ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7251/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de

13 februarie 2012 sub nr. 1207/2/2012, reclamanta B.G. în contradictoriu cu

pârâtul Președintele României a solicitat:

- anularea Decretului

nr. 817 din 23 noiembrie 2011 publicat în M. Of. partea I nr. 842 din 28

noiembrie 2011 prin care a fost eliberată din funcție ca urmare a condamnării

definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni;

- obligarea

Președintelui României să emită un nou decret de eliberare din funcția de

judecător la Curtea de Apel lași prin pensionare, respectiv în temeiul art. 65

alin. (1) lit. b) și art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2002.

În motivarea cererii,

în fapt, în esență, reclamanta a învederat că, prin Hotărârea nr. 1145 din 16

decembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al magistratură a propus

Președintelui României eliberarea sa din funcția de judecător la Curtea de Apel

lași pentru pensionare. Hotărârea a fost transmisă Președintelui României.

Observând că nu a fost emis Decretul de eliberare din funcție, a solicitat

emiterea acestuia, cererea fiind înregistrată la Administrația prezidențială

sub nr. DRA2/28982 din 16 noiembrie 2011. A primit răspuns că a fost eliberată

din funcție prin Decretul nr. 817/2011, în temeiul Hotărârii CSM nr. 807/2011.

A mai arătat

reclamanta că deși legea nu prevede un termen în care Președintele României să

se pronunțe asupra propunerii de eliberarea din funcție, este evident că acesta

nu poate fi decât un termen rezonabil, care să nu lipsească de eficiență

dispozițiile legale referitoare la pensionare și să mențină raporturile de

serviciu ale magistratului pensionabil împotriva voinței acestuia. Un asemenea

termen a fost respectat pentru alți 11 magistrați a căror eliberare din funcție

a fost propusă tot la 16 decembrie 2010, iar decretele de eliberare din funcție

au fost emise în luna februarie 2011.

A mai arătat

reclamanta că nu a fost eliberată din funcție, iar la data de 20 mai 2011 a

fost condamnată de Curtea de Apel Bacău pentru săvârșirea unor infracțiuni

(Sentința nr. 53/2011). Sentința a rămas definitivă prin respingerea recursului

de către Înalta Curte de casație și Justiție la data de 4 noiembrie 2011

(Decizia nr. 3920/2011 pronunțată de secția penală).

În ceea ce privește

comunicarea hotărârii Plenului C.S.M. nr. 807/2011 a solicitat a se avea în

vedere că această hotărâre nu i-a fost transmisă decât ulterior datei de 6

decembrie 2011, prin intermediul Curții de Apel lași, un reprezentant al

acesteia predând-o unui membru al familiei.

Prin Sentința nr.

2613 din 11 aprilie 2012 Curtea de Apel București a respins cererea formulată

de reclamantă ca nefondată.

Curtea a constatat că

în fapt prin Hotărârea nr. 1145 din 16 decembrie 2010, Plenul Consiliului Superior

al magistratură a propus Președintelui României eliberarea sa din funcția de

judecător la Curtea de Apel lași pentru pensionare. Hotărârea a fost transmisă

Președintelui României. Observând că nu a fost emis Decretul de eliberare din

funcție, a solicitat emiterea acestuia, cererea fiind înregistrată la

Administrația prezidențială sub nr. DRA2/28982 din 16 noiembrie 2011. A primit

răspuns că a fost eliberată din funcție prin Decretul nr. 817/2011, în temeiul

Hotărârii CSM nr. 807/2011.

La data de 20 mai

2011 petenta - fostă judecător la Curtea de Apel lași fost condamnată la

închisoare de Curtea de Apel Bacău pentru săvârșirea unor infracțiuni (luare de

mită, trafic de influență; Sentința nr. 53/2011). Sentința a rămas definitivă

prin respingerea recursului de către Înalta Curte de casație și Justiție la

data de 4 noiembrie 2011 (Decizia nr. 3920/2011 pronunțată de secția penală).

Curtea a constatat că

petenta nu a explicat interesul pentru care a solicitat anularea Decretului

prezidențial, Curtea presupunând că aceasta a dorit anularea din considerente

de ordin moral (onoare) și din perspectiva unei eventuale legislații ce ar

dezavantaja judecătorii excluși din magistratură pentru condamnări penale, din

punctul de vedere al pensiei.

Curtea a apreciat că

a fost opțiunea Președintelui României să se pronunțe asupra unei solicitări de

eliberare din funcție și nu asupra celeilalte.

Președintele țării

are dreptul de a emite decretul de eliberare din funcție pentru unul din

motivele prevăzute de art. 65 din Legea nr. 303/2004

Curtea a constatat că

în prezența hotărârilor CSM, instituția prezidențială a ales să emită decretul

prezidențial în condițiile legale, în exercitarea propriilor atribuții.

Împotriva Sentinței

nr. 2613 din 11 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs B.G.

În conformitate cu

prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul

judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările

ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru

și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus

menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici

ulterior - deși a fost citată cu mențiunea timbrării - devin aplicabile

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr.

32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de B.G. împotriva Sentinței nr. 2613 din 11 aprilie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM