ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2242/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2242/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului declarat,

constată următoarele:

I.

Prin sentința penală nr,156/F din data de 22 februarie 2013 pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 5336/3/2012 s-a

dispus schimbarea încadrării juridice data faptei în infracțiunea prev. de art.

257 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000,

inculpata V.E. fiind condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și 3 ani pedeapsă complementară

în sensul interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a ocupa o funcție de natura

aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii), precum și la

pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen.

anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (3 acte materiale).

În conformitate cu disp. art. 33 lit.

a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 35 alin. (1) C. pen.

anterior s-a aplicat inculpatei V.E. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare

și alăturat, pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor

prev. de art 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 alin.

(1) lit. a) teza a Il-a, b) și c) C. pen. anterior.

Conform art. 6

1

alin. (4)

din Legea nr 78 /2000 și art. 19 teza a II-a din aceeași lege s-a dispus

restituirea de la inculpată către martorul denunțător B.G. a sumei de 160.000

euro, în echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data plății.

S-a dispus menținerea măsurilor

asigurătorii instituite pe parcursul urmăririi penale.

În conformitate cu disp. art. 348 și

445 C. proc. pen. anterior, s-a dispus desființarea totală a înscrisurilor

falsificate, respectiv: contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația

de locuință din 17 decembrie 2008; documentul intitulat Anexa 3 - proces-verbal

din 01 martie 2007 și contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinație

de locuințe din 1 martie 2007, încheiat între Primăria Sectorului 5 București,

în calitate de administrator și R.V.V., în calitate de chiriaș.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. anterior a fost obligată inculpata la 5.500 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că din coroborarea declarațiilor martorilor B.G. și R.V.V.,

rezultă că aceasta din urma a intermediat o întâlnire între B.G. și V.E..

Astfel, la începutul lunii iunie 2006, martorul B.G. a venit la București,

întâlnindu-se cu R.V.V., care 1-a condus la Primăria sectorului 5 București,

unde s-au întâlnit cu inculpata V.E. în biroul acesteia. In acest context,

inculpata i-a precizat martorului B.G. că este șefa Spațiului Locativ din

cadrul Primăriei sectorului 5 București și că îl poate ajuta să achiziționeze o

casă pentru copiii săi, studenți în București, afirmând că în mod normal prețul

unei case este cuprins între 350.000 - 360.000 euro, însă dacă apelează la

serviciile ei va plăti pe jumătate din valoarea reala.

Martorul B.G. a declarat că la această

primă discuție, inculpata i-a pretins suma de 160.000 euro, afirmând că va

influența funcționarii care urmau să decidă repartizarea unei case în favoarea

sa.

B.G. a mai arătat că inculpata a

afirmat că cei 160.000 euro pretinși aveau ca destinație influențarea

primarului M.V. și a consilierilor locali, aceasta subliniind că prin funcția

ce o deținea în mod cert va obține pentru denunțător o casă în sectorul 5 din

București.

La pretinderea sumei de 160.000 de

euro de către inculpată, martorul denunțător i-a precizat că nu are acești bani

și că trebuie să contracteze împrumuturi la bănci și să-i plătească în mai

multe tranșe. Inculpata a fost de acord cu solicitarea denunțătorului de a i se

lăsa timp pentru obținerea de bani și pentru plata eșalonată a sumei cerute.

După această primă discuție cu

inculpata, denunțătorul a fost contactat telefonic, cu insistență, de inculpată

care i-a solicitat sa-i dea urgent suma de 50.000 euro, aceasta invocând că,

dacă nu va primi repede acești bani, casa rezervată pentru el va fi vândută

altei persoane.

Privitor la această întâlnire și la

discuțiile dintre inculpata și martorul B.G., martora R.V.V. a declarat că după

finalizarea discuției dintre cei doi, inculpata i-a spus că denunțătorul o să-i

dea urgent suma de 50.000 euro, precizându-i că banii pe care i-a pretins sunt

pentru influențarea primarului în scopul repartizării unei case.

S-a mai reținut că, în perioada

respectivă, între inculpată și martora R.V.V., exista o relație de

„colaborare", în sensul că martora găsea diverse persoane interesate să

dea bani pentru încheierea unor contracte cu primăria, cu privire la imobile,

ceea ce face verosimilă susținerea martorei, între ea și inculpată existând

încrederea necesară unor astfel de mărturisiri.

În vederea procurării sumei pretinse,

în iunie 2006 martorul B.G. a contractat un împrumut de 47.000 euro de la B.R.D.

Susținerile martorului privitoare la acest aspect au fost confirmate de

fotocopiile actelor atașate cu privire la creditele obținute, precum și de

răspunsul formulat de această bancă la solicitarea organelor de urmărire penala

(adresa din 14 noiembrie 2011 a B.R.D. G.S.G., fila 21, vol.I dup).

La un interval de cea 2-3 săptămâni,

după discuția din biroul inculpatei, martorul denunțător B.G. a venit la

București, unde s-a întâlnit cu inculpata V.E. și martora R.V.V. lângă sediul

primăriei și inculpata i-a condus la o cafenea pe Bd. X, ce avea și are

denumirea „T.T.", situata în apropiere de Primăria sectorului 5 București.

Cei trei s-au așezat la o masă, au comandat băuturi răcoritoare și cafea și au

discutat unele aspecte fără legătura cu cauza. B.G. a arătat că, în timpul

discuțiilor, inculpata i-a cerut banii, din discuțiile telefonice anterioare

aceasta știind scopul venirii la București a denunțătorului care locuia și

locuiește în orașul Găești, unde desfășoară activitatea de medic de familie.

La prima discuție din barul T.T.,

denunțătorul a dat inculpatei suma de 50.000 euro în bancnote ce le introdusese

într-o pungă din plastic pe care V.E. a introdus-o în geanta ce o purta, fără

sa-i numere. Din declarațiile denunțătorului și ale martorei oculare R.V.V., a

reieșit că inculpata a afirmat că banii erau pentru influențarea funcționarilor

din cadrul Primăriei sector 5 București în vederea atribuirii unei case

denunțătorului.

La scurt timp de la primirea sumei de

50.000 euro, cei trei au plecat din bar, iar inculpata i-a mai spus

denunțătorului că se va forma un dosar pentru atribuirea unei case și va dura

2-3 ani până la repartizarea efectivă a imobilului, făcând afirmația ca trebuie

să aibă încredere în ea întrucât are funcția de șef Spațiu Locativ și influență

față de primar și consilierii locali. B.G. a replicat că ar vrea să fie

întocmit act notarial cu privire la plata sumei de 50.000 euro, însă inculpata

și-a arătat nemulțumirea, afirmând că ea este persoană publică și trebuie și

aibă încredere în ea, nefiind cazul să se meargă la notar.

Aspectele relatate de martorul

denunțător au fost confirmate și de martora R.V.V. care a participat la

întâlnirea dintre inculpată și martorul B.G.

Martora R. a mai susținut că, anterior

inculpata V.E. i-a spus că ea este persoana publică și nu poate lua direct bani

de la B.G., solicitându-i să-i primească ea, solicitare cu care insă martora nu

a fost de acord.

Totodată, martora a relatat că a văzut

când B.G. a scos o pungă de plastic în care a arătat un teanc de bancnote în

euro, după care a înmânat punga respectivă inculpatei. Aceasta a luat punga cu

bani și a introdus-o în geantă, făcând afirmație ca banii vor fi dați

primarului în vederea influențării acestuia.

După această primă întâlnire din barul

T.T., martora a mers cu inculpata în biroul acesteia, având de lucru în

legătură cu demersuri în care V.E. o trimitea să găsească clienți interesați de

imobile administrate de primărie, convingerea acestora în traficarea de

influentă și primirea banilor de la ei. In birou, inculpata, în perioada în

care nu se ferea de R.V.V., a numărat banii primiți de la B.G. de față cu

martora. Ulterior, dat fiind reproșurile făcute inculpatei de R.V.V. că doar

față de ea persoanele de la care a primit bani, cum ar fi preotul P.G. (pentru

trafic de influenta comis față de aceasta persoana a fost trimisa în judecată

doar martora), își exprimă nemulțumirile, V.E. a devenit mai suspicioasă față

de aceasta și nu a mai numărat banii primiți de la B.G. în prezența ei.

R.V.V. a mai declarat aspecte

concordante cu declarațiile lui B.G. și răspunsurile scrise primite în dosar de

la unitățile bancare, în sensul că denunțătorul afirmase anterior primei

retrimiteri de bani că banca îi dăduse împrumut doar suma de 47.000 de euro și

că de la acesta a aflat ca diferența de 3.000 de euro a pus-o din economii.

După câteva zile de la înmânarea sumei

de 50.000 de euro, conform susținerilor denunțătorului, acesta a avut o

conversație cu inculpata care i-a solicitat să o trimită pe fiica lui să depună

acte la Primăria sectorului 5 București pentru atribuirea unei case.

B.G. i-a cerut fiicei sale B.D. (în

prezent martora se numește G.D.), care în acea perioadă era studentă în

București, să se întâlnească cu R.V.V. și V.E. pentru formarea unui dosar în

vederea repartizării unei case, aspecte ce au rezultat nu doar din declarațiile

acestor doua martore, ci și din dovada ca s-a constituit o lucrare cu numele

fiicei denunțătorului, privitor la care după câteva zile s-a respins cererea pe

motiv că solicitanta nu avea domiciliul în sectorul 5 București.

Martora G.D., fostă B.D., fiica

denunțătorului B.G., a declarat că în anul 2006 a fost trimisă de acesta să se

întâlnească în fața Primăriei sectorului 5 București cu o doamnă, în vederea

depunerii de acte necesare dobândirii unei locuințe.

Martora a precizat că aproximativ în

luna iulie 2006 s-a întâlnit lângă sediul Primăriei cu o doamnă care s-a

recomandat V. și despre care a aflat ulterior de la părinții ei că se numește R.V.V.

G.D. a fost condusă de R.V.V. în sediul Primăriei sectorului 5 București la un

birou de la etaj, în care se aflau 5 doamne ce păreau că lucrează acolo. Martora

a arătat că a fost prezentată unei femei cu vârsta de 55-60 ani, măruntă și

plinuță, care s-a recomandat ca fiind V.E., șefa Spațiului Locativ din cadrul

Primăriei sectorului 5 București.

La biroul la care lucra aceasta, s-a

așezat martora și R.V.V., iar inculpata a pus-o pe G.D. să completeze, pe loc,

o cerere și i-a făcut precizarea că ea, fiind șefa Spațiului Locativ din cadrul

Primăriei sectorului 5 București, în mod cert va obține o locuință pentru

martoră. G.D. a arătat că inculpata a afirmat că această cerere se va finaliza

cu cumpărarea de către ea a unei case.

Martora a mai relatat că nu a fost

lăsată să citească bine cererea completată pe formular tipizat pe care se aflau

mențiuni tehnoredactate și din parcurgerea fugară a înscrisului a observat că

solicitase locuință formată dintr-o singură cameră, motiv pentru care a

protestat, întrucât de la tatăl ei știa că acesta dăduse bani pentru o casă,

iar inculpata i-a spus să tacă din gură că știa ea ce face.

Cu ocazia audierii de către procuror,

martorei G.D. i-a fost prezentată cererea din 11 iulie 2006 și aceasta a

confirmat că este cererea completată de ea la biroul inculpatei și că din

conținutul ei a realizat că mențiunea cu privire la locuință formată dintr-o

cameră viza de fapt locuința pe care ea o folosea la acea dată și nu cea

solicitată primăriei.

G.D. a mai arătat că a depus cererea

la registratură la parterul primăriei unde a fost condusă de martora R.V.V. Din

declarațiile martorei G.D. a mai reieșit că, anterior depunerii acestei cereri

la Primăria sectorului 5 București, la indicațiile tatălui său, a obținut

adeverință de student și a dat o declarație la un notar public în sensul că nu

avea locuință în proprietate, acte pe care le-a atașat la cerere. A mai

precizat că în urma acestei cereri nu a primit vreun răspuns.

Întrucât în actele înaintate de

Primăria sectorului 5 București prin adresa din 10 noiembrie 2011, cu privire

la cererea depusă de G.D., se află și răspunsul redactat spre a-i fi comunicat

martorei prin adresa din 14 iulie 2006, la data audierii acesteia în cursul

urmăririi penale i s-a prezentat comunicarea. Martora a infirmat primirea

acesteia, aspect confirmat și de verificările efectuate.

Astfel, actele de la dosar au relevat

că, la data de 11 iulie 2006, G.D. a formulat cerere către Primăria sectorului 5

București în vederea atribuirii unei locuințe, conform Legii nr. 114/1996. La

cerere au fost atașate fotocopie de pe certificatul de naștere al solicitantei,

declarația notarială dată de această la data de 13 iunie 2006, în care a

precizat că nu are locuință și adeverință din data de 24 mai 2006 ce atestă că

era studentă la Facultatea de Farmacie din București.

Prin adresa din 14 iulie 2006, practic

la 3 zile de la depunerea cererii, a fost semnată de către primarul sectorului 5

București și V.E., șefa Spațiului Locativ de la acea dată, adresa prin care

G.D. ar fi trebuit să fie înștiințată că cererea i-a fost respinsă întrucât nu

avea domiciliul în raza teritorială a primăriei.

Plicul în care s-a aflat răspunsul

destinat martorei G.D. a fost returnat pe mctiv că adresa menționată nu a fost

găsită la locația indicată, așa cum a reieșit din comunicarea din 12 ianuarie

2012 formulată de Primăria sectorului 5 București și atașată la dosar.

Este evident că, în calitatea sa de șef

Spațiu Locativ din cadrul Primăriei sectorului 5, unde se repartizau cererile

de atribuire locuințe, inculpata știa că nerealizarea condiției ca solicitantul

să domicilieze în raza unității administrativ-teritoriale, conducea la

respingerea cererii. Totodată, V.E. a cunoscut că martora are domiciliul în

orașul Găești și cu intenție a dictat acesteia, la completarea cererii, adresa

incompletă unde locuia pentru ca scopul urmărit, de a obține în continuare

banii pretinși, să poată fi realizat.

Aspectele concrete privitoare la

această cerere, respingerea ei după trei zile și neprimirea răspunsului de

către fiica denunțătorului, s-au coroborat cu afirmațiile lui B.G. că inculpata

i-a tot spus că dosarul (care nu putea avea ca obiect decât această cerere) trebuia

să facă vechime. Deși prin semnarea răspunsului către G.D., inculpata a știut

din data de 14 iulie 2006 că nu se mai află în lucru dosarul în care aceasta

solicitase locuință, cu rea credință, de la această dată până la epuizarea

traficului de influență în martie 2010, de foarte multe ori, 1-a amânat și

amăgit pe B.G., susținând că dosarul are cursul lui firesc, că este aproape să

fie rezolvat, că a fost încheiat contractul de închiriere și în scurt timp va

fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare, că de fapt în primă fază casa din

strada X va fi trecută pe numele lui R.V.V. și pe urmă pe numele denunțătorului

sau fiicei acestuia, și alte asemenea argumente care, alături de funcția

deținută de inculpată în cadrul Primăriei și afirmațiile acesteia că se află în

relații apropiate cu primarul și alți funcționari decizionali din materia

repartizării de locuințe, au fost de natură să-l convingă pe martorul

denunțător că inculpata are capacitatea să-i rezolve problema sa locativă.

Astfel, la câteva luni de la remiterea

sumei de 50 000 de euro, B.G. a contactat-o telefonic pe inculpată

solicitându-i să-i comunice stadiul solicitării, iar aceasta i-a răspuns că

„lucrurile merg bine, că dosarul are drumul lui" și că trebuie să facă

vechime. Cu trecerea timpului, denunțătorul a devenit mai insistent cu

întrebări adresate inculpatei, iar aceasta răspundea invocând diverse acte

normative cu privire la atribuiri de imobile și prezența ei la ședințe de

partid sau lipsa de consilieri locali de la ședințele ce aveau ca obiect

discutarea repartizării de locuințe. Ca mijloace de menținere a încrederii

denunțătorului în reușita demersurilor inculpatei, aceasta l-a chemat în

București de mai multe ori pentru a-i arăta din exterior case ce urmau să fie

repartizate de primărie, una din ele fiind rezervată pentru B.G.

Denunțătorul a precizat că inculpata

i-a arătat vile din cartierul Cotroceni și din apropierea Academiei Militare.

De mai multe ori, în numeroasele discuții cu V.E., aceasta a afirmat

denunțătorului că îi va fi atribuit imobilul din, sector 5. B.G. a declarat că,

relativ la vila ce i-a fost arătată de inculpata pe această stradă, aceasta i-a

spus că inițial va fi trecută pe numele martorei R.V.V. și de pe numele

acesteia va fi trecut pe numele denunțătorului, aspecte pe care V.E. a vrut să

le întărească prin înmănarea către martoră a unui contract de închiriere ce l-a

falsificat.

Și martora R. a precizat că discuțiile

privitoare la repartizarea unei case denunțătorului, au vizat o casă din

București, sector 5 și că pentru convingerea lui B.G. și a ei de reușita

demersurilor sale, V.E. i-a remis un contract de închiriere în care ea, adică

R.V.V., era trecută la rubrica chiriaș pentru imobilul de la această adresă.

În raportul de constatare

tehnico-științifică grafoscopică întocmit în cauză s-a arătat că înscrisul

intitulat „Declarație" redactat pe numele V.E., datat 22 mai 2007, a fost

scris și semnat de V.E. În conținutul acestuia, inculpata se obliga să obțină

„locuință în București, în zonă centrală, apartament cu 3 camere", pentru

numita R.V.V.

Acest înscris, ca și celelalte avute

în vedere în rezoluția de dispunere a unei constatări tehnico-științifică emisă

în cauză, au fost predate de R.V.V. care le-a primit de la V.E.. Deși prin el

însuși, acest înscris nu a justificat reținerea vreunei infracțiuni, conținând

doar obligația civilă asumată de V.E. față de R.V.V., dovedirea persoanei care

a realizat scrierea și semnătura, au confirmat nu doar susțineri ale acestei

martore, ci și practici ale inculpatei de a promite efectuarea de demersuri

pentru obținerea de locuințe.

În realitate, între V.E. și R.V.V.,

după o perioadă în care cele două au colaborat strâns pe linia găsirii de

clienți dispuși să plătească bani pentru imobile administrate de Primăria

Sectorului 5 București, la un moment dat, au apărut suspiciuni. Prin întocmirea

acestui înscris, inculpata a intenționat menținerea de partea ei a martorei

R.V.V., pentru ca aceasta să nu furnizeze autorităților date cu privire la mai

multe infracțiuni comise.

În concluziile constatării

tehnico-științifice grafoscopice se reține că:

- mențiunea olografă „R.V.V."

executată cu substanță scripturală de culoare albastră pe prima pagină a

Contractului de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuință, din 17

decembrie 2003, a fost executată de V.E.;

- mențiunile olografe „18 1 martie 2007

F.T. 6 Parter +1+Mansardă 1 realizate prin copiere electronică pe xerocopia

documentului intitulat Anexa 3, parte integrantă din contractul de închiriere

înregistrat la 01 martie 2007, reproduc imaginea unui scris ce a fost executat

de V.E. și nu se poate stabili dacă aceste mențiuni au fost realizate peste

alte mențiuni inițiale;

- mențiunile olografe ce completează

rubricile primelor două file ale contractului de închiriere pentru suprafețe cu

destinația de locuințe din 1 martie 2007, încheiat între Primăria sectorului 5

București, în calitate de administrator, și R.V.V., în calitate de chiriaș au

fost executate de V.E., iar la nivelul mențiunii R.V. s-au evidențiat urme de

ștergere de natură mecanică, fiind probabil îndepărtate anumite mențiuni

inițiale ce nu au putut fi puse în evidență.

