ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 582/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 474 din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 647/30/2012, s-a dispus în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată, cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata C.M., pentru fapta de trafic de influență, la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei ori grațierea totală, ori a restului de pedeapsă sau împlinirea termenului de prescripție.

În baza art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată, a fost condamnată inculpata C.T., la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei ori grațierea totală, ori a restului de pedeapsă sau împlinirea termenului de prescripție. În baza art. 257 alin. (2) C. pen., rap. la art. 256 alin. (2) C. pen., art. 255 alin. (5) C. pen., au fost obligate inculpatele C.M. și C.T. la restituirea către martorul A.C. a sumei de 3.000 euro sau echivalentul în lei la data executării.

A fost respinsă cererea formulată de reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, de confiscare de la inculpate a sumei de 3000 euro. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata C.M. la 1.500 lei cheltuieli judiciare față de stat și inculpata C.T. la 1.800 lei cheltuieli judiciare față de stat. S-a dispus plata sumei de 300 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpata C.T. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: În luna februarie 2009 denunțătorul A.C. a depus prin medicul curant C.M. de la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase "Dr. V.B." din Timișoara, un dosar la C.A.S.

a Județului Timiș, în vederea transmiterii acestuia comisiei de experți din cadrul C.N.A.S. pentru aprobarea tratamentului medical gratuit cu interferon din fondurile instituției în valoare de circa 30.000 euro, denunțătorul fiind diagnosticat anterior cu hepatită cronică tip C, însă a aflat că dosarul i-ar fi fost respins. Denunțătorul a susținut că apoi ar fi vorbit cu mai multe cunoștințe pentru a găsi o modalitate de rezolvare a problemei menționate și la un moment dat i-a vorbit și numitei C.T. cu care se cunoștea bine de mai mult timp și a apelat la ajutorul ei. Inculpata C.T. s-a oferit să-l ajute și i-a spus că are asemenea posibilitate, întrucât cunoaște persoană care poate să-l ajute.

În schimbul ajutorului dat C.T. i-a pretins o sumă de 5.000 euro, însă numitul A. nefiind de acord, în final suma a fost de 3.000 euro. După ce denunțătorul a fost pus în legătură cu C.M., aceasta s-a apucat în continuare de rezolvarea aprobării dosarului medical al denunțătorului. Pentru că acesta trebuia să facă unele analize medicale, într-o convorbire telefonică (din 11 noiembrie 2009 orele 11:35), denunțătorul i-a comunicat inculpatei C.M. că a obținut noile analize medicale și a întrebat-o ce trebuie să facă cu ele, să le ducă directorului C.J.A.S. Timiș ori altcuiva, stabilind în final să se întâlnească. Imediat după această convorbire, contrariată de intenția denunțătorului de a ajunge la director, inculpata C.M.

ia legătura telefonic (la ora 11:40,38) cu numita C.T., căreia îi comunică despre „tupeul” lui Cornel, iar în discuția purtată între cele două C.M. afirmă că „oricum nu îl ia cu ea, iar numita T. este de acord, îi spune că astea sunt problemele lor și precizează „îi zici tu nu trebuie să știi cu cine am stat de vorbă”. De asemenea, inculpata C.M. ia legătura la ora 11:42,16 și cu numita M. (V.R.M.), căreia îi relatează despre tupeul lui C. care vroia să se ducă el la director, iar numita M. afirmă că „(…) nu trebuie să ducă el banii acolo (…) sub nicio formă” (filele 181, 182 vol. I dosar u.p.). În cursul aceleași zile 11 noiembrie 2009 numitul A. s-a întâlnit cu C.M. și cu numita V.M.R. într-o cofetărie în zona Pieței N.B.

din Timișoara (întâlnirea fiind stabilită conform comunicărilor telefonice purtate între A.C. și C.M., convorbire redată la fila 195 dosar u.p. vol. I). Din dialogul ambiental purtat la întâlnirea menționată între orele 13:34,12 până la orele 13:53,10, redat în procesul-verbal aflat la filele 171-180 vol. I dosar u.p., rezultă că în discuțiile purtate la această întâlnire într-adevăr C.M. îi amintește denunțătorului despre intervenția făcută la directorul C.J.A.S. Timiș și rezultă că inculpata C.M. i-a pretins bani pentru acest serviciu sub pretextul că suma nu este „numai pentru aștia”, ci o parte este pentru „comisia mare de la București”, adică trebuie să ajungă la membrii comisiei de la București care au competența să-i aprobe cererea, pentru că toate aprobările se fac la București, întrucât a avut respingere.

Astfel, în timpul acestei întâlniri numitul A.C. întreabă despre când trebuie să dea banii și alte detalii despre rezolvarea aprobării tratamentului, inculpata C.M. îl asigură că a vorbit serios și că banii trebuie să-i dea o dată cu actele. Relevante cu privire la asigurările date de inculpată în sensul intervențiilor pe care le-a făcut, sau urma să le facă pentru aprobarea tratamentului medical necesar denunțătorului contra unei sume de bani, sunt unele pasaje din convorbirile redate la filele 172-179, respectiv: „Deci sută la sută, fii atent, noi am vorbit la modul foarte serios (…). Da, da. Păi nu pot să mă duc, că el pleacă la București mâine. Deci tu în câteva zile ai aprobată toată afacerea asta, deci nu mai stă nimeni după (…). Ți-am spus că în momentul în care ducem analizele (…) i-a făcut automat, în jumătate de oră, o oră ți-a făcut raportul (…) mâine și a plecat.

Eu de aia ți-am spus, noi nu ne jucăm, nu te iau de pe listă de acolo și te plimb și te duc și te aburesc și ce ai pățit tu, nu știu (…) istoria ta (…) deci noi suntem foarte serioși (…). Directorul acesta e serios? (…).Nu, nu, nu deci ai cuvântul de onoare, deci, te rog trebuie să mergi pe încredere, noi nu ne jucăm, noi nu ne jucăm (…) Deja se știe, deja s-a discutat, ți-am spus, ți-am rupt raportul vechi care oricum nu (…) nici analizele nu erau prea proaste. M-a întrebat dacă între timp ai făcut (…) tratament, eu am spus că nu (…) A zis că nu s-a intervenit aici, zice: de ce nu ați venit până acum?

Nu s-a intervenit (…). Deci voi trei sunteți pe județul Timiș care înghițiți tot bugetul (…). Dar tu vei lua (…) Dacă consideri că (…) nu-i așa ce ți-am spus (…) 500 (…) îți este mult (…) să-mi spui (…) m-ai înțeles?.Dar acolo ce trebuie dat, e cu dedicație la București (…) Cinci mii e (…). Deci până la (…) până la Dumnezeu și mai sus s-a discutat pentru tine (…) Și banii ăștia până când (…) Până când trebuie să-i dau?. Păi o dată cu actele trebuie să-i dau (…). Dacă vede că eu îi duc astăzi o mie și mâine duc două mii și (…) toți banii pleacă la București (…). Păi eu o să mă duc, dacă am certitudinea că tu vii cu (…) banii (…). Dragul meu! Eu cât timp să-ți dau? Eu te așteptam de luni cu tot cu bani și cu analizele (…). Da, dar comisia aici se face?

Sau la București?. Dragă (…) la București, aprobările toate se fac la București. Deci, aicea nu-ți mai dă nimeni (…) tu ai avut respingere de aicea, (…). Păi vineri banii o să fie (…). Tu rezolvă cu banii pentru că eu (…) n-o să plece dosarul, dragul meu (…). Ați spus că veniți când v-am spus, în 2, 3 zile, veniți e pe picior de a pleca, am și vorbit la București și dumneata (…?). Fac raportul (…). Nu pleacă la București până nu (…) înțelegi? Că nu e pentru, numai pentru ăștia, ăștia poate îți țin o sumă de (…). Trebuie dați mai sus (…).Știi (…) comisia mare la București (…) direct la minister, deci s-a vorbit direct la omul din minister. Acum, sincer, poate că astea nici nu trebuia să ți le fi spus eu ție, important e că problema ta se rezolvă.

