestația precizată și a modificat în parte

hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 849 din 30 aprilie 2009 și procesul-verbal

din 28 aprilie 2009 în sensul că a obligat intimatul să plătească contestatorilor

suma totală de 193.084 RON despăgubiri pentru imobilul situat în comuna B., sat

B.

Tribunalul a reținut că, urmare exproprierii suportate

de contestatori, acestora li s-au acordat despăgubiri în sumă de 128.998 RON, dar

că valoarea reală a despăgubirilor pe care contestatorii urmează să le primească

este de 193.084 RON, astfel cum a fost calculată de expert C.M., care a ținut seama

de amplasamentul imobilului, de valorile practicate pe piața imobiliară, de coeficienții

pozitivi și negativi de corecție aplicați, de posibilitățile de acces, de restricțiile

constructive, de utilități, de metodele comparative de evaluare aplicabile și de

marja de negociere pe piața imobiliară.

Tribunalul a înlăturat susținerea contestatorilor conform

căreia despăgubirile ce urmează a li se acorda sunt în valoare de 249.264 RON, așa

cum a stabilit expertul consilier C.C., deoarece din expertiza tehnică evaluări

imobiliare C.M. reiese că valoarea stabilită de aceasta reprezintă o valoare reală,

aplicată în raport de criteriile stabilite de lege, în timp ce valoarea stabilită

de expertul C.C. este exagerat de mare în raport de metoda aplicată și prețurile

de pe piața imobiliară.

Nu a fost reținut nici punctul de vedere al expertului

M.I., expert parte pentru intimat, întrucât s-a considerat că valoarea stabilită

de acest expert este mică față de valoarea reală a imobilului în prezent și față

de metodele de evaluare aplicate.

Instanța a respins excepția lipsei calității procesule

active a contestatorilor, invocată de intimat, apreciind că existența unei declarații

din partea acestora în sensul că sunt de acord cu despăgubirile stabilite și că

renunță la eventuale contestații nu poate înlătura dreptul lor de a uza de contestația

prevăzută de lege, pentru că altfel li s-ar încălca accesul la justiție.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât contestatorii

cât și intimatul-pârât, iar prin decizia civilă nr. 145 din 28 iunie 2011, Curtea

de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, ambele apeluri formulate.

Analizând apelul contestatorilor, Curtea de Apel a reținut

că acesta vizează cuantumul despăgubirilor și este neîntemeiat deoarece tribunalul

a majorat cuantumul despăgubirilor ce se cuvin contestatorilor de la 128.998 RON

la 193.084 RON având în vedere expertiza efectuată în cauză de expert C.M.

Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, acest

expert a avut în vedere toate criteriile legale de evaluare, ținând cont de amplasamentul

imobilului, de valorile practicate pe piața imobiliară, aplicând coeficienți pozitivi

și negativi de corecție, a analizat posibilitățile de acces, utilitățile existente

în zonă și metodele comparative de evaluare precum și marja de negociere pe piața

imobiliară.

Expertiza efectuată în fața instanței de apel relevă faptul

că aceasta este valoarea reală a despăgubirilor, întrucât expertul desemnat de instanță,

M.G., evaluând același imobil ajunge la o valoare aproximativ egală cu cea stabilită

de expertul desemnat de Tribunalul Prahova, diferența fiind nesemnificativă (197.097

RON în loc de 193.084 RON).

Concluziile experților parte, respectiv M.I. și C.C.,

nu pot fi luate în discuție pentru că stabilesc valori fie prea mari, fie prea mici,

fără a ține seama de toate criteriile legale de evaluare.

În ceea ce privește apelul formulat de pârâtul Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. SA, Curtea de Apel a reținut că prima critică, referitoare

la greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale active a contestatorilor,

este nefondată, întrucât declarația autentificată a contestatorilor în care aceștia

au precizat că sunt de acord cu cuantumul despăgubirilor și că nu înțeleg să atace

în instanță hotărârea intimatei nu le poate înlătura dreptul de a uza de calea contestației,

pentru că ar însemna să li se încalce dreptul de liber acces la justiție.

