ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2242/2014

Deliberând asupra recursului declarat, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr,156/F din data de 22 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 5336/3/2012 s-a dispus schimbarea încadrării juridice data faptei în infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000, inculpata V.E. fiind condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și 3 ani pedeapsă complementară în sensul interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a ocupa o funcție de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii), precum și la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap.

la art. 288 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (3 acte materiale). În conformitate cu disp. art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior s-a aplicat inculpatei V.E. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și alăturat, pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii. S-a făcut aplicarea art. 71-64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, b) și c) C. pen. anterior. Conform art. 6 1 alin. (4) din Legea nr 78 /2000 și art. 19 teza a II-a din aceeași lege s-a dispus restituirea de la inculpată către martorul denunțător B.G.

a sumei de 160.000 euro, în echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data plății. S-a dispus menținerea măsurilor asigurătorii instituite pe parcursul urmăririi penale. În conformitate cu disp. art. 348 și 445 C. proc. pen. anterior, s-a dispus desființarea totală a înscrisurilor falsificate, respectiv: contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuință din 17 decembrie 2008; documentul intitulat Anexa 3 - proces-verbal din 01 martie 2007 și contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinație de locuințe din 1 martie 2007, încheiat între Primăria Sectorului 5 București, în calitate de administrator și R.V.V., în calitate de chiriaș. Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

anterior a fost obligată inculpata la 5.500 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că din coroborarea declarațiilor martorilor B.G. și R.V.V., rezultă că aceasta din urma a intermediat o întâlnire între B.G. și V.E.. Astfel, la începutul lunii iunie 2006, martorul B.G. a venit la București, întâlnindu-se cu R.V.V., care 1-a condus la Primăria sectorului 5 București, unde s-au întâlnit cu inculpata V.E. în biroul acesteia. In acest context, inculpata i-a precizat martorului B.G. că este șefa Spațiului Locativ din cadrul Primăriei sectorului 5 București și că îl poate ajuta să achiziționeze o casă pentru copiii săi, studenți în București, afirmând că în mod normal prețul unei case este cuprins între 350.000 - 360.000 euro, însă dacă apelează la serviciile ei va plăti pe jumătate din valoarea reala.

Martorul B.G. a declarat că la această primă discuție, inculpata i-a pretins suma de 160.000 euro, afirmând că va influența funcționarii care urmau să decidă repartizarea unei case în favoarea sa. B.G. a mai arătat că inculpata a afirmat că cei 160.000 euro pretinși aveau ca destinație influențarea primarului M.V. și a consilierilor locali, aceasta subliniind că prin funcția ce o deținea în mod cert va obține pentru denunțător o casă în sectorul 5 din București. La pretinderea sumei de 160.000 de euro de către inculpată, martorul denunțător i-a precizat că nu are acești bani și că trebuie să contracteze împrumuturi la bănci și să-i plătească în mai multe tranșe. Inculpata a fost de acord cu solicitarea denunțătorului de a i se lăsa timp pentru obținerea de bani și pentru plata eșalonată a sumei cerute.

După această primă discuție cu inculpata, denunțătorul a fost contactat telefonic, cu insistență, de inculpată care i-a solicitat sa-i dea urgent suma de 50.000 euro, aceasta invocând că, dacă nu va primi repede acești bani, casa rezervată pentru el va fi vândută altei persoane. Privitor la această întâlnire și la discuțiile dintre inculpata și martorul B.G., martora R.V.V. a declarat că după finalizarea discuției dintre cei doi, inculpata i-a spus că denunțătorul o să-i dea urgent suma de 50.000 euro, precizându-i că banii pe care i-a pretins sunt pentru influențarea primarului în scopul repartizării unei case.

S-a mai reținut că, în perioada respectivă, între inculpată și martora R.V.V., exista o relație de „colaborare", în sensul că martora găsea diverse persoane interesate să dea bani pentru încheierea unor contracte cu primăria, cu privire la imobile, ceea ce face verosimilă susținerea martorei, între ea și inculpată existând încrederea necesară unor astfel de mărturisiri. În vederea procurării sumei pretinse, în iunie 2006 martorul B.G. a contractat un împrumut de 47.000 euro de la B.R.D. Susținerile martorului privitoare la acest aspect au fost confirmate de fotocopiile actelor atașate cu privire la creditele obținute, precum și de răspunsul formulat de această bancă la solicitarea organelor de urmărire penala (adresa din 14 noiembrie 2011 a B.R.D.

G.S.G., fila 21, vol.I dup). La un interval de cea 2-3 săptămâni, după discuția din biroul inculpatei, martorul denunțător B.G. a venit la București, unde s-a întâlnit cu inculpata V.E. și martora R.V.V. lângă sediul primăriei și inculpata i-a condus la o cafenea pe Bd. X, ce avea și are denumirea „T.T.", situata în apropiere de Primăria sectorului 5 București. Cei trei s-au așezat la o masă, au comandat băuturi răcoritoare și cafea și au discutat unele aspecte fără legătura cu cauza. B.G. a arătat că, în timpul discuțiilor, inculpata i-a cerut banii, din discuțiile telefonice anterioare aceasta știind scopul venirii la București a denunțătorului care locuia și locuiește în orașul Găești, unde desfășoară activitatea de medic de familie.

La prima discuție din barul T.T., denunțătorul a dat inculpatei suma de 50.000 euro în bancnote ce le introdusese într-o pungă din plastic pe care V.E. a introdus-o în geanta ce o purta, fără sa-i numere. Din declarațiile denunțătorului și ale martorei oculare R.V.V., a reieșit că inculpata a afirmat că banii erau pentru influențarea funcționarilor din cadrul Primăriei sector 5 București în vederea atribuirii unei case denunțătorului. La scurt timp de la primirea sumei de 50.000 euro, cei trei au plecat din bar, iar inculpata i-a mai spus denunțătorului că se va forma un dosar pentru atribuirea unei case și va dura 2-3 ani până la repartizarea efectivă a imobilului, făcând afirmația ca trebuie să aibă încredere în ea întrucât are funcția de șef Spațiu Locativ și influență față de primar și consilierii locali.

B.G. a replicat că ar vrea să fie întocmit act notarial cu privire la plata sumei de 50.000 euro, însă inculpata și-a arătat nemulțumirea, afirmând că ea este persoană publică și trebuie și aibă încredere în ea, nefiind cazul să se meargă la notar. Aspectele relatate de martorul denunțător au fost confirmate și de martora R.V.V. care a participat la întâlnirea dintre inculpată și martorul B.G. Martora R. a mai susținut că, anterior inculpata V.E. i-a spus că ea este persoana publică și nu poate lua direct bani de la B.G., solicitându-i să-i primească ea, solicitare cu care insă martora nu a fost de acord. Totodată, martora a relatat că a văzut când B.G. a scos o pungă de plastic în care a arătat un teanc de bancnote în euro, după care a înmânat punga respectivă inculpatei.

Aceasta a luat punga cu bani și a introdus-o în geantă, făcând afirmație ca banii vor fi dați primarului în vederea influențării acestuia. După această primă întâlnire din barul T.T., martora a mers cu inculpata în biroul acesteia, având de lucru în legătură cu demersuri în care V.E. o trimitea să găsească clienți interesați de imobile administrate de primărie, convingerea acestora în traficarea de influentă și primirea banilor de la ei. In birou, inculpata, în perioada în care nu se ferea de R.V.V., a numărat banii primiți de la B.G. de față cu martora. Ulterior, dat fiind reproșurile făcute inculpatei de R.V.V. că doar față de ea persoanele de la care a primit bani, cum ar fi preotul P.G. (pentru trafic de influenta comis față de aceasta persoana a fost trimisa în judecată doar martora), își exprimă nemulțumirile, V.E.

a devenit mai suspicioasă față de aceasta și nu a mai numărat banii primiți de la B.G. în prezența ei. R.V.V. a mai declarat aspecte concordante cu declarațiile lui B.G. și răspunsurile scrise primite în dosar de la unitățile bancare, în sensul că denunțătorul afirmase anterior primei retrimiteri de bani că banca îi dăduse împrumut doar suma de 47.000 de euro și că de la acesta a aflat ca diferența de 3.000 de euro a pus-o din economii. După câteva zile de la înmânarea sumei de 50.000 de euro, conform susținerilor denunțătorului, acesta a avut o conversație cu inculpata care i-a solicitat să o trimită pe fiica lui să depună acte la Primăria sectorului 5 București pentru atribuirea unei case.

B.G. i-a cerut fiicei sale B.D. (în prezent martora se numește G.D.), care în acea perioadă era studentă în București, să se întâlnească cu R.V.V. și V.E. pentru formarea unui dosar în vederea repartizării unei case, aspecte ce au rezultat nu doar din declarațiile acestor doua martore, ci și din dovada ca s-a constituit o lucrare cu numele fiicei denunțătorului, privitor la care după câteva zile s-a respins cererea pe motiv că solicitanta nu avea domiciliul în sectorul 5 București. Martora G.D., fostă B.D., fiica denunțătorului B.G., a declarat că în anul 2006 a fost trimisă de acesta să se întâlnească în fața Primăriei sectorului 5 București cu o doamnă, în vederea depunerii de acte necesare dobândirii unei locuințe.

Martora a precizat că aproximativ în luna iulie 2006 s-a întâlnit lângă sediul Primăriei cu o doamnă care s-a recomandat V. și despre care a aflat ulterior de la părinții ei că se numește R.V.V. G.D. a fost condusă de R.V.V. în sediul Primăriei sectorului 5 București la un birou de la etaj, în care se aflau 5 doamne ce păreau că lucrează acolo. Martora a arătat că a fost prezentată unei femei cu vârsta de 55-60 ani, măruntă și plinuță, care s-a recomandat ca fiind V.E., șefa Spațiului Locativ din cadrul Primăriei sectorului 5 București. La biroul la care lucra aceasta, s-a așezat martora și R.V.V., iar inculpata a pus-o pe G.D. să completeze, pe loc, o cerere și i-a făcut precizarea că ea, fiind șefa Spațiului Locativ din cadrul Primăriei sectorului 5 București, în mod cert va obține o locuință pentru martoră.

G.D. a arătat că inculpata a afirmat că această cerere se va finaliza cu cumpărarea de către ea a unei case. Martora a mai relatat că nu a fost lăsată să citească bine cererea completată pe formular tipizat pe care se aflau mențiuni tehnoredactate și din parcurgerea fugară a înscrisului a observat că solicitase locuință formată dintr-o singură cameră, motiv pentru care a protestat, întrucât de la tatăl ei știa că acesta dăduse bani pentru o casă, iar inculpata i-a spus să tacă din gură că știa ea ce face. Cu ocazia audierii de către procuror, martorei G.D. i-a fost prezentată cererea din 11 iulie 2006 și aceasta a confirmat că este cererea completată de ea la biroul inculpatei și că din conținutul ei a realizat că mențiunea cu privire la locuință formată dintr-o cameră viza de fapt locuința pe care ea o folosea la acea dată și nu cea solicitată primăriei.

G.D. a mai arătat că a depus cererea la registratură la parterul primăriei unde a fost condusă de martora R.V.V. Din declarațiile martorei G.D. a mai reieșit că, anterior depunerii acestei cereri la Primăria sectorului 5 București, la indicațiile tatălui său, a obținut adeverință de student și a dat o declarație la un notar public în sensul că nu avea locuință în proprietate, acte pe care le-a atașat la cerere. A mai precizat că în urma acestei cereri nu a primit vreun răspuns. Întrucât în actele înaintate de Primăria sectorului 5 București prin adresa din 10 noiembrie 2011, cu privire la cererea depusă de G.D., se află și răspunsul redactat spre a-i fi comunicat martorei prin adresa din 14 iulie 2006, la data audierii acesteia în cursul urmăririi penale i s-a prezentat comunicarea.