Dar i-am spus că tu ești un om foarte serios și (…). Dar cât îi pe an?.Undeva în jur de un miliard, un miliard o sută (…). Dai cinci mii, după aia (…) deci noi dacă am luat banii ăștia (…) eu ți-am spus (…) eu dacă crezi că pentru toate serviciile mele și pentru toate relațiile mele și pentru toate telefoanele și umblăturile ți-e o.k., așa, îmi dai, dacă nu cum consideri tu (…). Eu ți-am pus cuvântul în joc și am demarat deja dosarul tău (…). Va rămâne la nivelul acesta dacă nu ai posibilitatea să dai (…) și rămâi pe lista de așteptări, nu am ce să-ți fac, dragul meu (…). Zic să facă raportul, dar dacă tu nu ai posibilitatea, să vii cu ce trebuie să duc, vei rămâne la nivelul acela, eu îți spun sincer, eu nu mă joc și eu nu sunt (…). Pentru tine s-a discutat, nu se rezolvă, nu putem, rămâi pe lista de așteptări (…). Să vină cu suma asta, cu cinci mii.

Dumneavoastră îmi garantați sau cine îmi garantează, directorul?. deci, este garantat sută la sută rezultatul îl vei vedea în continuare dragul meu, pentru că vei avea aprobare și te duci și-ți vei lua tratamentul. Ție îți vine tratamentul, deci (…). Păi de la București pleacă omul pentru tine (…) deci noi suntem nu serioși, ci foarte serioși!. În funcție de cum poți tu așa mergem mai departe (…). Nu-i problemă de bani (…). Pentru că acum e momentul (…) deci credeți-mă la București nu poți să mergi cu povești (…). Eu telefonic, vă dau dumneavoastră: doamne rezolvă-mi chestia asta că peste două zile vin la tine cu acesta, păi dacă noi colaborăm înseamnă că avem încredere unul în celălalt, da?.

Eu te-am trecut pe liste și eu știu când a venit dosarul, deja (…) s-a trecut, s-a aprobat din toate punctele de vedere și treci la tratament (…).deci eu în cursul zilei de mâine (…). Vă spun am adus banii și dumneavoastră (…). Bine domnule. Bine? Eu mă duc, fac raportul, nu pot să spun nimic mai mult. Și eu nu vreau să scot porumbei din gură (…). Da, da. Deci, C., te rog să ai mare încredere că sunt oameni serioși și s-a discutat dosarul (…). Pleacă mâine cu cursa de dimineață, mâine după-masă avem rezultatul. Înțelegi? În 2-3 zile tu ai (…) urgență clară (…) ești oprit cu nume, ești oprit cu dosar, cu tot ce vrei, lumea deja te cunoaște! deci mi-am pus obrazul la modul cel mai cinstit și corect.” Imediat după întâlnirea menționată ce a avut loc la o cofetărie din Piața B., inculpata C. a contactat-o telefonic la aceeași dată, 11 noiembrie 2009, ora 13:41, pe numita S.I.