Toate aceste înscrisuri au fost

prezentate inculpatei cu ocazia aducerii la cunoștință a obiectivelor

constatării tehnico - științifice grafice, context în care aceasta a menționat

că nu le-a scris ori semnat și a afirmat că nu dorește efectuarea de verificări

cu privire la aceste acte.

Și cu ocazia audierii sale de către

instanță, inculpata a negat că ar fi falsificat contractul de închiriere din 17

decembrie 2003 și procesul verbal din 01 martie 2007, recunoscând însă că a

scris o repartiție pentru un spațiu cu destinație de locuință pe numele R.V.V.,

act ce nu a fost înregistrat în evidențele primăriei și care a fost completat

numai pe prima filă, fără a avea însă aplicată ștampila instituției ori

semnătura persoanei abilitate.

Inculpata a precizat că în fapt acest

act este contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinație de locuințe din

1 martie 2007 încheiat între Primăria sector 5 București și martora R.V.V.

Contractul de închiriere pentru

suprafețe cu destinația de locuință, din 17 decembrie 2003 în care s-a

menționat că imobilul din București, sector 5 a fost atribuit numitei R.V.V., a

fost falsificat material de V.E. prin ștergerea numelui anterior și adăugarea

mențiunii R.V.V. La prima vedere acest contract nu are legătura cu prezenta

cauză, întrucât lui B.G. i s-a promis atribuirea unei case și nu a unui

apartament, însă falsul realizat de inculpata a atestat realitatea afirmațiilor

făcute de martora R.V. cu privire la mai multe infracțiuni comise de V.E. și,

concludent pentru prezenta cauză, relativ la traficul de influență săvârșit

față de denunțătorul din dosar.

Imobilul menționat în acest contract a

fost vizat în traficul de influență pentru care R.V.V. a fost trimisă în

judecată prin rechizitoriul nr. 15/P/2010 din 13 iulie 2010, reținându-se că

aceasta, în cursul lunii noiembrie 2007 a pretins, iar ulterior a primit, suma

de 35 000 de euro de la numitul P.G., pentru influențarea funcționarilor

decizionali din cadrul Primăriei sectorului 5 în vederea repartizării unei

locuințe.

Inculpata V.E. a falsificat, prin

contrafacere, contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de

locuințe din 1 martie 2007, încheiat între Primăria sectorului 5 București, în

calitate de administrator, și R.V.V. (prenumele real este V.), în calitate de

chiriaș. V.E. a falsificat și procesul-verbal din 01 martie 2007, anexă la

acest contract care, chiar dacă are numărul 18 și nu 17, cuprinde aceeași zi de

întocmire și are date cu privire la același imobil, având aplicată în partea de

jos o ștampilă a Primăriei sectorului 5 București și semnătura primarului, fals

realizat prin scanare fotocopie de pe înscris original și realizare de mențiuni

de alterare a datelor de individualizarea a imobilului pe fotocopie, anterior

copierii electronice.

La data de 20 ianuarie 2012, martora

R.V.V. a depus la dosar toate actele ce le-a primit de la inculpată în perioada

în care a colaborat cu această pentru traficare de influență cu privire la mai

multe imobile, inclusiv originalul procesului-verbal numărul 18, datat 01

martie 2007, acesta având mențiunile „18 1 martie 2007 F.T. 6 parter +1+Mansardă"

făcute de V.E. cu pastă scripturală de culoare albastră. în partea de jos a acestui

proces-verbal se afla, în urma copierii de pe înscris autentic, impresiune de

ștampilă a Primăriei sectorului 5 București și semnătura primarului, pentru

crearea unei minime aparențe de act oficial.

Constatarea tehnico-științifică

grafoscopică efectuată în cauză a relevat că pe contractul din 1 martie 2007

mențiunile olografe ce completează rubricile primelor două file au fost

executate de V.E., iar la nivelul mențiunii R.V. s-au evidențiat urme de

ștergere de natură mecanică, fiind îndepărtate anumite mențiuni inițiale ce nu

au putut fi puse în evidență. Cu privire la numărul de înregistrare a acestui

act, s-au efectuat verificări la Primăria sectorului 5 București. Prin adresa

din 29 noiembrie 2011 aceasta a precizat că la numărul 17 în evidențele Primăriei

sectorului 5 București este înregistrată o citație primită de la Curtea de Apel

București, la data de 03 ianuarie 2007.

Contractul de închiriere pentru

suprafețe cu destinația de locuințe din 1 martie 2007 falsificat prin

contrafacere de V.E., a avut legătură cu prezenta cauză întrucât a fost

menționat imobilul din strada X, sector 5 pe care inculpata i l-a promis lui

B.G.. In declarațiile date, denunțătorul a precizat că discuțiile au fost

direcționate pe dorința sa de a cumpăra acest imobil, fiind de fapt o vilă pe

care V.E. i-a arătat-o din exterior de mai multe ori. Cu privire la acest

imobil, B.G. a precizat că i s-au arătat acte, însă nu i-au fost înmânate,

acesta a mai afirmat că inculpata i-a spus că întâi vila va fi trecută pe

numele martorei R.V. și ulterior pe numele lui, aspecte confirmate în parte

prin faptul că titularul de contract a fost menționat R.V., prin fals material

în înscrisuri oficiale, dovedit în prezentul dosar penal în sarcina inculpatei.

În răspunsul din 29 noiembrie 2011 al

Primăriei sectorului 5 București s-a arătat că la în registrul primăriei

figurează un proces-verbal cu privire la bilete rămase neutilizate în urma

organizării spectacolului de revelion, înregistrat la data de 03 ianuarie 2007.

Constatarea tehnico-științifică efectuată în cauză a concluzionat că mențiunile

olografe „18 1 martie 2007 F.T. 6 Parter +1+Mansarda" realizate prin

copiere electronică pe xerocopia documentului intitulat Anexa 3, reproduc

imaginea unui scris ce a fost executat de V.E. Pentru păstrarea pe înscrisul

falsificat a ștampilei Primăriei sectorului 5 București și a semnăturii

primarului, V.E., așa cum s-a precizat în concluzia specialiștilor, a recurs la

copiere electronică (scanare) a unei fotocopii realizate de pe înscrisul

original.