Martora a infirmat primirea acesteia, aspect confirmat și de verificările efectuate. Astfel, actele de la dosar au relevat că, la data de 11 iulie 2006, G.D. a formulat cerere către Primăria sectorului 5 București în vederea atribuirii unei locuințe, conform Legii nr. 114/1996. La cerere au fost atașate fotocopie de pe certificatul de naștere al solicitantei, declarația notarială dată de această la data de 13 iunie 2006, în care a precizat că nu are locuință și adeverință din data de 24 mai 2006 ce atestă că era studentă la Facultatea de Farmacie din București. Prin adresa din 14 iulie 2006, practic la 3 zile de la depunerea cererii, a fost semnată de către primarul sectorului 5 București și V.E., șefa Spațiului Locativ de la acea dată, adresa prin care G.D.

ar fi trebuit să fie înștiințată că cererea i-a fost respinsă întrucât nu avea domiciliul în raza teritorială a primăriei. Plicul în care s-a aflat răspunsul destinat martorei G.D. a fost returnat pe mctiv că adresa menționată nu a fost găsită la locația indicată, așa cum a reieșit din comunicarea din 12 ianuarie 2012 formulată de Primăria sectorului 5 București și atașată la dosar. Este evident că, în calitatea sa de șef Spațiu Locativ din cadrul Primăriei sectorului 5, unde se repartizau cererile de atribuire locuințe, inculpata știa că nerealizarea condiției ca solicitantul să domicilieze în raza unității administrativ-teritoriale, conducea la respingerea cererii. Totodată, V.E. a cunoscut că martora are domiciliul în orașul Găești și cu intenție a dictat acesteia, la completarea cererii, adresa incompletă unde locuia pentru ca scopul urmărit, de a obține în continuare banii pretinși, să poată fi realizat.

Aspectele concrete privitoare la această cerere, respingerea ei după trei zile și neprimirea răspunsului de către fiica denunțătorului, s-au coroborat cu afirmațiile lui B.G. că inculpata i-a tot spus că dosarul (care nu putea avea ca obiect decât această cerere) trebuia să facă vechime. Deși prin semnarea răspunsului către G.D., inculpata a știut din data de 14 iulie 2006 că nu se mai află în lucru dosarul în care aceasta solicitase locuință, cu rea credință, de la această dată până la epuizarea traficului de influență în martie 2010, de foarte multe ori, 1-a amânat și amăgit pe B.G., susținând că dosarul are cursul lui firesc, că este aproape să fie rezolvat, că a fost încheiat contractul de închiriere și în scurt timp va fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare, că de fapt în primă fază casa din strada X va fi trecută pe numele lui R.V.V.

și pe urmă pe numele denunțătorului sau fiicei acestuia, și alte asemenea argumente care, alături de funcția deținută de inculpată în cadrul Primăriei și afirmațiile acesteia că se află în relații apropiate cu primarul și alți funcționari decizionali din materia repartizării de locuințe, au fost de natură să-l convingă pe martorul denunțător că inculpata are capacitatea să-i rezolve problema sa locativă. Astfel, la câteva luni de la remiterea sumei de 50 000 de euro, B.G. a contactat-o telefonic pe inculpată solicitându-i să-i comunice stadiul solicitării, iar aceasta i-a răspuns că „lucrurile merg bine, că dosarul are drumul lui" și că trebuie să facă vechime.

Cu trecerea timpului, denunțătorul a devenit mai insistent cu întrebări adresate inculpatei, iar aceasta răspundea invocând diverse acte normative cu privire la atribuiri de imobile și prezența ei la ședințe de partid sau lipsa de consilieri locali de la ședințele ce aveau ca obiect discutarea repartizării de locuințe. Ca mijloace de menținere a încrederii denunțătorului în reușita demersurilor inculpatei, aceasta l-a chemat în București de mai multe ori pentru a-i arăta din exterior case ce urmau să fie repartizate de primărie, una din ele fiind rezervată pentru B.G. Denunțătorul a precizat că inculpata i-a arătat vile din cartierul Cotroceni și din apropierea Academiei Militare. De mai multe ori, în numeroasele discuții cu V.E., aceasta a afirmat denunțătorului că îi va fi atribuit imobilul din, sector 5. B.G.

a declarat că, relativ la vila ce i-a fost arătată de inculpata pe această stradă, aceasta i-a spus că inițial va fi trecută pe numele martorei R.V.V. și de pe numele acesteia va fi trecut pe numele denunțătorului, aspecte pe care V.E. a vrut să le întărească prin înmănarea către martoră a unui contract de închiriere ce l-a falsificat. Și martora R. a precizat că discuțiile privitoare la repartizarea unei case denunțătorului, au vizat o casă din București, sector 5 și că pentru convingerea lui B.G. și a ei de reușita demersurilor sale, V.E. i-a remis un contract de închiriere în care ea, adică R.V.V., era trecută la rubrica chiriaș pentru imobilul de la această adresă. În raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică întocmit în cauză s-a arătat că înscrisul intitulat „Declarație" redactat pe numele V.E., datat 22 mai 2007, a fost scris și semnat de V.E.

În conținutul acestuia, inculpata se obliga să obțină „locuință în București, în zonă centrală, apartament cu 3 camere", pentru numita R.V.V. Acest înscris, ca și celelalte avute în vedere în rezoluția de dispunere a unei constatări tehnico-științifică emisă în cauză, au fost predate de R.V.V. care le-a primit de la V.E.. Deși prin el însuși, acest înscris nu a justificat reținerea vreunei infracțiuni, conținând doar obligația civilă asumată de V.E. față de R.V.V., dovedirea persoanei care a realizat scrierea și semnătura, au confirmat nu doar susțineri ale acestei martore, ci și practici ale inculpatei de a promite efectuarea de demersuri pentru obținerea de locuințe. În realitate, între V.E.

și R.V.V., după o perioadă în care cele două au colaborat strâns pe linia găsirii de clienți dispuși să plătească bani pentru imobile administrate de Primăria Sectorului 5 București, la un moment dat, au apărut suspiciuni. Prin întocmirea acestui înscris, inculpata a intenționat menținerea de partea ei a martorei R.V.V., pentru ca aceasta să nu furnizeze autorităților date cu privire la mai multe infracțiuni comise. În concluziile constatării tehnico-științifice grafoscopice se reține că: - mențiunea olografă „R.V.V." executată cu substanță scripturală de culoare albastră pe prima pagină a Contractului de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuință, din 17 decembrie 2003, a fost executată de V.E.; - mențiunile olografe „18 1 martie 2007 F.T.

6 Parter +1+Mansardă 1 realizate prin copiere electronică pe xerocopia documentului intitulat Anexa 3, parte integrantă din contractul de închiriere înregistrat la 01 martie 2007, reproduc imaginea unui scris ce a fost executat de V.E. și nu se poate stabili dacă aceste mențiuni au fost realizate peste alte mențiuni inițiale; - mențiunile olografe ce completează rubricile primelor două file ale contractului de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuințe din 1 martie 2007, încheiat între Primăria sectorului 5 București, în calitate de administrator, și R.V.V., în calitate de chiriaș au fost executate de V.E., iar la nivelul mențiunii R.V. s-au evidențiat urme de ștergere de natură mecanică, fiind probabil îndepărtate anumite mențiuni inițiale ce nu au putut fi puse în evidență.

Toate aceste înscrisuri au fost prezentate inculpatei cu ocazia aducerii la cunoștință a obiectivelor constatării tehnico - științifice grafice, context în care aceasta a menționat că nu le-a scris ori semnat și a afirmat că nu dorește efectuarea de verificări cu privire la aceste acte. Și cu ocazia audierii sale de către instanță, inculpata a negat că ar fi falsificat contractul de închiriere din 17 decembrie 2003 și procesul verbal din 01 martie 2007, recunoscând însă că a scris o repartiție pentru un spațiu cu destinație de locuință pe numele R.V.V., act ce nu a fost înregistrat în evidențele primăriei și care a fost completat numai pe prima filă, fără a avea însă aplicată ștampila instituției ori semnătura persoanei abilitate.

Inculpata a precizat că în fapt acest act este contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinație de locuințe din 1 martie 2007 încheiat între Primăria sector 5 București și martora R.V.V. Contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuință, din 17 decembrie 2003 în care s-a menționat că imobilul din București, sector 5 a fost atribuit numitei R.V.V., a fost falsificat material de V.E. prin ștergerea numelui anterior și adăugarea mențiunii R.V.V. La prima vedere acest contract nu are legătura cu prezenta cauză, întrucât lui B.G. i s-a promis atribuirea unei case și nu a unui apartament, însă falsul realizat de inculpata a atestat realitatea afirmațiilor făcute de martora R.V.

cu privire la mai multe infracțiuni comise de V.E. și, concludent pentru prezenta cauză, relativ la traficul de influență săvârșit față de denunțătorul din dosar. Imobilul menționat în acest contract a fost vizat în traficul de influență pentru care R.V.V. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 15/P/2010 din 13 iulie 2010, reținându-se că aceasta, în cursul lunii noiembrie 2007 a pretins, iar ulterior a primit, suma de 35 000 de euro de la numitul P.G., pentru influențarea funcționarilor decizionali din cadrul Primăriei sectorului 5 în vederea repartizării unei locuințe. Inculpata V.E. a falsificat, prin contrafacere, contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuințe din 1 martie 2007, încheiat între Primăria sectorului 5 București, în calitate de administrator, și R.V.V.

(prenumele real este V.), în calitate de chiriaș. V.E. a falsificat și procesul-verbal din 01 martie 2007, anexă la acest contract care, chiar dacă are numărul 18 și nu 17, cuprinde aceeași zi de întocmire și are date cu privire la același imobil, având aplicată în partea de jos o ștampilă a Primăriei sectorului 5 București și semnătura primarului, fals realizat prin scanare fotocopie de pe înscris original și realizare de mențiuni de alterare a datelor de individualizarea a imobilului pe fotocopie, anterior copierii electronice. La data de 20 ianuarie 2012, martora R.V.V. a depus la dosar toate actele ce le-a primit de la inculpată în perioada în care a colaborat cu această pentru traficare de influență cu privire la mai multe imobile, inclusiv originalul procesului-verbal numărul 18, datat 01 martie 2007, acesta având mențiunile „18 1 martie 2007 F.T.

6 parter +1+Mansardă" făcute de V.E. cu pastă scripturală de culoare albastră. în partea de jos a acestui proces-verbal se afla, în urma copierii de pe înscris autentic, impresiune de ștampilă a Primăriei sectorului 5 București și semnătura primarului, pentru crearea unei minime aparențe de act oficial. Constatarea tehnico-științifică grafoscopică efectuată în cauză a relevat că pe contractul din 1 martie 2007 mențiunile olografe ce completează rubricile primelor două file au fost executate de V.E., iar la nivelul mențiunii R.V. s-au evidențiat urme de ștergere de natură mecanică, fiind îndepărtate anumite mențiuni inițiale ce nu au putut fi puse în evidență. Cu privire la numărul de înregistrare a acestui act, s-au efectuat verificări la Primăria sectorului 5 București.

Prin adresa din 29 noiembrie 2011 aceasta a precizat că la numărul 17 în evidențele Primăriei sectorului 5 București este înregistrată o citație primită de la Curtea de Apel București, la data de 03 ianuarie 2007. Contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuințe din 1 martie 2007 falsificat prin contrafacere de V.E., a avut legătură cu prezenta cauză întrucât a fost menționat imobilul din strada X, sector 5 pe care inculpata i l-a promis lui B.G.. In declarațiile date, denunțătorul a precizat că discuțiile au fost direcționate pe dorința sa de a cumpăra acest imobil, fiind de fapt o vilă pe care V.E. i-a arătat-o din exterior de mai multe ori. Cu privire la acest imobil, B.G.

a precizat că i s-au arătat acte, însă nu i-au fost înmânate, acesta a mai afirmat că inculpata i-a spus că întâi vila va fi trecută pe numele martorei R.V. și ulterior pe numele lui, aspecte confirmate în parte prin faptul că titularul de contract a fost menționat R.V., prin fals material în înscrisuri oficiale, dovedit în prezentul dosar penal în sarcina inculpatei. În răspunsul din 29 noiembrie 2011 al Primăriei sectorului 5 București s-a arătat că la în registrul primăriei figurează un proces-verbal cu privire la bilete rămase neutilizate în urma organizării spectacolului de revelion, înregistrat la data de 03 ianuarie 2007. Constatarea tehnico-științifică efectuată în cauză a concluzionat că mențiunile olografe „18 1 martie 2007 F.T.

6 Parter +1+Mansarda" realizate prin copiere electronică pe xerocopia documentului intitulat Anexa 3, reproduc imaginea unui scris ce a fost executat de V.E. Pentru păstrarea pe înscrisul falsificat a ștampilei Primăriei sectorului 5 București și a semnăturii primarului, V.E., așa cum s-a precizat în concluzia specialiștilor, a recurs la copiere electronică (scanare) a unei fotocopii realizate de pe înscrisul original. Cele trei înscrisuri oficiale, respectiv contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuință, din 17 decembrie 2003; documentul intitulat Anexa 3 - proces-verbal din 01 martie 2007 și contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuințe din 1 martie 2007, încheiat între Primăria sectorului 5 București, în calitate de administrator, și R.V.V.,în calitate de chiriaș, au fost falsificate material de inculpata V.E.

în luna noiembrie 2007. Martora R.V.V. a precizat că aceste înscrisuri au fost întocmite de V.E. de față cu ea, în biroul ce-1 avea în primărie și le-a primit de la aceasta la reproșurile și solicitările insistente de a-1 rezolva pe preotul Petre Daniel cu atribuirea unei locuințe. în Dosarul nr. 15/P/2010, în care R.V.V. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 15/P/2010 din 13 iulie 2010 s-a reținut că aceasta, în cursul lunii noiembrie 2007, a pretins, iar ulterior a primit, suma de 35 000 de euro de la preotul P.G., pentru influențarea funcționarilor decizionali din cadrul Primăriei sectorului 5 pentru repartizarea unei locuințe. Ținând cont de aceste date, s-a reținut că V.E. a falsificat cele trei acte oficiale în perioada noiembrie 2007, în contextul în care R.V.V.

a comis infracțiunea de trafic de influență față de preotul P.A., iar inculpata era în cursul actelor de executare a vânzării de influență realizate față de B.G. În luna iunie 2009, denunțătorul a fost contactat telefonic de inculpată care i-a solicitat urgent 25 000 de euro, pentru influențarea numitului F.V., directorul de la fosta I.C.R.A.L. Inculpata a precizat că banii erau pentru determinarea acestuia să încheie contract de închiriere cu denunțătorul pentru o casă din sectorul 5 București. B.G. a afirmat că a obținut 17.000 sau 18.000 de euro de la SC U.B. SA, nu și-a amintit cu exactitate, iar restul până la 25.000 i-a pus din economii. Din adresa din 25 noiembrie 2011 emisă de U.C.F., a reieșit că B.G.

a primit împrumut suma de 19.147 euro, la data de 03 iunie 2009, aspecte ce au concordat cu afirmațiile martorului cu privire la suma obținută și perioada de timp în care inculpata i-a pretins cei 25.000 de euro. După obținerea sumei de 25.000 de euro, B.G. a venit la București unde s-a întâlnit lângă sediul Primăriei sectorului 5 București cu V.E. și R.V.V. Cei trei au mers la cafe-barul T.T. aflat la mică distanță, s-au așezat la o masă și aici denunțătorul a dat inculpatei banii pe care-i introdusese într-o pungă de plastic. Inculpata a luat punga cu bani și a introdus-o în geanta ce o purta. în discuțiile purtate cu ocazia remiterii sumei de 25.000 de euro, inculpata a afirmat că banii erau pentru influențarea directorului de la fosta I.C.R.A.L.

să încheie contractul de închiriere cu B.G. cu privire la vila din strada X. V.E. a afirmat că prin folosirea acelor bani, sigur va fi încheiat contractul de închiriere. Despre întâlnirea dintre martorul denunțător și inculpată și remiterea către aceasta a sumei de 25.000 euro a relatat și martora R.V.V. care a declarat astfel, că s-au întâlnit, ca și prima dată, la barul T.T. și că a auzit-o pe inculpată când a afirmat că cei 25.000 de euro îi va da numitului V.F., director la I.C.R.A.L., pentru încheierea contractului de închiriere a casei ce urma să fie repartizată martorului denunțător. Martora a relatat că în timp ce stăteau la o masă în bar, B.G. a dat banii inculpatei și aceasta i-a introdus în geantă fără să-i numere.

Martora a mai arătat că, ulterior acestei întâlniri, a aflat de la inculpată că primise într-adevăr suma de 25 000 de euro. R.V.V. a mai declarat că în perioada septembrie-octombrie 2009, B.G. a venit iar la București cu banii pretinși de inculpata. Au mers la același bar, unde inculpata a primit o sumă de bani care din discuțiile de la masă dintre V.E. și B.G. a rezultat că era în cuantum de 10.000 de euro. Cu privire la acești bani pe care inculpata i-a primit și i-a introdus în geantă fără să-i numere, aceasta a afirmat că-i va folosi la influențarea funcționarilor din cadrul Judecătoriei sectorului 5 București pentru a verifica dacă se afla în litigiu imobilul vizat să fie repartizat denunțătorului.

Martora a mai învederat că inculpata a spus că suma de 10.000 de euro o va folosi pentru scoaterea imobilului din litigiu pentru a fi liber spre vânzare. După această primire de bani, martora nu a fost luată în birou de inculpată și nu a asistat la numărarea banilor. Și din declarațiile denunțătorului a reieșit că la circa 3-4 luni de la primirea de către inculpata a sumei de 25 000 de euro, în perioada septembrie-octombrie 2009, aceasta l-a contactat telefonic și i-a spus că trebuie să-i dea urgent suma de 10.000 euro pentru influențarea funcționarilor din cadrul Judecătoriei sectorului 5 București, în vederea scoaterii din litigiu a casei ce urma să fie repartizată lui B.G.. Denunțătorul, în acea perioadă medic de familie în orașul Găești, cu foarte multe persoane înscrise în lista de pacienți și cu venituri semnificative, a luat 10.000 de euro din economii și a venit la București.

S-a întâlnit cu inculpata și R.V.V. în apropierea primăriei și au mers la același cafe-bar din apropiere. în cafenea, cei trei au stat la o masă și după câteva discuții introductive, B.G. a dat inculpatei 10.000 de euro, aceasta a primit banii și i-a introdus în geanta ce o purta. Inculpata a învederat denunțătorului că banii sunt pentru intervenția sa la Judecătoria sectorului 5 București pentru scoaterea din litigiu a imobilului ce urma să fie repartizat. V.E. a susținut față de denunțător și martora R.V.V. că are influență la funcționari din cadrul acestei instanțe de judecată și că înlăturarea caracterului litigios al imobilului este indispensabilă pentru încheierea unui contract de închiriere și a unuia de vânzare-cumpărare.

Din declarațiile martorului B.G. a mai rezultat că la începutul anului 2010, inculpata l-a contactat telefonic și i-a spus că dosarul pentru repartizarea casei este aproape de final și că trebuie să plătească urgent suma de 75.000 de euro pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare al imobilului. B.G. a obținut împrumut de la SC R.B. SA suma de 43.200 lei contractat pe numele său și un alt împrumut pe numele Cabinetului Medical B.G., în cuantum de 60.000 de lei. Denunțătorul a arătat că 20.000 de euro i-a avut de la soția lui care vânduse un teren, iar diferența până la 75.000 de euro a completat-o cu bani din economii. Și de această dată, afirmațiile martorului cu privire la credite contractate s-au coroborat cu informații primite de la unitatea bancară indicată, respectiv SC R.B.

SA. În perioada februarie-martie 2010, după obținerea sumei de 75.000 de euro, B.G. a venit la București, unde, după același tipar ca în situațiile anterioare, s-a întâlnit lângă sediul Primăriei sectorului 5 București cu inculpata și R.V.V. și au mers la cafeneaua T.T. La masă inculpata a spus denunțătorului că banii sunt pentru influențarea funcționarilor din cadrul Primăriei sectorului 5 București pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Inculpata a precizat că banii sunt pentru demersurile sale de determinare a primarului și a consilierilor locali să decidă repartizarea casei, făcând afirmații și relativ la influențarea directorului de vânzări din cadrul primăriei. V.E. a luat banii remiși de denunțător, i-a introdus în geanta ce o avea la ea și a precizat că în câteva zile B.G.

o să fie chemat la primărie pentru semnarea contractului de vânzare-cumpărare. Susținerile martorului denunțător s-au coroborat cu cele relatate de martora R.V.V. Astfel, martora a arătat că între întâlnirile dintre inculpată și denunțător, acesta a contactat-o de foarte multe ori telefonic și a întrebat-o despre stadiul repartizării unei case către el. R.V.V. i-a răspuns lui B.G. că lucrurile se vor rezolva, având convingerea că banii mulți pe care i-a dat sunt suficienți pentru aranjarea lucrurilor în primărie. Martora a mai arătat că a fost de față și la alte întâlniri dintre denunțător și inculpata, precum și la discuții purtate de aceasta la telefon cu B.G. și a reținut cum V.E. susținea, ca și motive de nerezolvare cu casa, motivele ce au reieșit și din declarațiile denunțătorului.

R.V.V. a mai relatat că în perioada februarie-martie 2010, la solicitările insistente ale inculpatei, B.G. a venit la București cu altă sumă de bani ce i-a fost pretinsă. Martora a ieșit din primărie cu inculpata, s-a întâlnit cu B.G. și toți trei au mers la barul T.T. din apropiere. La o masă în bar, martora a auzit cum inculpata a afirmat că B.G. trebuie să dea suma de 75.000 de euro pentru a-i remite lui M.E., directorul de vânzări la A.F.I. din cadrul Primăriei sectorului 5 București, pentru determinarea acestuia să încheie contractul de vânzare-cumpărare a casei. Martora a afirmat că a stat la aceeași masă în bar și a auzit toată discuția dintre inculpata și denunțător, inclusiv afirmațiile acesteia că cei 75.000 de euro erau pentru rezolvarea ultimei etape din atribuirea casei către B.G.

Martora a mai afirmat că a văzut cum B.G. a dat inculpatei o sumă de bani în euro pe care aceasta a introdus-o în geantă fără să-i numere. Declarațiile martorului denunțător au fost confirmate și de relatările soției sale, martora B.F. care a participat alături de soțul său la așa-numitele „vizionări" ale unor vile în cartierul Cotroceni organizate de către inculpata în scopul întăririi convingerii denunțătorului de realitatea celor afirmate și pretinse de către ea. În una din aceste vizionări, soții B. au mers împreuna cu martorul M.V.A., căruia inculpata îi promisese de asemenea, o locuință în cartierul Cotroceni. Astfel, martorul M.V.A. a declarat că in primăvara anului 2010 a aflat de la tatăl său că medicul B.G., din orașul Găești, cunoaște o bună oportunitate pentru obținerea unei case în București.

Fiind interesat de cumpărarea unei case în capitală, martorul a luat legătura cu B.G. și prin discuții telefonice au stabilit întâlnire în București lângă Grădina Botanică. M.V.A. a relatat că în acea zi s-a întâlnit cu B.G., soția acestuia și o altă persoană de sex feminin care, din descrierea realizată și afirmațiile că aceasta s-a recomandat ca persoana de legătură cu V.E., nu putea fi decât R.V.V. Au stat de vorbă puțin într-o cafenea și au plecat cu autoturismul condus de B.G. în vederea întâlnirii cu V.E. După scurt timp de la plecarea din acea zonă, autoturismul a fost oprit și în interior a urcat o doamnă cu vârsta înjur de 55 de ani care s-a recomandat ca fiind V.E., șefa Spațiului Locativ din cadrul Primăriei sectorului 5 București.

De la urcarea inculpatei în autoturismul condus de B.G., în interior aflându-se șoferul și 4 pasageri (M.V.A., R.V.V., B.F. și V.E.), s-au îndreptat spre zona Uranus din București și au oprit lângă o casă cu curte interioară. Martorul a arătat că V.E. i-a spus că ea poate să-l ajute cu obținerea acelei case și că trebuie să dea un avans cât mai repede întrucât sunt și alte persoane interesate de acel imobil. M.V.A. a precizat că dorește să vadă casa din interior, însă inculpata i-a răspuns că nu se poate. Martorul a afirmat că în discuția de la întâlnirea din zona Grădinii Botanice, R.V.V. i-a spus că trebuie să dea 30.000 de euro pentru obținerea unei case, iar la arătarea din exterior a imobilului, inculpata a învederat că sunt necesari 60.000 de euro, moment de la care M.V.A.

a realizat că ceva nu este în regulă, a tăcut și a lăsat-o pe V.E. să expună argumentele ei tară să le dea crezare. M.V.A. a devenit circumspect datorită dublării prețului la scurt interval de timp și imposibilității de vizionare a imobilului anterior remiterii vreunei sume de bani, astfel că nu a dat curs solicitărilor și nu s-a arătat dispus la alte discuții cu inculpata. M.V.A. a menționat că inculpata a afirmat că din momentul în care îi va da banii, ea se va ocupa de toate demersurile necesare pentru ca el să devină proprietarul acelei case. Și în cazul martorului M.V.A. inculpata V.E.

a încercat să folosească aceeași metodă, ca și în cazul denunțătorului B.G., relatările martorului M. corelându-se cu afirmațiile celorlalți martori din dosar, în sensul că inculpata a invocat că, în virtutea funcției sale de șef Spațiu Locativ al Primăriei sector 5 București, în mod sigur poate intermedia vânzarea de locuințe administrate de primărie, pretinzând în schimbul folosirii acestei influențe sume de bani. A mai reieșit că și în ceea ce-l privește pe acest martor, inculpata a însoțit solicitarea de bani de afirmațiile că urgent trebuie să primească suma pretinsă, întrucât sunt și alte persoane interesate de același imobil, argumente folosite și față de B.G. la pretinderea și primirea sumei de 50.000 de euro.

La scurt timp după remiterea sumei de 75.000 de euro, martorul denunțător a aflat că inculpata a ieșit la pensie și a realizat că nu va obține nimic în schimbul banilor dați inculpatei. In acest context a încercat de mai multe ori să ia legătura cu inculpata pentru a lămuri această problemă sau pentru a-i fi restituiți banii. Despre aceste demersuri au relatat și martorii Ș.A.E. (fiica inculpatei), V.T. (soțul inculpatei) și C.M. (bona nepotului inculpatei) și, deși acești martori au încercat să acrediteze ideea unor presiuni și chiar violențe exercitate de către denunțător, precum și aceea că banii i-ar fi fost dați nu inculpatei, ci martorei R.V.V., declarațiile lor au venit să susțină existența unei înțelegeri între denunțător și inculpată și realitatea remiterii unor sume de bani în schimbul obținerii unui imobil din fondul locativ al Primăriei sector 5 București, Primărie a cărei angajată era inculpata.

Afirmațiile martorilor S.A.E. și V.T., fiica și soț al inculpatei, cum că martorul B.G. le-ar fi spus că a dat banii martorei R.V. nu au fost confirmate de celelalte probe și în egală măsură lipsite de logică, în condițiile în care B.G. a încercat să recupereze banii de la inculpată, fiind uneori însoțit în ocaziile respective chiar de către martora R. Cele susținute de către martorul denunțător cu privire la sumele de bani date inculpatei și la modul în care a obținut parte din acești bani s-au coroborat și cu datele obiective ce au rezultat din actele comunicate de către unitățile bancare. Astfel, în adresa din 14 decembrie 2011, B.R.D. G.S.G. a precizat că B.G. a primit un credit în valoare de 47.000 de euro, la data de 23 iunie 2006. Din adresa din 25 noiembrie 2011 a SC U.C.F.I.F.N.

SA a reieșit că această unitate bancară a acordat lui B.G., la data de 03 iunie 2009, un credit în valoare de 19.175 euro. SC R.B. SA a arătat ca prin adresa din 28 noiembrie 2011 lui B.G. i s-a acordat credit de 43.260 lei, la data de 8 ianuarie 2010. Pentru obținerea sumei de 75.000 euro denunțătorul a contractat și un împrumut de 60.000 lei pe numele cabinetului medical. Reținând situația de fapt descrisă mai sus, instanța a apreciat ca fiind realizate, sub aspect material, elementele infracțiunii de trafic de influență, constând în pretinderea sumei de 160.000 euro și primirea acestei sume în tranșe, în perioada iunie 2006 - martie 2010. Sub aspectul laturii subiective, probele de la dosar au relevat că inculpata a acționat cu intenție directă.

Atât la momentul pretinderii, cât și la primirea banilor, inculpata V.E. și-a dat seama că vrea să trafice influența față de funcționarii la care a făcut referire, prevăzând și dorind crearea de suspiciuni cu privire la probitatea profesională a acestora, situație ce a generat o stare de pericol pentru buna desfășurare a activității de serviciu. Pentru existența infracțiunii de trafic de influență, este necesar ca făptuitorul să arate că are influență, reală sau fictivă, asupra unui funcționar ce are în atribuții serviciul sau actul de dispoziție dorit de cumpărătorul de influență, fără să fie necesară indicarea nominală a funcționarului, fiind suficientă doar referirea generică prin calitate sau competență.

In prezenta cauză inculpata a nominalizat în parte persoanele cu atribuții în obținerea avantajului dorit de cumpărătorul de - influență (M.V., primarul sectorului 5 București și V.F., directorul SC C. SA, fosta I.C.R.A.L.), însă neindicarea tuturor funcționarilor nu impietează asupra existenței infracțiunii. De asemenea, s-a realizat în prezenta cauză și condiția ca funcționarul să nu fi îndeplinit anterior traficului de influență, actul dorit de cumpărătorul de favoruri, situație ce ar fi justificat reținerea infracțiunii de înșelăciune. Elementele materiale ale traficului de influență comis de inculpata V.E., au fost realizate fără ca anterior sau ulterior să se fi dispus atribuirea unei case denunțătorului.

În ceea ce privește reținerea în cauza a disp.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, prima instanță a arătat că materialul probator a relevat că inculpata a săvârșit mai multe acte materiale în unicul scop de a trafica presupusa sa influență asupra unor funcționari din cadrul Primăriei sector 5 București, în favoarea martorului B.G., cu aceeași promisiune de a obține o casă pentru acesta. Discuțiile repetate avute de inculpata cu martorul, urmate de primirea banilor în tranșe, nu au avut în realitate semnificația unor acte autonome, în sensul prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Activitățile inculpatei au urmărit un singur rezultat, având la baza o unică formă de vinovăție, scurgerea timpului între momentele la care inculpata a primit banii fiind determinată de natura infracțiunii, în condițiile spetei, astfel că, considerate în ansamblul lor, s-a constatat că aceste activități sunt legate între ele în mod natural, alcătuind o singură acțiune și, ca atare, reprezintă o unitate naturală de infracțiune, iar nu o infracțiune continuata de trafic de influență (Înalta Curte de Casație și Justiție, Complet 9 judecători, Decizia nr. 604/2003). În condițiile în care încă de la început inculpata a pretins o anumită sumă de bani, pe care ulterior a și primit-o și încă de la momentul inițial martorul B.G.

a afirmat că nu are întreaga sumă, solicitând plata în mai multe tranșe, s-a apreciat că infracțiunea de trafic de influență s-a consumat în acest moment inițial al pretinderii, astfel încât, în speță, în pofida primirilor repetate de bani, exista o unitate naturală de infracțiune. Maniera în care a acționat inculpata și invocarea mai multor persoane asupra cărora urma să-și exercite influența, cu calități și atribuții diferite, nu scindează rezoluția infracțională, în condițiile în care solicitarea martorului viza probleme locative, a căror soluționare implica o anumita succesiune a demersurilor făcute, astfel încât, modalitatea de soluționare și plata beneficiilor urma sa fie făcută în timp, inculpata având de la început o reprezentare generică a sumelor pretinse și afirmând cu ocazia primului contract cu martorul că pentru rezolvarea problemei este necesar un interval de câțiva ani.

S-a mai arătat că între conținuturile alternative ale traficului de influență există o anumită dependență, o legătură naturală, cum se arată în doctrina și practica judiciară (vezi V .Papadopol în Examen teoretic al practicii Tribunalului Suprem în materia dreptului penal, Partea generală; în R.R.D. nr. 12/1972; în același sens Tribunalul Municipiului București, secția a II-a penala, Decizia nr. 2628/1975), deoarece, pe parcursul săvârșirii infracțiunii, „pretinderea de bani sau alte foloase", precum și „acceptarea de promisiuni, de daruri", nu reprezintă decât momente intermediare, ce își găsesc împlinire doar în acțiunea finală de „primire" a unor sume de bani sau alte foloase, astfel că, din aceasta cauza, întrucât fiecare din acțiunile menționate reprezintă trepte deosebite de înfăptuire a aceleiași finalități, acțiunea subsecventă face corp comun cu cele care o preced, alcătuind laolaltă o unitate naturală de infracțiuni.

Și anterior, instanța supremă a adoptat un punct de vedere similar, astfel încât, relevând dependența ce există între conținuturile alternative ale infracțiunii, a decis că „deși odată cu pretinderea foloaselor sau cu acceptarea promisiunilor, infracțiunea de trafic de influență poate fi socotită realizată, activitatea ulterioara - de primire a foloaselor pretinse sau promise - nu este lipsită de relevantă penală, ci constituie, alături de activitatea ilicita ce o precede, o unitate infracțională, cu toate consecințele ce decurg din această constatare" (Tribunalul Suprem, secția penala, Decizia nr. 4748/1972, în R.R.D. nr. 8/1973).

Ca atare, pretinderea și primirea în mod repetat a unor sume de bani într-un unic scop - exercitarea influenței în vederea obținerii unei locuințe pentru fiica martorului denunțător - reprezintă acțiuni ce au decurs din chiar natura faptei, fără a avea caracterul unor acte materiale distincte, întrucât infracțiunea, în forma sa simplă, s-a consumat la momentul pretinderii sumei de bani în vederea traficării influentei în scopul dorit de martorul denunțător (vezi și Decizia penala nr. 106/A din 6 noiembrie 2009 a Curtea de Apel Galați, secția penală). În raport de aceste argumente, instanța a constatat ca fapta inculpatei V.E., care, în perioada iunie 2006 - martie 2010, a pretins lui B.G.

suma de 160.000 de euro, bani pe care i-a primit în mai multe tranșe, invocând că are influență față de persoane cu atribuții în luarea deciziilor cu privire la repartizarea de locuințe aflate în administrarea Primăriei sector 5 București, pentru intervenția sa în scopul atribuirii unei case denunțătorului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic.art. 6 din Legea nr. 78/2000. Totodată, instanța a mai reținut ca faptele inculpatei V.E.

care în luna noiembrie 2007, a falsificat material prin contrafacere și alterare, contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuință, din 17 decembrie 2003; documentul intitulat Anexa 3 - proces-verbal din 01 martie 2007 și contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuințe din 1 martie 2007, încheiat între Primăria sectorului 5 București, în calitate de administrator, și R.V.V., în calitate de chiriaș, creându-le aparența de acte oficiale autentice apte de a produce efecte juridice, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în scopul săvârșirii traficului de influență realizat față de B.G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap.

la art. 288 alin. (1) C. pen. anterior cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (3 acte materiale). În ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, instanța a constatat ca deși inculpata avea calitatea de funcționar, nu a fost îndeplinita condiția ca fapta să fi fost săvârșită în exercițiul atribuțiilor de serviciu pentru a atrage agravarea prev. de art. 2 al art. 288 C. pen. anterior, deoarece inculpata a fost angajata în perioada 2002 - 2010, în funcția de conducere a Serviciului Spatii de Locuit și Spatii cu altă destinație, dar nu a avut atribuții de decizie în ce privește vânzarea sau închirierea de imobile aflate în administrarea primăriei. S-a arătat că deși calitatea specială a făptuitorului ar putea fi reținută ca circumstanță judiciară agravantă (art. 75 alin. (2) C. pen.

anterior), instanța în considerarea jurisprudenței C.E.D.O. a ținut cont de calitatea inculpatei exclusiv cu ocazia analizării criteriilor prev. de art. 72 C. pen. anterior. La individualizarea judiciara a pedepselor ce au fost aplicate inculpatei, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. anterior, respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, (inclusiv sub aspectul majorării maximului special în cazul infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, în condițiile art. 18 din Legea nr. 78/2000), gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatei, împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penala.

Pentru a evalua gradul de pericol social al faptelor comise, instanța a reținut modul în care s-au realizat concret acțiunile ce constituie elementul obiectiv al infracțiunii respective, precum și toate împrejurările ce îl particularizează, caracterul și importanța obiectului lezat, forma și gravitatea vinovăției. Gravitatea concretă a faptelor reflectată și în valorile sociale prejudiciate, privită și prin prisma atitudinii de nerecunoaștere a inculpatei care nu a înțeles să își asume responsabilitatea faptelor sale, au condus la imposibilitatea rețineri