ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7251/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 13 februarie 2012 sub nr. 1207/2/2012, reclamanta B.G. în contradictoriu cu pârâtul Președintele României a solicitat: - anularea Decretului nr. 817 din 23 noiembrie 2011 publicat în M. Of. partea I nr. 842 din 28 noiembrie 2011 prin care a fost eliberată din funcție ca urmare a condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni; - obligarea Președintelui României să emită un nou decret de eliberare din funcția de judecător la Curtea de Apel lași prin pensionare, respectiv în temeiul art. 65 alin. (1) lit. b) și art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2002.

În motivarea cererii, în fapt, în esență, reclamanta a învederat că, prin Hotărârea nr. 1145 din 16 decembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al magistratură a propus Președintelui României eliberarea sa din funcția de judecător la Curtea de Apel lași pentru pensionare. Hotărârea a fost transmisă Președintelui României. Observând că nu a fost emis Decretul de eliberare din funcție, a solicitat emiterea acestuia, cererea fiind înregistrată la Administrația prezidențială sub nr. DRA2/28982 din 16 noiembrie 2011. A primit răspuns că a fost eliberată din funcție prin Decretul nr. 817/2011, în temeiul Hotărârii CSM nr. 807/2011.

A mai arătat reclamanta că deși legea nu prevede un termen în care Președintele României să se pronunțe asupra propunerii de eliberarea din funcție, este evident că acesta nu poate fi decât un termen rezonabil, care să nu lipsească de eficiență dispozițiile legale referitoare la pensionare și să mențină raporturile de serviciu ale magistratului pensionabil împotriva voinței acestuia. Un asemenea termen a fost respectat pentru alți 11 magistrați a căror eliberare din funcție a fost propusă tot la 16 decembrie 2010, iar decretele de eliberare din funcție au fost emise în luna februarie 2011. A mai arătat reclamanta că nu a fost eliberată din funcție, iar la data de 20 mai 2011 a fost condamnată de Curtea de Apel Bacău pentru săvârșirea unor infracțiuni (Sentința nr. 53/2011).

Sentința a rămas definitivă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de casație și Justiție la data de 4 noiembrie 2011 (Decizia nr. 3920/2011 pronunțată de secția penală). În ceea ce privește comunicarea hotărârii Plenului C.S.M. nr. 807/2011 a solicitat a se avea în vedere că această hotărâre nu i-a fost transmisă decât ulterior datei de 6 decembrie 2011, prin intermediul Curții de Apel lași, un reprezentant al acesteia predând-o unui membru al familiei. Prin Sentința nr. 2613 din 11 aprilie 2012 Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamantă ca nefondată. Curtea a constatat că în fapt prin Hotărârea nr. 1145 din 16 decembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al magistratură a propus Președintelui României eliberarea sa din funcția de judecător la Curtea de Apel lași pentru pensionare.

Hotărârea a fost transmisă Președintelui României. Observând că nu a fost emis Decretul de eliberare din funcție, a solicitat emiterea acestuia, cererea fiind înregistrată la Administrația prezidențială sub nr. DRA2/28982 din 16 noiembrie 2011. A primit răspuns că a fost eliberată din funcție prin Decretul nr. 817/2011, în temeiul Hotărârii CSM nr. 807/2011. La data de 20 mai 2011 petenta - fostă judecător la Curtea de Apel lași fost condamnată la închisoare de Curtea de Apel Bacău pentru săvârșirea unor infracțiuni (luare de mită, trafic de influență; Sentința nr. 53/2011). Sentința a rămas definitivă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de casație și Justiție la data de 4 noiembrie 2011 (Decizia nr. 3920/2011 pronunțată de secția penală).

Curtea a constatat că petenta nu a explicat interesul pentru care a solicitat anularea Decretului prezidențial, Curtea presupunând că aceasta a dorit anularea din considerente de ordin moral (onoare) și din perspectiva unei eventuale legislații ce ar dezavantaja judecătorii excluși din magistratură pentru condamnări penale, din punctul de vedere al pensiei. Curtea a apreciat că a fost opțiunea Președintelui României să se pronunțe asupra unei solicitări de eliberare din funcție și nu asupra celeilalte. Președintele țării are dreptul de a emite decretul de eliberare din funcție pentru unul din motivele prevăzute de art. 65 din Legea nr. 303/2004 Curtea a constatat că în prezența hotărârilor CSM, instituția prezidențială a ales să emită decretul prezidențial în condițiile legale, în exercitarea propriilor atribuții.

Împotriva Sentinței nr. 2613 din 11 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs B.G. În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost citată cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de B.G. împotriva Sentinței nr. 2613 din 11 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM