ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2520/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 211 din 24 iunie 2011 Curtea de

Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a admis, în fond după

casare, acțiunea formulată de reclamantul P.M.D., în contradictoriu cu pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din Cadrul Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților, a modificat în parte Decizia nr. 4359

din 23 aprilie 2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor pe care îl stabilește la suma de

3584,40 lei și a obligat pârâta la plata sumei de 306 lei către reclamant cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut că despăgubirile (măsuri reparatorii prin

echivalent) cuvenite persoanelor îndreptățite la restituirea imobilelor

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

despăgubiri stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă,

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, pot fi actualizate în raport

cu rata inflației, aplicabilă la data plății efective.

Actualizarea cu indicele de inflație

la data plății efective a despăgubirilor stabilite prin hotărâre judecătorească

nu aduce atingere autorității de lucru judecat și este justificată de

principiul reparației integrale ca urmare a împrejurării că suma respectivă a

fost reținută în mod nejustificat de către debitor.

Dispozițiile art. 16 alin. (9) din titlul

VII al Legii nr. 247/2005 permit actualizarea cu indicele de inflație inclusiv

în privința sumelor stabilite prin titlul de despăgubire emis de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În speță, prin cererea de chemare în

judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 5 noiembrie 2009,

reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, solicitând instanței actualizarea sumei de 2.132,68 lei

stabilită prin sentința civilă nr. 517 din 11 noiembrie 2002 a Tribunalului

Buzău.

Conformându-se dispozițiilor

instanței, Primăria Comunei Glodeanu Siliștea a emis Dispoziția nr. 75 din 08

august 2003 pentru acordarea despăgubirilor stabilite prin respectiva hotărâre

judecătorească, iar dosarul împreună cu documentația a fost transmis

secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind

înregistrat la această instituție sub nr. 5271/ CC din 10 noiembrie 2006.

Întrucât valoarea despăgubirilor

cuvenite reclamantului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă

și irevocabilă, reclamantul a fost informat că poate opta, la acel moment, fie

pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în cuantumul

stabilit de instanță, fie pentru procedura de evaluare prevăzută de capitolul V

al titlului VII din Legea 247/2005, iar reclamantul a optat pentru această din

urmă procedură.

În raport cu Decizia nr. 52/2007 a

Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pusă în practică de

Comisia Centrală prin decizia nr. 1651/2008, în favoarea reclamantului a fost

emisă Decizia nr. 4359 din 23 aprilie 2009 care a stabilit valoarea de

despăgubire conform sentinței civile nr. 517 din 11 noiembrie 2002 a

Tribunalului Buzău, la suma de 2.132,68 lei

Având în vedere îndrumările

instanței supreme s-a încuviințat suplimentarea probatoriilor cu o expertiză de

specialitate care a reactualizat suma cu indicele de inflație din anul 2002

până în noiembrie 2009, la suma de 3.584,40 lei.

Reclamantul a solicitat acordarea

despăgubirilor în cuantumul stabilit de expert, urmând a fi modificată decizia

contestată în acest sens.

Instanța de fond, la pronunțarea

soluției a avut în vedere și hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului în materia legislației privind retrocedările /reparările

prejudiciului cauzat prin privarea de dreptul de proprietate.

Împotriva hotărării instanței de fond,

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului,

recurenta-pârâtă reia integral apărările formulate la judecata în fond a

cauzei, referitoare la atribuțiile sale și la etapele procedurii administrative

reglementate de titlul VII al Legii nr. 247/2005, fără a-și structura criticile

cu privire la sentința recurată.

Se susține că hotărârea atacată este

criticată prin prisma greșitei interpretări a Deciziei nr. 52 din 4 iunie 2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite și cu

ignorarea Deciziei nr. 431 din 26 martie 2009 a Curții Constituționale.

Astfel, recurenta consideră că

dispozițiile legale în vigoare care reglementează modalitățile de acordare a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, nu prevăd

posibilitatea actualizării cuantumului despăgubirilor, iar în cazul concret

analizat, prin hotărâre judecătorească nu s-a prevăzut posibilitatea unei

astfel de actualizări cu indicele de inflație.