S-a mai reținut că susținerea conform căreia despăgubirile

acordate de prima instanță sunt mult prea mari față de valoarea reală a imobilelor

expropriate urmează a fi înlăturată pentru aceleași considerente pentru care a fost

respins apelul declarat de contestatori.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat

recurs atât reclamanții C.L. și C.M., cât și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA.

următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ:

Instanța nu a ținut cont de punctul de vedere al expertului

consilier C.C. care a stabilit o valoare a bunurilor expropriate apropiată de valoarea

reală.

De asemenea, instanța de judecată nu a luat în considerare

faptul că recurenții sunt în imposibilitate de a-și cumpăra un imobil asemănător

în zonă datorită prețurilor practicate în tranzacțiile imobiliare. Experții nu au

avut în vedere prețurile tranzacționate în zona la momentul efectuării expertizei.

instanței de apel pentru următoarele motive, întemeiate pe prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.:

Instanța de apel a soluționat procesul fără pune in discuția

părților și fără a se pronunța cu privire la primul motiv de apel, prin care pârâtul

a criticat sentința primei instanțe sub aspectul soluției de respingere a excepției

lipsei calității procesuale active a celor doi reclamanți.

Se mai susține că instanța de apel a încălcat dispozițiile

art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994 atunci când a stabilit că raportul de expertiză

omologat a fost corect întocmit, deoarece experții au calculat despăgubirea luând

în considerare prețurile de ofertare a imobilelor din comuna B., iar nu prețul menționat

în contracte de vânzare-cumpărare.

La termenul de judecată din data de 14 iunie 2012, reprezentantul

pârâtului a arătat că nu mai susține motivul de recurs vizând calitatea procesual

activă a reclamanților, astfel încât, față de principiul disponibilității care guvernează

desfășurarea litigiului civil, Înalta Curte nu va mai analiza criticile circumscrise

acestui motiv de recurs.

Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate

prin motivele de recurs, Înalta Curte retine următoarele:

Întrucât ambele recursuri declarate în cauză vizează nelegalitatea

deciziei pronunțate de instanța de apel pentru încălcarea prevederilor art. 26 din

Legea nr. 33/1994 sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate,

Înalta Curte va răspunde criticilor formulate prin considerente comune:

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, „la stabilirea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile administrate

de aceștia".

Confirmând hotărârea primei instanțe care și-a întemeiat

soluția pronunțată pe raportul de expertiză efectuat în faza de judecată a fondului,

instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, în cuprinsul acestui raport, experții menționează

că au avut în vedere prețurile de ofertă publicate pe internet la care au aplicat

diverse corecții.

Tot astfel, în raportul de expertiză efectuat în faza

de judecată a apelului, experții stabilesc cuantumul despăgubirilor pentru imobilul

în litigiu pornind de la prețurile de ofertă publicate pe internet, la care au aplicat

corecții privind deprecierea externă.

Prin urmare, experții nu au avut în vedere prețul cu care

se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în zona în care este situat imobilul

în litigiu, ci ofertele de prețuri publicate pe internet.

Or, așa cum rezultă din cuprinsul art. 26 din Legea

nr. 33/1994, atât experții cât și instanța au obligația ca, la stabilirea despăgubirilor

acordate, să țină seama de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului

de expertiză, ceea ce presupune în mod necesar administrarea de probe în acest sens.

În respectarea acestor prevederi legale și a dispozițiilor

art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța avea datoria de a ordona administrarea

de probe care să dovedească demersurile efectuate de părți pentru a obține înscrisuri

prin care să probeze dacă în unitatea administrativ-teritorială s-au efectuat tranzacții

imobiliare cu privire la imobile de același fel și prețul la care s-au tranzacționat

astfel de bunuri la data efectuării raportului de expertiză.

În consecință, constatând că instanța de apel a pronunțat

o hotărâre cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, în temeiul art. 304

pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite atât recursul

declarat de pârât, cât și recursul declarat de reclamanții, va casa decizia recurată

și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va dispune efectuarea

unui nou raport de expertiză, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr.

33/1994 și va administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare pentru respectarea

acelorași prevederi legale, și prin care să poată fi determinat prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială

în care se află bunul în litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanții C.L. și C.M.

și de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 145 din 28

iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și

de familie.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea

apelurilor aceleiași Curți de Apel.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.