Cele trei înscrisuri oficiale,

respectiv contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuință, din

17 decembrie 2003; documentul intitulat Anexa 3 - proces-verbal din 01 martie

2007 și contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuințe din

1 martie 2007, încheiat între Primăria sectorului 5 București, în calitate de

administrator, și R.V.V.,în calitate de chiriaș, au fost falsificate material

de inculpata V.E. în luna noiembrie 2007.

Martora R.V.V. a precizat că aceste

înscrisuri au fost întocmite de V.E. de față cu ea, în biroul ce-1 avea în

primărie și le-a primit de la aceasta la reproșurile și solicitările insistente

de a-1 rezolva pe preotul Petre Daniel cu atribuirea unei locuințe. în Dosarul nr.

15/P/2010, în care R.V.V. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr.

15/P/2010 din 13 iulie 2010 s-a reținut că aceasta, în cursul lunii noiembrie

2007, a pretins, iar ulterior a primit, suma de 35 000 de euro de la preotul P.G.,

pentru influențarea funcționarilor decizionali din cadrul Primăriei sectorului 5

pentru repartizarea unei locuințe.

Ținând cont de aceste date, s-a

reținut că V.E. a falsificat cele trei acte oficiale în perioada noiembrie

2007, în contextul în care R.V.V. a comis infracțiunea de trafic de influență față

de preotul P.A., iar inculpata era în cursul actelor de executare a vânzării de

influență realizate față de B.G.

În luna iunie 2009, denunțătorul a

fost contactat telefonic de inculpată care i-a solicitat urgent 25 000 de euro,

pentru influențarea numitului F.V., directorul de la fosta I.C.R.A.L. Inculpata

a precizat că banii erau pentru determinarea acestuia să încheie contract de

închiriere cu denunțătorul pentru o casă din sectorul 5 București. B.G. a

afirmat că a obținut 17.000 sau 18.000 de euro de la SC U.B. SA, nu și-a

amintit cu exactitate, iar restul până la 25.000 i-a pus din economii. Din

adresa din 25 noiembrie 2011 emisă de U.C.F., a reieșit că B.G. a primit

împrumut suma de 19.147 euro, la data de 03 iunie 2009, aspecte ce au concordat

cu afirmațiile martorului cu privire la suma obținută și perioada de timp în

care inculpata i-a pretins cei 25.000 de euro.

După obținerea sumei de 25.000 de

euro, B.G. a venit la București unde s-a întâlnit lângă sediul Primăriei sectorului

5 București cu V.E. și R.V.V. Cei trei au mers la cafe-barul T.T. aflat la mică

distanță, s-au așezat la o masă și aici denunțătorul a dat inculpatei banii pe

care-i introdusese într-o pungă de plastic. Inculpata a luat punga cu bani și a

introdus-o în geanta ce o purta. în discuțiile purtate cu ocazia remiterii

sumei de 25.000 de euro, inculpata a afirmat că banii erau pentru influențarea

directorului de la fosta I.C.R.A.L. să încheie contractul de închiriere cu B.G.

cu privire la vila din strada X. V.E. a afirmat că prin folosirea acelor bani,

sigur va fi încheiat contractul de închiriere.

Despre întâlnirea dintre martorul

denunțător și inculpată și remiterea către aceasta a sumei de 25.000 euro a

relatat și martora R.V.V. care a declarat astfel, că s-au întâlnit, ca și prima

dată, la barul T.T. și că a auzit-o pe inculpată când a afirmat că cei 25.000

de euro îi va da numitului V.F., director la I.C.R.A.L., pentru încheierea

contractului de închiriere a casei ce urma să fie repartizată martorului

denunțător.

Martora a relatat că în timp ce

stăteau la o masă în bar, B.G. a dat banii inculpatei și aceasta i-a introdus

în geantă fără să-i numere. Martora a mai arătat că, ulterior acestei

întâlniri, a aflat de la inculpată că primise într-adevăr suma de 25 000 de

euro.

R.V.V. a mai declarat că în perioada

septembrie-octombrie 2009, B.G. a venit iar la București cu banii pretinși de

inculpata. Au mers la același bar, unde inculpata a primit o sumă de bani care

din discuțiile de la masă dintre V.E. și B.G. a rezultat că era în cuantum de

10.000 de euro. Cu privire la acești bani pe care inculpata i-a primit și i-a

introdus în geantă fără să-i numere, aceasta a afirmat că-i va folosi la

influențarea funcționarilor din cadrul Judecătoriei sectorului 5 București

pentru a verifica dacă se afla în litigiu imobilul vizat să fie repartizat

denunțătorului. Martora a mai învederat că inculpata a spus că suma de 10.000

de euro o va folosi pentru scoaterea imobilului din litigiu pentru a fi liber

spre vânzare. După această primire de bani, martora nu a fost luată în birou de

inculpată și nu a asistat la numărarea banilor.

Și din declarațiile denunțătorului a

reieșit că la circa 3-4 luni de la primirea de către inculpata a sumei de 25

000 de euro, în perioada septembrie-octombrie 2009, aceasta l-a contactat

telefonic și i-a spus că trebuie să-i dea urgent suma de 10.000 euro pentru

influențarea funcționarilor din cadrul Judecătoriei sectorului 5 București, în

vederea scoaterii din litigiu a casei ce urma să fie repartizată lui B.G..

Denunțătorul, în acea perioadă medic de familie în orașul Găești, cu foarte

multe persoane înscrise în lista de pacienți și cu venituri semnificative, a

luat 10.000 de euro din economii și a venit la București. S-a întâlnit cu

inculpata și R.V.V. în apropierea primăriei și au mers la același cafe-bar din

apropiere. în cafenea, cei trei au stat la o masă și după câteva discuții

introductive, B.G. a dat inculpatei 10.000 de euro, aceasta a primit banii și

i-a introdus în geanta ce o purta. Inculpata a învederat denunțătorului că

banii sunt pentru intervenția sa la Judecătoria sectorului 5 București pentru

scoaterea din litigiu a imobilului ce urma să fie repartizat. V.E. a susținut

față de denunțător și martora R.V.V. că are influență la funcționari din cadrul

acestei instanțe de judecată și că înlăturarea caracterului litigios al

imobilului este indispensabilă pentru încheierea unui contract de închiriere și

a unuia de vânzare-cumpărare.