Referitor la dispozițiile art. 16 alin.

(8) și (9) din titlul VII al legii invocate în motivarea sentinței atacate,

recurenta susține că nu au legătură cu speța de față, întrucât vizează o altă

situație, respectiv a persoanelor care beneficiază de măsuri reparatorii, în

temeiul art. 31 din Legea nr. 10/2001.

Recurenta critică soluția pronunțată

de instanța de fond și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, solciitând,

în subsidiar, a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente,

inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Astfel cum rezultă din

considerentele sentinței atacate, problema de drept supusă dezbaterii vizează

posibilitatea actualizării despăgubirilor stabilite prin hotărâre

judecătorească, la nivelul anului 2002, în raport cu rata inflației, aplicabilă

la data plății efective a acestora.

Recurenta-pârâtă Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor prin criticile formulate, exclude

posibilitatea oricărei actualizări, apreciind că, din interpretarea

considerentelor Deciziei nr. 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secțiile unite și ale Deciziei Curții Constituționale nr. 431 din 26

martie 2009, rezultă că s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii

judecătorești prin care s-au stabilit despăgubirile și principiul securității

juridice.

Înalta Curte constată că susținerile

recurentei sunt nefondate, întrucât prin sentința atacată s-a dispus emiterea

unei noi decizii care să conțină titlul de despăgubire la valoarea stabilită

prin sentința civilă nr. 517/2002 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă și

irevocabilă, actualizată cu rata inflației la data emiterii deciziei, astfel că

nu se încalcă autoritatea de lucru judecat și implicit nici principiul

securității juridice.

Actualizarea despăgubirilor nu

presupune stabilirea din nou a acestora, ci reprezintă o măsură compensatorie

menită să asigure aceiași valoare, reală, a despăgubirilor, având în vedere că

perioada mare de timp scursă de la momentul cuantificării lor, prin efectul

inflației, a afectat valoarea reală a acestora.

Criticile recurentei referitoare la

incidența în cauză a deciziei nr. 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secțiile unite și la Decizia Curții Constituționale nr. 431

din 26 martie 2009 nu pot fi reținute, acestea fiind nefondate.

Astfel, în ceea ce privește decizia

pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii s-a stabilit că

„prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005 privind

procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică

deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a acestei legi

contestate în temeiul prevăzut în Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 247/2005”.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă, fără putință de tăgadă, că prin sentința atacată s-a reținut aceiași

valoare stabilită, cu autoritate de lucru judecat, fără a se considera necesară

parcurgerea etapelor procedurii administrative reglementată de dispozițiile art.

16 din Legea nr. 247/2005, reținându-se în mod corect necesitatea actualizării

valorii despăgubirilor acordate.

În ceea ce privește Decizia Curții

Constituționale nr. 431 din 26 martie 2009, prin care s-a respins excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din titlul VII al

Legii nr. 247/2005 se constată din considerentele acesteia, concluzia

nelegalității repunerii în discuție a unei hotărâri judecătorești irevocabile.

Susținerile recurentei referitoare

la incidența în cauză a acestor considerente sunt nefondate, deoarece autorul

excepției de neconstituționalitate urmărea reevaluarea cuantumului

despăgubirilor stabilite irevocabil prin hotărâre judecătorească, în cadrul

procedurii reglementate de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 247/2005, ceea ce

nu este cazul în cauza de față, unde se solicită doar actualizarea cu rata

inflației a acestora.

Criticile recurentei referitoare la

lipsa cadrului legal pentru actualizarea cuantumului despăgubirilor cu indicele

de inflație nu vor fi reținute, având în vedere dispozițiile art. 16 alin. (9)

și art. 22 alin. (4) și (5), din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care

reglementează posibilitatea acestei actualizări, astfel cum în mod corect a

reținut și instanța de fond.

Având în vedere soluția pronunțată,

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect și legal a obligat pârâta

la plata cheltuielilor de judecată, astfel că nici acest motiv de recurs nu

poate fi primit.

Prin urmare, instanța de control judiciar

constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot fi

primite.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței civile nr. 211

din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 22 mai 2012.