(medic șef la C.J.A.S. Timiș), căreia i-a comunicat că a intrat în posesia analizelor și că urmează să i le ducă, precizând că este în B. și că merge înspre ea, iar doctorul i-a precizat că este într-o ședință și i-a spus că poate să vină. Din cuprinsul convorbirii, fila 183 vol. I dosar u.p., rezultă că anterior inculpata C. a mai discutat cu doctorul respectiv. Instanța de fond a mai reținut că de îndată după depunerea analizelor la C.J.A.S. Timiș într-o convorbire telefonică (11 noiembrie 2009, ora 14:21,53, fila 183 vol. I dosar u.p.) purtată cu denunțătorul A.C., inculpata C.M., după ce i-a comunicat lui C. că „ (…) acum am plecat de acolo (…)”, i-a cerut acestuia să facă tot posibilul pentru că în seara respectivă trebuie să dea, deoarece a doua zi se pleacă cu dosarul.

În acest sens sunt relevante următoarele pasaje din convorbire (…) fă tot posibilul că mâine dimineață trebuie să plece. Deci faci tot posibilul că trebuie să dăm astă seară (…). Ți-am spus dacă vrei noi suntem oameni serioși, nu glumim și nu ne pierdem timpul (…) deci fă tot posibilul. Astă seară trebuie să dăm. Mâine dimineață se pleacă. Vezi te descurci și sună-mă, bine?.„ În cursul aceleiași zile inculpata C.M. a aflat despre faptul că analizele pe care le-a depus la C.J.A.S. Timiș nu erau actualizate și într-o convorbire telefonică purtată cu o persoană G. (fila 183 verso, 184 vol. I dosar u.p.) inculpata îi relatează acesteia despre faptul că s-a simțit jenată când i s-a spus că a adus analize care nu erau actualizate.

În aceeași zi, într-o convorbire telefonică ce a avut loc la 11 noiembrie 2009 ora 17:21 (fila 195 - 196 dosar vol. I u.p.), numitul A.C., fiind contactat de către inculpata C.M., este anunțat despre faptul că există o problemă, întrucât analizele nu sunt recente, datând din 23 septembrie și nu din luna respectivă, noiembrie, și trebuia rezolvată această problemă, altfel nu puteau merge mai departe (fila 185 verso vol. I dosar u.p.). A doua zi, în data de 12 noiembrie 2009 orele 10:17,18 numitul A.C. o contactează pe inculpata C.M. și îi comunică că a reușit să ia alte analize „(…) am luat alelalte care le-a greșit doctorul ieri (…).” Cei doi stabilesc să se întâlnească la Cofetăria T. unde inculpata C.M.

avea întâlnire și cu C.T. Imediat inculpata C.M. este contactată telefonic (12 noiembrie 2009 ora 10:24,39) de către M. care îi comunică că așteaptă și că o să sune pe băiatul de la clinică să vadă dacă ” l-a verificat pe ăsta”, iar inculpata C. precizează că „ el a zis că și-a luat analizele (…) să vedem cu ce texte vine”. În cursul aceleiași zile, 12 noiembrie 2009, în convorbirile telefonice de la orele 12:46,47 (fila 216 Vol. I dosar u.p.), inculpata C.T. îi comunică telefonic lui A.C. că trebuie să se întâlnească cu M. să-i dea „T.V.A.-ul”. În continuare în convorbirile de la orele 13:01,28 și 13:14,04 (fila 217 vol. I dosar u.p.), după ce numitul A.C. precizează că nu este de acord cu mai mult de 3.000 euro și cere garanții, inculpata C.T.

îl asigură că se va implica „mai aprig” și îi cere să se întâlnească în zona Sinaia, iar atunci când denunțătorul ajunge în zona respectivă, inculpata care se afla într-o cofetărie împreună cu C.M. și V.R.M. iese din incinta cofetăriei și îl întâmpină pe A.C., relevante în acest sens fiind dialogurile din convorbirea telefonică de la orele 13:42,19 (fila 217 Vol. I dosar u.p.). Apoi, la întâlnirea carte a avut loc la cofetăria menționată s-a stabilit ca denunțătorul să dea suma de 3.000 euro pentru rezolvarea aprobării cererii de tratament medical. Pentru ca A.C. să le remită celor două inculpate această sumă, inculpata C.T. a plecat împreună cu A.C. cu autoturismul denunțătorului la locuința acestuia din Timișoara.

Pe timpul deplasării A.C. a apelat-o telefonic pe concubina sa, T.A., căreia i-a cerut să pregătească 3.000 euro pentru că trebuie să dea la cineva. Când au ajuns la locuința lui A.C., inculpata C.T. a rămas în autoturism, iar A.C. a coborât, a luat suma de 3.000 euro de la concubina sa și apoi, când s-a reîntors la autoturism, a dat această sumă inculpatei C.T. La orele 14:51 inculpata C.T. a contactat-o telefonic pe inculpata C.M., rămasă în așteptare al cofetărie, și i-a dat de înțeles că problema este rezolvată. Apoi cei doi (inculpata C.T. și numitul A.C.) s-au înapoiat la cofetăria unde-i aștepta C.M. și C.T. i-a dat acesteia suma primită de la A.C., acest moment al remiterii sumei fiind observat personal de către A.C., așa după cum acesta a precizat în declarația dată în fața instanței.

În aceeași zi la orele 15:29 inculpata C.T. a comunicat telefonic denunțătorului că a depus noile analize și că va obține aprobarea tratamentului în perioada sărbătorilor de iarnă (fila 218 vol. I dosar u.p.). În perioada care a urmat până în data de 10 decembrie 2009 inculpata C.M. s-a interesat în mai multe rânduri la martora S.I., medic șef la C.J.A.S. Timiș, dacă a sosit aprobarea pentru dosarul medical referitor la A.C. În data de 10 decembrie 2009 orele 13:15,51 în convorbirea telefonică purtată între cele două numita S.I. îi comunică inculpatei că a primit aprobarea și îi transmite inculpatei un document referitor la acea aprobare, printr-un fax al unui birou executor judecătoresc (filele 244-245 vol. I dosar u.p.).

Din înscrisurile aflate la dosar ridicate de la C.J.A.S. Timiș rezultă că la data de 07 decembrie 2009, C.C.N.A.S. pentru aprobarea tratamentului antiviral în hepatită cronică virală, a aprobat centru denunțătorul A.C. tratamentul solicitat, pentru perioada ianuarie-aprilie 2010, perioadă care i-a fost prelungită de aceeași comisie la data de 25 mai 2010 până în luna decembrie 2010. Din datele aflate la dosar rezultă că, după ce a aflat despre aprobarea menționată, inculpata C.M. i-a cerut inculpatei C.T. să mai ceară bani de la numitul A.C., relevante fiind convorbirile dintre C.M. și numita M. (în care după ce cele două discută despre aprobarea trimisă de doctoriță prin fax, inculpata îi relatează că a pus-o pe T. să mai ceară ceva) - fila 190 vol. I dosar u.p., precum și convorbirea din data de 10 decembrie 2009 ora 15:12,19 dintre numita M. și inculpata C.T., în care aceasta relatează despre faptul că M. a pus-o să-i mai ceară (fila 225 vol. I dosar u.p.).

Concludente în sensul celor reținute de instanță sunt sesizările și declarațiile denunțătorului făcute în faza de urmărire penală, precum și declarația dată de acesta dată în faza de cercetare judecătorească, coroborate cu înscrisurile aflate la dosar, procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice și ambientale autorizate în cauză, parțial declarațiile martorilor (în sensul confirmării întâlnirilor dintre denunțător și inculpate), parțial declarațiile inculpatei C.T. (care confirmă întâlnirea cu denunțătorul și celelalte persoane de la cofetăria din zona Sinaia, precum și deplasarea împreună cu A.C. la domiciliul acestuia și primirea sumei de 3.000 euro, sumă despre care însă inculpata susține că a primit-o împrumut), declarația inculpatei C.M.

dată în fața instanței, declarație în care aceasta a recunoscut fapta. Având în vedere starea de fapt mai sus descrisă - stabilită de instanță pe baza ansamblului probelor aflate la dosar, instanța de fond a reținut că faptele inculpatelor C.M. și C.T. de a pretinde și primi de la denunțătorul A.C. suma de 3 000 euro, promițându-i că vor interveni la persoane din conducerea C.J.A.S. Timiș pentru aprobarea unui tratament medical, inculpatele prevalându-se de influența pe care o aveau sau pretindeau că o aveau asupra unor persoane din conducerea acestei instituții, pentru ca aceștia la rândul lor să intervină la funcționari din cadru C.N.A.S. - membrii experți ai Comisiei de Aprobare a tratamentului medical necesar denunțătorului, pentru aprobarea tratamentului medical respectiv din fondurile C.N.A.S., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped.

de art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Datele dosarului relevă că persoanele pe lângă care inculpatele pretindeau că pot să intervină erau directorul (în perioada respectivă directorul fiind D.V.) și medicul șef S.I. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatele C.M. și C.T. Prin Decizia penală nr. 130/A din 26 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpatele C.M. și C.T. Instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată, respectiv denunțul și declarațiile denunțătorului A.C., acte medicale în copie, procese verbale de redare rezumativă și de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarații inculpate.

Declarații martori, declarația inculpatei C.M. dată conform art. 320 1 C. proc. pen (fila 72 dosar Trib.), declarația inculpatei C.T. (fila 22 dosar Trib.), declarațiile martorilor T.A. (fila 79 dosar Trib.), a denunțătorului A.C. (fila 80, dosar Trib.), L.G.I. (fila 86 dosar Trib.), I.S. (fila 87 dosar Trib.). Pe baza acestui probatoriu, instanța de apel a reținut următoarea stare de fapt: La începutul lunii noiembrie 2009, denunțătorul A.C., interesat de aprobarea unui dosar medical pentru tratament cu interferon, a cunoscut-o prin intermediul inculpatei C.T. pe inculpata C.M. spunându-i ca aceasta cunoaște pe cineva la C.A.S. și că pentru rezolvarea problemei sunt necesari 5.000 euro. Înainte de depunerea denunțului, denunțătorul s-a prezentat împreună cu inculpata C.M.

la C.A.S. Timiș, unde au intrat în biroul directorului, denunțătorul fiind prezentat ca un nepot de al său, iar directorul a solicitat dosarul său și a lăsat să se înțeleagă că îl va ajuta fără să menționeze în ce mod. După această discuție, denunțătorul a ieșit din biroul directorului și ulterior inculpata C.M. i-a spus că trebuie să facă un nou set de analize medicale pentru a fi duse la București și să remită suma de 5.000 euro pentru aprobarea dosarului. După efectuarea denunțului, în data de 11 noiembrie 2009, în jurul orelor 11,35, denunțătorul a avut o convorbire telefonică cu inculpata C.M. și i-a comunicat că are un nou set de analize, convenind să se întâlnească. În aceeași zi, la ora 13,34 denunțătorul s-a întâlnit cu inculpata C., aceasta fiind însoțită de învinuita V.R.M., convorbirea avută fiind înregistrată în mediu ambiental, din procesul verbal de redare rezultând în mod clar pretinderea sumei de bani în scopul aprobării dosarului.

Tot în aceeași zi, inculpata a sunat-o pe martora I.S., medic șef în cadrul C.J.A.S. Timiș, comunicându-i că a intrat în posesia analizelor lui A.C. La ora 14,21 l-a sunat din nou pe denunțător pentru a-l presa în legătură cu banii. În data de 12 noiembrie 2009, denunțătorul a avut o convorbire telefonică cu inculpata C.T. căreia i-a comunicat că nu poate oferi decât suma de 3.000 euro. Inculpata i-a promis denunțătorului că va pleca personal la București pentru a se asigura de rezolvarea dosarului. După această convorbire, denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatele care erau însoțite de numita V.R.M. la o cofetărie în zona Piața S., de unde inculpata C.T. a plecat la un moment dat însoțită de denunțător, pentru ca acesta să îi remită suma de 3.000 euro, ceea ce s-a întâmplat, motiv pentru care la ora 14,51, inculpata C.T.