Din declarațiile martorului B.G. a mai

rezultat că la începutul anului 2010, inculpata l-a contactat telefonic și i-a

spus că dosarul pentru repartizarea casei este aproape de final și că trebuie

să plătească urgent suma de 75.000 de euro pentru încheierea contractului de

vânzare-cumpărare al imobilului. B.G. a obținut împrumut de la SC R.B. SA suma

de 43.200 lei contractat pe numele său și un alt împrumut pe numele Cabinetului

Medical B.G., în cuantum de 60.000 de lei. Denunțătorul a arătat că 20.000 de

euro i-a avut de la soția lui care vânduse un teren, iar diferența până la

75.000 de euro a completat-o cu bani din economii. Și de această dată,

afirmațiile martorului cu privire la credite contractate s-au coroborat cu

informații primite de la unitatea bancară indicată, respectiv SC R.B. SA.

În perioada februarie-martie 2010,

după obținerea sumei de 75.000 de euro, B.G. a venit la București, unde, după

același tipar ca în situațiile anterioare, s-a întâlnit lângă sediul Primăriei sectorului

5 București cu inculpata și R.V.V. și au mers la cafeneaua T.T. La masă

inculpata a spus denunțătorului că banii sunt pentru influențarea

funcționarilor din cadrul Primăriei sectorului 5 București pentru încheierea

contractului de vânzare-cumpărare. Inculpata a precizat că banii sunt pentru

demersurile sale de determinare a primarului și a consilierilor locali să

decidă repartizarea casei, făcând afirmații și relativ la influențarea

directorului de vânzări din cadrul primăriei. V.E. a luat banii remiși de

denunțător, i-a introdus în geanta ce o avea la ea și a precizat că în câteva

zile B.G. o să fie chemat la primărie pentru semnarea contractului de

vânzare-cumpărare.

Susținerile martorului denunțător s-au

coroborat cu cele relatate de martora R.V.V. Astfel, martora a arătat că între

întâlnirile dintre inculpată și denunțător, acesta a contactat-o de foarte

multe ori telefonic și a întrebat-o despre stadiul repartizării unei case către

el. R.V.V. i-a răspuns lui B.G. că lucrurile se vor rezolva, având convingerea

că banii mulți pe care i-a dat sunt suficienți pentru aranjarea lucrurilor în

primărie. Martora a mai arătat că a fost de față și la alte întâlniri dintre

denunțător și inculpata, precum și la discuții purtate de aceasta la telefon cu

B.G. și a reținut cum V.E. susținea, ca și motive de nerezolvare cu casa,

motivele ce au reieșit și din declarațiile denunțătorului.

R.V.V. a mai relatat că în perioada

februarie-martie 2010, la solicitările insistente ale inculpatei, B.G. a venit

la București cu altă sumă de bani ce i-a fost pretinsă. Martora a ieșit din

primărie cu inculpata, s-a întâlnit cu B.G. și toți trei au mers la barul T.T.

din apropiere. La o masă în bar, martora a auzit cum inculpata a afirmat că

B.G. trebuie să dea suma de 75.000 de euro pentru a-i remite lui M.E.,

directorul de vânzări la A.F.I. din cadrul Primăriei sectorului 5 București, pentru

determinarea acestuia să încheie contractul de vânzare-cumpărare a casei.

Martora a afirmat că a stat la aceeași masă în bar și a auzit toată discuția

dintre inculpata și denunțător, inclusiv afirmațiile acesteia că cei 75.000 de

euro erau pentru rezolvarea ultimei etape din atribuirea casei către B.G.

Martora a mai afirmat că a văzut cum B.G. a dat inculpatei o sumă de bani în

euro pe care aceasta a introdus-o în geantă fără să-i numere.

Declarațiile martorului denunțător au

fost confirmate și de relatările soției sale, martora B.F. care a participat

alături de soțul său la așa-numitele „vizionări" ale unor vile în

cartierul Cotroceni organizate de către inculpata în scopul întăririi

convingerii denunțătorului de realitatea celor afirmate și pretinse de către

ea.

În una din aceste vizionări, soții B.

au mers împreuna cu martorul M.V.A., căruia inculpata îi promisese de asemenea,

o locuință în cartierul Cotroceni.

Astfel, martorul M.V.A. a declarat că

in primăvara anului 2010 a aflat de la tatăl său că medicul B.G., din orașul

Găești, cunoaște o bună oportunitate pentru obținerea unei case în București.

Fiind interesat de cumpărarea unei case în capitală, martorul a luat legătura

cu B.G. și prin discuții telefonice au stabilit întâlnire în București lângă

Grădina Botanică.

M.V.A. a relatat că în acea zi s-a

întâlnit cu B.G., soția acestuia și o altă persoană de sex feminin care, din

descrierea realizată și afirmațiile că aceasta s-a recomandat ca persoana de

legătură cu V.E., nu putea fi decât R.V.V. Au stat de vorbă puțin într-o

cafenea și au plecat cu autoturismul condus de B.G. în vederea întâlnirii cu

V.E. După scurt timp de la plecarea din acea zonă, autoturismul a fost oprit și

în interior a urcat o doamnă cu vârsta înjur de 55 de ani care s-a recomandat

ca fiind V.E., șefa Spațiului Locativ din cadrul Primăriei sectorului 5

București.

De la urcarea inculpatei în

autoturismul condus de B.G., în interior aflându-se șoferul și 4 pasageri

(M.V.A., R.V.V., B.F. și V.E.), s-au îndreptat spre zona Uranus din București

și au oprit lângă o casă cu curte interioară. Martorul a arătat că V.E. i-a

spus că ea poate să-l ajute cu obținerea acelei case și că trebuie să dea un

avans cât mai repede întrucât sunt și alte persoane interesate de acel imobil.

M.V.A. a precizat că dorește să vadă casa din interior, însă inculpata i-a

răspuns că nu se poate.

Martorul a afirmat că în discuția de

la întâlnirea din zona Grădinii Botanice, R.V.V. i-a spus că trebuie să dea

30.000 de euro pentru obținerea unei case, iar la arătarea din exterior a

imobilului, inculpata a învederat că sunt necesari 60.000 de euro, moment de la

care M.V.A. a realizat că ceva nu este în regulă, a tăcut și a lăsat-o pe V.E.

să expună argumentele ei tară să le dea crezare. M.V.A. a devenit circumspect datorită

dublării prețului la scurt interval de timp și imposibilității de vizionare a

imobilului anterior remiterii vreunei sume de bani, astfel că nu a dat curs

solicitărilor și nu s-a arătat dispus la alte discuții cu inculpata.

M.V.A. a menționat că inculpata a

afirmat că din momentul în care îi va da banii, ea se va ocupa de toate

demersurile necesare pentru ca el să devină proprietarul acelei case.

Și în cazul martorului M.V.A.

inculpata V.E. a încercat să folosească aceeași metodă, ca și în cazul

denunțătorului B.G., relatările martorului M. corelându-se cu afirmațiile

celorlalți martori din dosar, în sensul că inculpata a invocat că, în virtutea

funcției sale de șef Spațiu Locativ al Primăriei sector 5 București, în mod

sigur poate intermedia vânzarea de locuințe administrate de primărie,

pretinzând în schimbul folosirii acestei influențe sume de bani. A mai reieșit

că și în ceea ce-l privește pe acest martor, inculpata a însoțit solicitarea de

bani de afirmațiile că urgent trebuie să primească suma pretinsă, întrucât sunt

și alte persoane interesate de același imobil, argumente folosite și față de

B.G. la pretinderea și primirea sumei de 50.000 de euro.

La scurt timp după remiterea sumei de

75.000 de euro, martorul denunțător a aflat că inculpata a ieșit la pensie și a

realizat că nu va obține nimic în schimbul banilor dați inculpatei. In acest

context a încercat de mai multe ori să ia legătura cu inculpata pentru a lămuri

această problemă sau pentru a-i fi restituiți banii. Despre aceste demersuri au

relatat și martorii Ș.A.E. (fiica inculpatei), V.T. (soțul inculpatei) și C.M.

(bona nepotului inculpatei) și, deși acești martori au încercat să acrediteze

ideea unor presiuni și chiar violențe exercitate de către denunțător, precum și

aceea că banii i-ar fi fost dați nu inculpatei, ci martorei R.V.V.,

declarațiile lor au venit să susțină existența unei înțelegeri între denunțător

și inculpată și realitatea remiterii unor sume de bani în schimbul obținerii

unui imobil din fondul locativ al Primăriei sector 5 București, Primărie a

cărei angajată era inculpata. Afirmațiile martorilor S.A.E. și V.T., fiica și

soț al inculpatei, cum că martorul B.G. le-ar fi spus că a dat banii martorei

R.V. nu au fost confirmate de celelalte probe și în egală măsură lipsite de

logică, în condițiile în care B.G. a încercat să recupereze banii de la

inculpată, fiind uneori însoțit în ocaziile respective chiar de către martora

R.

Cele susținute de către martorul

denunțător cu privire la sumele de bani date inculpatei și la modul în care a

obținut parte din acești bani s-au coroborat și cu datele obiective ce au

rezultat din actele comunicate de către unitățile bancare. Astfel, în adresa

din 14 decembrie 2011, B.R.D. G.S.G. a precizat că B.G. a primit un credit în valoare

de 47.000 de euro, la data de 23 iunie 2006.

Din adresa din 25 noiembrie 2011 a SC

U.C.F.I.F.N. SA a reieșit că această unitate bancară a acordat lui B.G., la

data de 03 iunie 2009, un credit în valoare de 19.175 euro.

SC R.B. SA a arătat ca prin adresa din

28 noiembrie 2011 lui B.G. i s-a acordat credit de 43.260 lei, la data de 8

ianuarie 2010. Pentru obținerea sumei de 75.000 euro denunțătorul a contractat

și un împrumut de 60.000 lei pe numele cabinetului medical.

Reținând situația de fapt descrisă mai

sus, instanța a apreciat ca fiind realizate, sub aspect material, elementele

infracțiunii de trafic de influență, constând în pretinderea sumei de 160.000

euro și primirea acestei sume în tranșe, în perioada iunie 2006 - martie 2010.

Sub aspectul laturii subiective,

probele de la dosar au relevat că inculpata a acționat cu intenție directă.

Atât la momentul pretinderii, cât și la primirea banilor, inculpata V.E. și-a

dat seama că vrea să trafice influența față de funcționarii la care a făcut

referire, prevăzând și dorind crearea de suspiciuni cu privire la probitatea

profesională a acestora, situație ce a generat o stare de pericol pentru buna

desfășurare a activității de serviciu.

Pentru existența infracțiunii de

trafic de influență, este necesar ca făptuitorul să arate că are influență,

reală sau fictivă, asupra unui funcționar ce are în atribuții serviciul sau

actul de dispoziție dorit de cumpărătorul de influență, fără să fie necesară

indicarea nominală a funcționarului, fiind suficientă doar referirea generică

prin calitate sau competență. In prezenta cauză inculpata a nominalizat în

parte persoanele cu atribuții în obținerea avantajului dorit de cumpărătorul de

- influență (M.V., primarul sectorului 5 București și V.F., directorul SC C.

SA, fosta I.C.R.A.L.), însă neindicarea tuturor funcționarilor nu impietează

asupra existenței infracțiunii.

De asemenea, s-a realizat în prezenta

cauză și condiția ca funcționarul să nu fi îndeplinit anterior traficului de

influență, actul dorit de cumpărătorul de favoruri, situație ce ar fi

justificat reținerea infracțiunii de înșelăciune. Elementele materiale ale

traficului de influență comis de inculpata V.E., au fost realizate fără ca

anterior sau ulterior să se fi dispus atribuirea unei case denunțătorului.

În ceea ce privește reținerea în cauza

a disp.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, prima instanță a arătat că

materialul probator a relevat că inculpata a săvârșit mai multe acte materiale

în unicul scop de a trafica presupusa sa influență asupra unor funcționari din

cadrul Primăriei sector 5 București, în favoarea martorului B.G., cu aceeași

promisiune de a obține o casă pentru acesta.

Discuțiile repetate avute de inculpata

cu martorul, urmate de primirea banilor în tranșe, nu au avut în realitate

semnificația unor acte autonome, în sensul prevederilor art. 41 alin. (2) C.

pen. anterior.

Activitățile inculpatei au urmărit un

singur rezultat, având la baza o unică formă de vinovăție, scurgerea timpului

între momentele la care inculpata a primit banii fiind determinată de natura

infracțiunii, în condițiile spetei, astfel că, considerate în ansamblul lor,

s-a constatat că aceste activități sunt legate între ele în mod natural,

alcătuind o singură acțiune și, ca atare, reprezintă o unitate naturală de

infracțiune, iar nu o infracțiune continuata de trafic de influență (Înalta

Curte de Casație și Justiție, Complet 9 judecători, Decizia nr.

604/2003).

În condițiile în care încă de la

început inculpata a pretins o anumită sumă de bani, pe care ulterior a și

primit-o și încă de la momentul inițial martorul B.G. a afirmat că nu are

întreaga sumă, solicitând plata în mai multe tranșe, s-a apreciat că

infracțiunea de trafic de influență s-a consumat în acest moment inițial al

pretinderii, astfel încât, în speță, în pofida primirilor repetate de bani,

exista o unitate naturală de infracțiune.

Maniera în care a acționat inculpata

și invocarea mai multor persoane asupra cărora urma să-și exercite influența,

cu calități și atribuții diferite, nu scindează rezoluția infracțională, în

condițiile în care solicitarea martorului viza probleme locative, a căror

soluționare implica o anumita succesiune a demersurilor făcute, astfel încât,

modalitatea de soluționare și plata beneficiilor urma sa fie făcută în timp,

inculpata având de la început o reprezentare generică a sumelor pretinse și

afirmând cu ocazia primului contract cu martorul că pentru rezolvarea problemei

este necesar un interval de câțiva ani.

S-a mai arătat că între conținuturile

alternative ale traficului de influență există o anumită dependență, o legătură

naturală, cum se arată în doctrina și practica judiciară (vezi V .Papadopol în

Examen teoretic al practicii Tribunalului Suprem în materia dreptului penal,

Partea generală; în R.R.D. nr. 12/1972; în același sens Tribunalul Municipiului

București, secția a II-a penala, Decizia nr. 2628/1975), deoarece, pe

parcursul săvârșirii infracțiunii, „pretinderea de bani sau alte foloase",

precum și „acceptarea de promisiuni, de daruri", nu reprezintă decât

momente intermediare, ce își găsesc împlinire doar în acțiunea finală de

„primire" a unor sume de bani sau alte foloase, astfel că, din aceasta

cauza, întrucât fiecare din acțiunile menționate reprezintă trepte deosebite de

înfăptuire a aceleiași finalități, acțiunea subsecventă face corp comun cu cele

care o preced, alcătuind laolaltă o unitate naturală de infracțiuni.

Și anterior, instanța supremă a

adoptat un punct de vedere similar, astfel încât, relevând dependența ce există

între conținuturile alternative ale infracțiunii, a decis că „deși odată cu

pretinderea foloaselor sau cu acceptarea promisiunilor, infracțiunea de trafic

de influență poate fi socotită realizată, activitatea ulterioara - de primire a

foloaselor pretinse sau promise - nu este lipsită de relevantă penală, ci constituie,

alături de activitatea ilicita ce o precede, o unitate infracțională, cu toate

consecințele ce decurg din această constatare" (Tribunalul Suprem, secția

penala, Decizia nr. 4748/1972, în R.R.D. nr. 8/1973).

Ca atare, pretinderea și primirea în mod

repetat a unor sume de bani într-un unic scop - exercitarea influenței în

vederea obținerii unei locuințe pentru fiica martorului denunțător - reprezintă

acțiuni ce au decurs din chiar natura faptei, fără a avea caracterul unor acte

materiale distincte, întrucât infracțiunea, în forma sa simplă, s-a consumat la

momentul pretinderii sumei de bani în vederea traficării influentei în scopul

dorit de martorul denunțător (vezi și Decizia penala nr. 106/A din 6 noiembrie

2009 a Curtea de Apel Galați, secția penală).

În raport de aceste argumente,

instanța a constatat ca fapta inculpatei V.E., care, în perioada iunie 2006 -

martie 2010, a pretins lui B.G. suma de 160.000 de euro, bani pe care i-a

primit în mai multe tranșe, invocând că are influență față de persoane cu

atribuții în luarea deciziilor cu privire la repartizarea de locuințe aflate în

administrarea Primăriei sector 5 București, pentru intervenția sa în scopul

atribuirii unei case denunțătorului, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

anterior, cu aplic.art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Totodată, instanța a mai reținut ca

faptele inculpatei V.E. care în luna noiembrie 2007, a falsificat material prin

contrafacere și alterare, contractul de închiriere pentru suprafețe cu

destinația de locuință, din 17 decembrie 2003; documentul intitulat Anexa 3 -

proces-verbal din 01 martie 2007 și contractul de închiriere pentru suprafețe

cu destinația de locuințe din 1 martie 2007, încheiat între Primăria sectorului

5 București, în calitate de administrator, și R.V.V., în calitate de chiriaș,

creându-le aparența de acte oficiale autentice apte de a produce efecte

juridice, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în scopul săvârșirii

traficului de influență realizat față de B.G., întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă

continuată, prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 288

alin. (1) C. pen. anterior cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (3 acte

materiale).

În ceea ce privește infracțiunea de

fals material în înscrisuri oficiale, instanța a constatat ca deși inculpata

avea calitatea de funcționar, nu a fost îndeplinita condiția ca fapta să fi

fost săvârșită în exercițiul atribuțiilor de serviciu pentru a atrage agravarea

prev. de art. 2 al art. 288 C. pen. anterior, deoarece inculpata a fost

angajata în perioada 2002 - 2010, în funcția de conducere a Serviciului Spatii

de Locuit și Spatii cu altă destinație, dar nu a avut atribuții de decizie în

ce privește vânzarea sau închirierea de imobile aflate în administrarea

primăriei.

S-a arătat că deși calitatea specială

a făptuitorului ar putea fi reținută ca circumstanță judiciară agravantă (art.

75 alin. (2) C. pen. anterior), instanța în considerarea jurisprudenței

C.E.D.O. a ținut cont de calitatea inculpatei exclusiv cu ocazia analizării

criteriilor prev. de art. 72 C. pen. anterior.

La individualizarea judiciara a

pedepselor ce au fost aplicate inculpatei, Tribunalul a avut în vedere

criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. anterior, respectiv dispozițiile

părții generale a C. pen., limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege,

(inclusiv sub aspectul majorării maximului special în cazul infracțiunii de

fals în înscrisuri oficiale, în condițiile art. 18 din Legea nr. 78/2000),

gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatei,

împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penala.

Pentru a evalua gradul de pericol

social al faptelor comise, instanța a reținut modul în care s-au realizat

concret acțiunile ce constituie elementul obiectiv al infracțiunii respective,

precum și toate împrejurările ce îl particularizează, caracterul și importanța

obiectului lezat, forma și gravitatea vinovăției.

Gravitatea concretă a faptelor

reflectată și în valorile sociale prejudiciate, privită și prin prisma

atitudinii de nerecunoaștere a inculpatei care nu a înțeles să își asume

responsabilitatea faptelor sale, au condus la imposibilitatea rețineri