ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2232/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2232/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond.

Prin Sentința civilă nr. 4683 din data de 23

noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de către reclamantul C.V. în

contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Iași ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În anul 2008

reclamantul s-a adresat cu o cerere Consiliului Superior al Magistraturii prin

care solicita recunoașterea ca vechime în magistratură a perioadei cuprinsă

între:

- 15 septembrie 1986

- 17 august 1992, când a deținut funcția de inspector cu studii juridice în

cadrul U.J.C.M. - Filiala C.A.S.C.O.M. Iași;

- 17 august 1992 - 13

septembrie 1993, când a deținut funcția de comisar în cadrul Gărzii Financiare

- Secția Iași.

Prin Hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1469 din 17 decembrie 2008

s-a respins cererea de recunoaștere ca vechime în magistratură a perioadelor de

mai sus, și totodată s-a dispus ca pe viitor asemenea cereri să fie soluționate

pe cale administrativă de către direcția de resort din cadrul Consiliului

Superior al Magistraturii.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul, iar prin Decizia nr. 3348 din 17 iunie 2009

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscala,

admis recursul acestuia, a anulat hotărârea atacată, și a dispus trimiterea

cererii formulată de recurent, direcției de resort din cadrul Consiliului

Superior al Magistraturii în vederea soluționării pe cale administrativă.

Potrivit procedurilor

ședințelor de lucru ale Consiliului Superior al Magistraturii, punerea în

executare a Deciziei nr. 3348 din 17 iunie 2009 se pune în data de 12 noiembrie

2009 pe ordinea de zi a plenului. Prin extrasul din data de 13 noiembrie 2009

de pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii de pe ordinea de zi

soluționată, apare soluția: Hotărârea nr. 2011 din 12 noiembrie 2009:

„Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii a hotărât punerea în executare a Deciziei nr. 3348

din data de 17 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, în sensul recunoașterii ca vechime în

magistratură a perioadei în care domnul C.V., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, a îndeplinit funcția de inspector cu studii juridice

de specialitate și funcția de comisar în cadrul Gărzii Financiare”.

Prin cererea nr. 4054/VI/9

din data de 16 noiembrie 2009 adresată Procurorului General al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Iași, reclamantul solicită aprobarea cererii de

întocmire a dosarului de pensionare deoarece prin hotărârea de mai sus i s-a

recunoscut vechimea în magistratură, la care atașează și extrasul de pe site cu

soluția de mai sus, iar cererea este aprobată de către procurorul general.

Prin Adresa nr. 4054/VI/9

din 23 noiembrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași înaintează

dosarul la Casa Județeană de Pensii Iași, care, prin Decizia nr. 286960 din 30

noiembrie 2009 îi aprobă cererea de pensionare a reclamantului.

În data de 07

decembrie 2009 se publică pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii

Hotărârea nr. 2011 din data de 12 noiembrie 2009 redactată integral. Însă dispozitivul

hotărârii spune cu totul altceva: „punerea în executare a deciziei nr. 3348 din

17 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în sensul trimiterii cererii formulate de domnul

procuror C.V. direcției de resort în vederea soluționării pe cale

administrativă”.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Iași transmite în data de 14 decembrie 2009 o adresă către

Consiliul Superior al Magistraturii - Serviciul resurse umane pentru parchete,

(fără să aibă cunoștință că cererea de pensionare a reclamantului se afla pe

ordinea de zi în data de 17 decembrie 2009, deoarece ordinea de zi se afișează

pe site cu o zi înainte de ședință) prin care solicită ca în eventualitatea

unei cereri de pensionare din partea dlui. procuror C.V., să nu-i dea

eficiență.

Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 2172 din 17 decembrie 2009 propune

Președintelui României eliberarea din funcție, prin pensionare a reclamantului,

începând cu data de 01 ianuarie 2010.

La data de 22

decembrie 2009 Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de resurse umane

și organizare transmite reclamantului răspunsul pe cale administrativă - nr. 5/25384/1154/2009

referitor la solicitarea de recunoaștere a perioadelor indicate ca vechime în

magistratură; se precizează în răspuns,,prin urmare, funcțiile de inspector cu

studii juridice de specialitate și, respectiv, comisar principal al Gărzii

Financiare, nu se încadrează în enumerarea limitativ prevăzută la articolul

menționat” (art. 86 din Legea nr. 303/2004).

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Iași a intrat în posesia acestui răspuns abia în data de 07

ianuarie 2010, fiindu-i transmis prin fax de către Consiliul Superior al

Magistraturii.

Având la dispoziție

aceste înscrisuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași solicită la data

de 07 ianuarie 2010, Casei Județene de Pensii Iași revocarea Adeverinței nr. 4054/VI/9

din data de 23 noiembrie 2009.

Casa Județeană de

Pensii Iași prin Decizia nr. 286960 din 13 ianuarie 2010 respinge cererea de

înscriere la pensie de serviciu a reclamantului.

Curtea de apel a

constatat că, prin acțiunea formulată, reclamantul C.V. a solicitat anularea Adresei

nr. 4054/VI/9 din 07 ianuarie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Iași și a adresei nr. 5/25384/1154 din 22 decembrie 2009 emisă de CSM -

Direcția Resurse Umane și Organizare - Serviciul resurse umane pentru parchete.