a apelat-o telefonic pe C.M. dându-i de înțeles că problema este rezolvată și ulterior au revenit la locul de întâlnire, unde în prezența denunțătorului, inculpata C.T. i-a dat banii inculpatei C.M. În aceeași zi la ora 15,29, inculpata l-a sunat din nou pe denunțător și i-a spus că a depus noul set de analize și că va obține aprobarea tratamentului în perioada sărbătorilor de iarnă. În faza de judecată, inculpata C.M. a învederat instanței că recunoaște starea de fapt, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu și solicită ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Prima instanță a luat act de cerea formulată de inculpată și a administrat probe doar în ceea ce o privește pe inculpata C.T., care nu a recunoscut săvârșirea faptei și implicarea sa în pretinderea sumelor de bani, nerecunoaștere contrazisă de ansamblul probelor administrate.

Astfel, din convorbirea telefonică dintre denunțător și inculpata C.T. din data de 12 noiembrie 2009, deși inculpata disimulează, rezultă cu claritate că denunțătorul a oferit suma de 3.000 euro arătând că nu vrea să dea mai mult, pentru că nimeni nu-i garantează obținerea tratamentului. Susține că dacă nu e de acord nu va mai da nici un ban, iar înainte de acea discuție, inculpata C.T. l-a chemat la o întâlnire cu C.M. pentru ca acesta să dea „T.V.A. -ul”, rezultând cu certitudine că nu este vorba de un împrumut așa cum susține inculpata C. În aceeași zi, inculpata C.T. a fost cea care l-a însoțit pe denunțător la domiciliu pentru ca acesta să ia suma de 3.000 euro pe care a primit-o și, după revenirea la locul întâlnirii, i-a remis-o inculpatei C.M., ulterior deplasându-e împreună cu aceasta la C.J.A.S.

Timiș. De asemenea, din procesele verbale de redarea a convorbirilor telefonice a rezultat că inculpata a fost direct implicată în această activitate, încercând să convingă denunțătorul pentru a avea încredere că problema îi va fi rezolvată, indignarea acesteia când a auzit că denunțătorul vrea să depună personal actele la directorul C.J.A.S. Timiș, iar din discuția avută în urma aprobării dosarului, cu numita V.R.M., rezultă că inculpata se plânge de faptul că inculpata C.M. i-a solicitat să-i mai ceară bani denunțătorului. Astfel, probele administrate atât în faza de judecată, cât și în faza de urmărire penală stabilesc cu certitudine vinovăția inculpatei C.T. și implicarea sa în săvârșirea faptei, astfel că cererea sa de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. pen nu a putut fi primită.

În drept, fapta inculpatelor C. și C.T. care în cursul lunii noiembrie 2009 au pretins și primit de la denunțătorul A.C., suma totală de 3.000 euro, lăsând să se creadă că au influență asupra unei sau multor persoane implicate în aprobarea unui tratament medical întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, forma vinovăției fiind cea a intenției directe. În ce privește pedeapsa aplicată pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatelor, instanța de apel a apreciat că prin sentința penală atacată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatelor, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, inculpata C.M.

beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Pedepsele de 2 ani și 6 luni și respectiv 3 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatelor C.M. și respectiv C.T. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență sunt în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatelor și prevenirea comiterii de noi fapte penale. În aplicarea dispozițiilor art. 72 C.pen, prima instanță a efectuat o analiză și evaluare completă a circumstanțelor personale ale inculpatelor, a condițiilor producerii faptei și consecințele acesteia.

În acest sens, s-a reținut că infracțiunea de trafic de influență denotă un pericol social ridicat, aducând atingere relațiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu, urmarea periculoasă constând în suspiciunea că funcționarii pot fi influențați în exercitarea atribuțiilor lor prin astfel de mijloace. În opinia instanței de apel, menținerea cuantumului pedepselor aplicate apelantelor inculpate este justificată atât din perspectiva dispozițiilor art. 72 C. pen., cât și din cea a prevederilor art. 52 C. pen. referitoare la scopul preventiv și educativ al sancțiunii, fiind proporționale cu gravitatea faptei reținută în sarcina acestora. Și menținerea modalității de executare a pedepsei, în condiții de detenție, este justificată, neexistând elemente care să conducă instanța la concluzia că inculpatele se pot îndrepta și că vor conștientiza consecințele faptei, chiar și fără executarea efectivă a sancțiunii.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpatele C.M. și C.T. Recurenta inculpată C.T. a criticat hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazului de casare prev.de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror întrucât au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la sesizarea instanței. S-a apreciat ca fiind încălcat dreptul la apărare, inculpata fiind trimisă în judecată doar pe baza actelor premergătoare dispuse și efectuate în faza de urmărire penală. În ceea ce privește legea penală mai favorabilă s-a apreciat că aceasta este legea veche. Recurenta inculpată C.M. nu a motivat calea de atac în termenul prevăzut de lege, solicitându-se de apărător a se avea în vedere cazurile de casare ce pot fi invocate din oficiu.

Sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen. s-a apreciat ca fiind mai favorabilă legea nouă dat fiind faptul că fapta inculpatului se circumscrie infracțiunii de înșelăciune și nu trafic de influență așa cum greșit s-a reținut. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursurile formulate în cauză constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii. Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată.

Deși recurenta inculpată C.T. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., din analiza criticilor, în realitate, se contestă probele administrate în faza de urmărire penală, motivul de recurs invocat putând fi circumscris cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, singurul care permitea instanței de ultim control judiciar să repună în discuție starea de fapt stabilită de instanța de fond, însă numai în ipoteza existenței unei erori grave de fapt. Dispozițiile prevăzute de art. 332 alin. (2) C. proc. pen., privitoare la sesizarea instanței, au în vedere alte coordonate decât cele invocate de apărător, inculpata neaflându-se în niciuna din situațiile limitativ prevăzute de art. 171 alin. (2) C. proc.

pen. când asistența juridică, în faza de urmărire penală, este obligatorie. De altfel, din actele cauzei rezultă că urmărirea penală a fost începută prin rezoluția procurorului la data de 16 septembrie 2011, (audierea inculpatei de către procuror fiind realizată la data de 13 octombrie 2011) inculpata având posibilitatea de a formula cereri și de a propune probe anterior prezentării materialului de urmărire penală. Mai mult, motivele invocate nu se circumscriu nici cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 2 C. proc. pen., instanța de fond fiind sesizată în mod legal.

Cât privește recursul inculpatei C.M., se constată, pe de o parte că aceasta a fost judecată în procedura simplificată, iar pe de altă parte, nu a depus motivele de recurs în scris, înainte de primul termen de judecată din 6 ianuarie 2014. Chiar dacă s-ar trece peste acest impediment, se impune a se reține că din probele administrate rezultă că fapta inculpatei realizează elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență și nu de înșelăciune, astfel cum s-a susținut. Sub aspectul legii penale mai favorabile, Înalta Curte, în raport cu dispozițiile art. 5 C. pen., constată ca fiind mai favorabilă, pentru ambele inculpate, legea veche, dat fiind faptul că minimul special al pedepsei a rămas același, iar instanța de fond s-a orientat spre acest minim.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul disp. art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele C.M. și C.T. împotriva Deciziei penale nr. 130/A din 26 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Recurentele inculpate vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele C.M. și C.T. împotriva Deciziei penale nr. 130/A din 26 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentele inculpate la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2014.