ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 732/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele C.M.D. și E.D.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, anularea Deciziei nr. 4258 din 23 aprilie 2009 emisă de pârâtă, prin care s-a emis titlul de despăgubire pentru suma de 8.823.889,79 RON, reprezentând contravaloarea despăgubirilor consemnate în cuprinsul Sentinței civile nr. 842 din 14 iulie 2006; obligarea pârâților la emiterea unui nou titlu de despăgubire, pentru suma actualizată, în termen de 30 de zile de la 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, sub sancțiunea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, aplicabilă președintelui instituției.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că suma stabilită prin sentința civilă menționată a fost stabilită la nivelul lunii decembrie 2005, iar la momentul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, respectiv 23 aprilie 2009, la mai bine de 3 ani de la efectuarea expertizei judiciare, nu s-a ținut cont de indicele de inflație aferent perioadei scurse în acest interval. Prin întâmpinare, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat că prin Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 pronunțată în interesul legii, instanța supremă a statuat că „prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005”.

Or, din moment ce s-a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantelor de către instanță, cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, Comisia centrală nu mai are posibilitatea legală de a proceda la o nouă actualizare, astfel cum solicită reclamantele.

Prin Sentința nr. 1444 din 25 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată și precizată de reclamante și a anulat Decizia nr. 4258 din 23 aprilie 2009 emisă de CCSD, obligând această pârâtă să emită în favoarea reclamantelor o nouă decizie reprezentând titlul de despăgubire aferent Sentinței civile nr. 842 din 14 iulie 2006 a Tribunalului Dâmbovița, pentru suma de 8.823.889.79 RON, la care să se adauge contravaloarea actualizării sumei cu indicele de inflație, de la data de 1 ianuarie 2006 și până la emiterea deciziei, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, sub sancțiunea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, aplicabilă președintelui instituției.

Prin aceeași sentință a respins acțiunea față de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prima instanță a reținut că, potrivit art. 16 alin. (7) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, decizia reprezentând titlul de despăgubire se emite de către Comisia centrală, aceasta având, prin urmare, legitimare procesuală pasivă atât în privința cererii de anulare a deciziei, cât și a cererii de obligare la emiterea unei noi decizii. Prin urmare, nu Ministerul Finanțelor Publice are consacrat, prin legea specială, dreptul de reprezentare a Statului Român într-o cauză precum cea de față, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 4258 din 23 aprilie 2009, pârâta a emis în favoarea reclamantelor titlul de despăgubire în cuantum de 8.823.889,79 RON, reprezentând valoarea despăgubirilor consemnate în cuprinsul Sentinței civile nr. 842 din 14 iulie 2006 emisă de Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, rămasă definitivă și irevocabilă. Prin Sentința civilă nr. 842 din 14 iunie 2006 a Tribunalului Dâmbovița, irevocabilă, au fost anulate Dispozițiile nr. 7645 din 5 noiembrie 2004 și nr. 189 din 2 noiembrie 2005 ale Prefecturii județului Dâmbovița și Consiliului județean Dâmbovița, constatându-se îndreptățirea reclamantelor la măsuri reparatorii prin echivalent, reprezentând contravaloarea acțiunilor deținute de autorul lor în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză, actualizată, de 8.823.889,79 RON.

Suma consemnată în sentință a fost stabilită după criteriile prevăzute în art. 30 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dar actualizarea valorii activului net din ultimul bilanț contabil s-a oprit însă, în speță, la momentul întocmirii raportului de expertiză în Dosarul nr. 6174/2004 al Tribunalului Dâmbovița, adică în decembrie 2005. Totodată, Tribunalul Dâmbovița a soluționat contestația în baza Legii nr. 10/2001 anterior adoptării deciziei în interesul legii, conform interpretării ce a fost ulterior „agreată” prin Decizia nr. 52/2007, analizând el însuși dispozițiile contestate, sub aspectul legalității și temeiniciei, fără a le trimite pentru o atare analiză Comisie Centrale, acestea fiind sensul și limitele de interpretare cuprinse în decizia invocată de pârâtă în apărare.

Concluzionând, judecătorul fondului a reținut că în speță sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. (9) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care obliga Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să procedeze, cu prilejul emiterii titlului de despăgubire, la mai bine de 3 ani de la stabilirea sumei prin raportul de expertiză, la actualizarea sumei consemnate în sentință cu indicele de inflație. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se aplicarea greșită în cauză pentru justificarea soluției de admitere a acțiunii, a dispozițiilor art. 16 alin. (9) din - Titlul VII al Legii nr. 247/2005 conform căruia recurenta trebuia să procedeze la actualizarea sumei consemnate în sentință cu indicele de inflație.

Se arară în motivele de recurs următoarea situație de fapt și de drept. În cauză față de faptul că prin Sentința civilă nr. 842/2006 Tribunalul Dâmbovița a stabilit cuantumul despăgubirilor în urma unui raport de expertiză, litigiul finalizat prin sentința definitivă și irevocabilă și în consecință recurenta nu mai avea posibilitatea legală de a proceda la o nouă actualizare așa cum apreciază greșit instanța de fond, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (9) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Se arată că în cauză, în mod greșit instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile Deciziei nr. 52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care erau aplicabile în cauză și pe care recurenta - pârâtă a respectat-o emițând în favoarea reclamantelor - intimate Decizia nr. 4258 din 23 aprilie 2009 reprezentând titlu de despăgubire în cuantumul stabilit prin Sentința civilă nr. 842 din 14 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, rămasă definitivă și irevocabilă. Se arată că aplicarea art. 18 alin. (6) coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este nemotivată de instanță și apreciază ca fiind injustă și abuzivă. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

La dosar intimatele-reclamante au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Sentința atacată este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 16 alin. (9) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, dispoziții care permit actualizarea cu indicele de inflație inclusiv în privința sumelor stabilite prin Decizia nr. 4258 din 23 aprilie 2009 emisă de recurentă, în baza unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile.

Instanța de fond prin soluția recurată prin care a obligat recurenta la emiterea unei noi decizii prin care suma stabilită prin Sentința civilă 842/2006 să fie actualizată cu rata inflației, nu aduce atingere autorității de lucru judecat și este justificată de principiul reparației integrale a prejudiciului ca urmare a împrejurării că suma respectivă nu a fost restituită în termen și reținută, în mod nejustificat de către debitor. În ceea ce privește aplicabilitatea Deciziei Secțiilor Unite nr. 52 din 4 iunie 2007 și efectele sale în prezenta cauză, Curtea apreciază că interpretarea dată prin susmenționata decizie, nu este în sensul de a înlătura dreptul la o reparație justă și echitabilă, prin actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective a sumelor stabilite prin hotărâre judecătorească.

Așa cum se explică și existența în cuprinsul art. 16 alin. (9) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 a dispozițiilor care permit, în mod expres actualizarea cu indicele de inflație a cuantumului sumei stabilite prin titlul de despăgubire emis de recurenta-pârâtă. În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, stabilirea termenului de executare și amenda prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, s-a făcut în mod legal de către instanța de fond la cererea părții interesate a reclamantelor-intimate. Aceasta în condițiile în care obiectul acțiunii reclamantelor se încadrează în dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 iar recurenta-pârâtă a fost obligată la emiterea unei noi decizii reprezentând titlu de despăgubire, în sensul dispus corect de instanța de fond.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefundat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 1444 din 25 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 februarie 2012. Procesat de GGC - LM