ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2232/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 4683 din data de 23 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de către reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În anul 2008 reclamantul s-a adresat cu o cerere Consiliului Superior al Magistraturii prin care solicita recunoașterea ca vechime în magistratură a perioadei cuprinsă între: - 15 septembrie 1986 - 17 august 1992, când a deținut funcția de inspector cu studii juridice în cadrul U.J.C.M.

- Filiala C.A.S.C.O.M. Iași; - 17 august 1992 - 13 septembrie 1993, când a deținut funcția de comisar în cadrul Gărzii Financiare - Secția Iași. Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1469 din 17 decembrie 2008 s-a respins cererea de recunoaștere ca vechime în magistratură a perioadelor de mai sus, și totodată s-a dispus ca pe viitor asemenea cereri să fie soluționate pe cale administrativă de către direcția de resort din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, iar prin Decizia nr. 3348 din 17 iunie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscala, admis recursul acestuia, a anulat hotărârea atacată, și a dispus trimiterea cererii formulată de recurent, direcției de resort din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în vederea soluționării pe cale administrativă.

Potrivit procedurilor ședințelor de lucru ale Consiliului Superior al Magistraturii, punerea în executare a Deciziei nr. 3348 din 17 iunie 2009 se pune în data de 12 noiembrie 2009 pe ordinea de zi a plenului. Prin extrasul din data de 13 noiembrie 2009 de pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii de pe ordinea de zi soluționată, apare soluția: Hotărârea nr. 2011 din 12 noiembrie 2009: „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât punerea în executare a Deciziei nr. 3348 din data de 17 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul recunoașterii ca vechime în magistratură a perioadei în care domnul C.V., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, a îndeplinit funcția de inspector cu studii juridice de specialitate și funcția de comisar în cadrul Gărzii Financiare”.

Prin cererea nr. 4054/VI/9 din data de 16 noiembrie 2009 adresată Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, reclamantul solicită aprobarea cererii de întocmire a dosarului de pensionare deoarece prin hotărârea de mai sus i s-a recunoscut vechimea în magistratură, la care atașează și extrasul de pe site cu soluția de mai sus, iar cererea este aprobată de către procurorul general. Prin Adresa nr. 4054/VI/9 din 23 noiembrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași înaintează dosarul la Casa Județeană de Pensii Iași, care, prin Decizia nr. 286960 din 30 noiembrie 2009 îi aprobă cererea de pensionare a reclamantului. În data de 07 decembrie 2009 se publică pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii Hotărârea nr. 2011 din data de 12 noiembrie 2009 redactată integral.

Însă dispozitivul hotărârii spune cu totul altceva: „punerea în executare a deciziei nr. 3348 din 17 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul trimiterii cererii formulate de domnul procuror C.V. direcției de resort în vederea soluționării pe cale administrativă”. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași transmite în data de 14 decembrie 2009 o adresă către Consiliul Superior al Magistraturii - Serviciul resurse umane pentru parchete, (fără să aibă cunoștință că cererea de pensionare a reclamantului se afla pe ordinea de zi în data de 17 decembrie 2009, deoarece ordinea de zi se afișează pe site cu o zi înainte de ședință) prin care solicită ca în eventualitatea unei cereri de pensionare din partea dlui.

procuror C.V., să nu-i dea eficiență. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 2172 din 17 decembrie 2009 propune Președintelui României eliberarea din funcție, prin pensionare a reclamantului, începând cu data de 01 ianuarie 2010. La data de 22 decembrie 2009 Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de resurse umane și organizare transmite reclamantului răspunsul pe cale administrativă - nr. 5/25384/1154/2009 referitor la solicitarea de recunoaștere a perioadelor indicate ca vechime în magistratură; se precizează în răspuns,,prin urmare, funcțiile de inspector cu studii juridice de specialitate și, respectiv, comisar principal al Gărzii Financiare, nu se încadrează în enumerarea limitativ prevăzută la articolul menționat” (art. 86 din Legea nr. 303/2004).

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a intrat în posesia acestui răspuns abia în data de 07 ianuarie 2010, fiindu-i transmis prin fax de către Consiliul Superior al Magistraturii. Având la dispoziție aceste înscrisuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași solicită la data de 07 ianuarie 2010, Casei Județene de Pensii Iași revocarea Adeverinței nr. 4054/VI/9 din data de 23 noiembrie 2009. Casa Județeană de Pensii Iași prin Decizia nr. 286960 din 13 ianuarie 2010 respinge cererea de înscriere la pensie de serviciu a reclamantului. Curtea de apel a constatat că, prin acțiunea formulată, reclamantul C.V. a solicitat anularea Adresei nr. 4054/VI/9 din 07 ianuarie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și a adresei nr. 5/25384/1154 din 22 decembrie 2009 emisă de CSM - Direcția Resurse Umane și Organizare - Serviciul resurse umane pentru parchete.

Prima instanță a apreciat că adresele a căror anulare o solicită reclamantul nu constituie acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât acestea nu reprezintă acte emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, nu au efectul de a da naștere, modifica sau stinge un raport juridic. Astfel, prin Adresa nr. 4054/VI/9 din 07 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a revocat adeverința nr. 4054/VI/9 din 23 noiembrie 2009 în care se consemna că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 82 alin. (2) și (4) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea pensiei de serviciu, având o vechime în magistratură la 01 decembrie 2009, de 29 de ani.

A arătat instanța fondului că această adeverință este un înscris avut în vedere la emiterea deciziei prin care casa teritorială de pensii soluționează cererea de pensionare, că atât aceasta, cât și adresa prin care a fost revocată fac parte din documentația necesară pentru soluționarea cererii reclamantului de stabilire a pensiei de serviciu, respectiv pentru emiterea deciziei de către casa teritorială de pensii, putând fi contestată numai pe calea contestației formulate potrivit Legii 19/2000 împotriva deciziei de respingere a cererii. În ceea ce privește adresa nr. 5/25384/1154/2009 emisă de CSM - DRUO la data de 22 decembrie 2009, Curtea a reținut că prin aceasta i se aduce la cunoștință reclamantului că, în raport de dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, funcțiile de inspector cu studii juridice de specialitate și, respectiv, comisar principal al Gărzii Financiare nu se încadrează în enumerarea limitativ prevăzută de acest articol.

A arătat prima instanță că nu se poate considera că această adresă exprimă refuzul CSM de a recunoaște reclamantului vechimea în magistratură la care se referă cererea sa, ci reprezintă răspunsul formulat de CSM la solicitarea reclamantului de interpretare a dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, în ceea ce privește cele două funcții pe care le-a îndeplinit în perioada 1986-1993.

Prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, raportând cererea ce face obiectul prezentei cauze la cauza înregistrată pe rolul Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ, sub nr. 1534/99/01 martie 2010, prin care reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași anularea Adresei nr. 4054/VI/9 din 07 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași; menținerea adresei nr. 4054/VI/9 din 07 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași; suspendarea executării actului administrativ în baza art. 15 alin. (1) și 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cerere respinsă ca inadmisibilă, irevocabil, cu motivarea că, deși există tripla identitate de părți, obiect și cauză autoritatea de lucru judecat există atunci când acțiunea a fost soluționată pe fond, nu și atunci când a fost judecată în temeiul unei excepții procesuale.

2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul C.V., care, fără a-și încadra susținerile în vreunul dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 C. proc. civ., a susținut critici care pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată fără temei legal sau cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente.

Astfel, recurentul-reclamant susține, în esență, următoarele critici: - în mod greșit a reținut instanța de fond că adresele a căror anulare a cerut-o nu reprezintă un refuz de punere în aplicare a Deciziei nr. 3348/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci doar un mod de interpretare a unor dispoziții legale referitoare la recunoașterea vechimii în magistratură; - autoritățile pârâte au depus la dosarul cauzei jurisprudență care nu are legătură cu situația sa dedusă judecății - Decizia nr. 5412/2005 și Decizia nr. 5977/2005 ale Înaltei Curți, care au fost luate în considerare de instanța de judecată în mod greșit; - instanța de fond nu a avut în vedere că, urmare a emiterii acelor adrese, a fost eliberat din funcția de procuror, fără să poată beneficia de pensia de serviciu; - instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, atunci când a admis excepția invocată de autoritățile publice pârâte.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. 3. Soluția instanței de recurs. Recursul formulat este nefondat și va fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă a circumstanțelor cauzei și soluției instanței de fond, prin acțiunea formulată, recurentul-reclamant a solicitat instanței de contencios administrativ: - anularea Adresei nr. 5/25384/1154/2009 din 22 decembrie 2009 a Direcției de resurse umane pentru parchete din cadrul C.S.M.; - anularea Adresei nr. 4254/VI/9 din 7 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași; - menținerea Adresei nr. 4054/VI/9 din 23 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, care a stat la baza Deciziei de pensionare nr. 286960 din 30 noiembrie 2009. Or, în cauză, este necontestat că: - prin Adresa nr. 5/25384/1154/2009 din 22 decembrie 2009, C.S.M.

- Direcția resurse umane și organizare, Serviciul resurse umane pentru parchete, i-a comunicat recurentului-reclamant, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, faptul că funcțiile de inspector cu studii juridice de specialitate și, respectiv, de comisar principal la Garda Financiară, nu se încadrează în enumerarea făcută la art. 86 din Legea nr. 303/2004, așa cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 100/2007; - prin Adresa nr. 4054/VI/9/2009 din 7 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a comunicat Casei Județene de Pensii Iași că înțelege să retragă („revocă”) Adeverința nr. 4354/VI/9/2009 din 23 noiembrie 2009 de la dosarul de pensionare al recurentului-reclamant, ca urmare a răspunsului care fusese comunicat acestei unități prin Adresa nr. 5/25384/1154/2009 din 22 decembrie 2009 transmisă de C.S.M., cu privire la recunoașterea ca vechime în magistratură a perioadelor în care recurentul-reclamant deținuse funcții de specialitate juridică în cadrul Gărzii Financiare.

Instanța de fond a reținut în mod judicios că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, actul administrativ este actul juridic unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Or, prin Adresa nr. 5/25384/1154/2009 din data de 22 decembrie 2009, Consiliul Superior al Magistraturii a făcut recurentului-reclamant o comunicare a modului în care fusese adusă la îndeplinire Decizia nr. 3348 din 17 iunie 2009 a Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în timp ce, prin Adresa nr. 4054/VI/9/2009 din 7 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a comunicat Casei Județene de Pensii Iași că își retrage de la dosarul recurentului-reclamant de pensionare, Adresa nr. 4054/VI/9/2009 din 23 noiembrie 2009, ca urmare a unei erori. Astfel fiind, în mod judicios a reținut instanța de fond că cele două adrese nu constituie acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, neavând aptitudinea să producă efecte juridice, constituind operațiuni materiale de secretariat prin care s-au realizat comunicările respective.

În cauză, în raport cu situația de fapt în cadrul căreia s-au derulat evenimentele la care se referă cele două adrese, actele administrative producătoare de efecte juridice sunt decizia de pensionare/ decizia de revizuire a deciziei de pensionare, în privința cărora competența aparține instanței de asigurări sociale. Astfel fiind, instanța de recurs reține că soluția instanței de fond a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant C.V. împotriva Sentinței civile nr. 4683 din data de 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.