Prima instanță a

apreciat că adresele a căror anulare o solicită reclamantul nu constituie acte

administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

întrucât acestea nu reprezintă acte emise în regim de putere publică, în

vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, nu au

efectul de a da naștere, modifica sau stinge un raport juridic.

Astfel, prin Adresa nr.

4054/VI/9 din 07 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a

revocat adeverința nr. 4054/VI/9 din 23 noiembrie 2009 în care se consemna că

reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 82 alin. (2) și (4) din

Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

pentru acordarea pensiei de serviciu, având o vechime în magistratură la 01

decembrie 2009, de 29 de ani.

A arătat instanța

fondului că această adeverință este un înscris avut în vedere la emiterea

deciziei prin care casa teritorială de pensii soluționează cererea de

pensionare, că atât aceasta, cât și adresa prin care a fost revocată fac parte

din documentația necesară pentru soluționarea cererii reclamantului de

stabilire a pensiei de serviciu, respectiv pentru emiterea deciziei de către

casa teritorială de pensii, putând fi contestată numai pe calea contestației

formulate potrivit Legii 19/2000 împotriva deciziei de respingere a cererii.

În ceea ce privește

adresa nr. 5/25384/1154/2009 emisă de CSM - DRUO la data de 22 decembrie 2009,

Curtea a reținut că prin aceasta i se aduce la cunoștință reclamantului că, în

raport de dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, funcțiile de inspector

cu studii juridice de specialitate și, respectiv, comisar principal al Gărzii

Financiare nu se încadrează în enumerarea limitativ prevăzută de acest articol.

A arătat prima

instanță că nu se poate considera că această adresă exprimă refuzul CSM de a

recunoaște reclamantului vechimea în magistratură la care se referă cererea sa,

ci reprezintă răspunsul formulat de CSM la solicitarea reclamantului de

interpretare a dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, în ceea ce privește

cele două funcții pe care le-a îndeplinit în perioada 1986-1993.

Prima instanță a

respins excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtul

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, raportând cererea ce face obiectul

prezentei cauze la cauza înregistrată pe rolul Tribunalul Iași, secția comercială

și contencios administrativ, sub nr. 1534/99/01 martie  2010, prin care

reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Iași anularea Adresei nr. 4054/VI/9 din 07 ianuarie 2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași; menținerea adresei nr. 4054/VI/9

din 07 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași; suspendarea

executării actului administrativ în baza art. 15 alin. (1) și 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, cerere respinsă ca inadmisibilă, irevocabil, cu motivarea

că, deși există tripla identitate de părți, obiect și cauză autoritatea de

lucru judecat există atunci când acțiunea a fost soluționată pe fond, nu și

atunci când a fost judecată în temeiul unei excepții procesuale.

exercitată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul C.V., care, fără

a-și încadra susținerile în vreunul dintre motivele de recurs prevăzute la art.

304 C. proc. civ., a susținut critici care pot fi subsumate motivului de recurs

prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată fără

temei legal sau cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale

incidente.

Astfel, recurentul-reclamant

susține, în esență, următoarele critici:

- în mod greșit a

reținut instanța de fond că adresele a căror anulare a cerut-o nu reprezintă un

refuz de punere în aplicare a Deciziei nr. 3348/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci doar un mod de interpretare a unor dispoziții legale

referitoare la recunoașterea vechimii în magistratură;

- autoritățile pârâte

au depus la dosarul cauzei jurisprudență care nu are legătură cu situația sa

dedusă judecății - Decizia nr. 5412/2005 și Decizia nr. 5977/2005 ale Înaltei

Curți, care au fost luate în considerare de instanța de judecată în mod greșit;

- instanța de fond nu

a avut în vedere că, urmare a emiterii acelor adrese, a fost eliberat din

funcția de procuror, fără să poată beneficia de pensia de serviciu;

- instanța de fond a

interpretat în mod greșit dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

atunci când a admis excepția invocată de autoritățile publice pârâte.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului, susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică.

de recurs.

Recursul formulat

este nefondat și va fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în

continuare.

Așa cum s-a arătat și

în expunerea rezumativă a circumstanțelor cauzei și soluției instanței de fond,

prin acțiunea formulată, recurentul-reclamant a solicitat instanței de

contencios administrativ:

- anularea Adresei nr.

5/25384/1154/2009 din 22 decembrie 2009 a Direcției de resurse umane pentru parchete din cadrul C.S.M.;

- anularea Adresei nr.

4254/VI/9 din 7 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași;

- menținerea Adresei nr.

4054/VI/9 din 23 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași,

care a stat la baza Deciziei de pensionare nr. 286960 din 30 noiembrie 2009.

Or, în cauză, este

necontestat că:

- prin Adresa nr. 5/25384/1154/2009

din 22 decembrie 2009, C.S.M. - Direcția resurse umane și organizare, Serviciul

resurse umane pentru parchete, i-a comunicat recurentului-reclamant, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, faptul că funcțiile de inspector cu studii juridice de

specialitate și, respectiv, de comisar principal la Garda Financiară, nu se încadrează în enumerarea făcută la art. 86 din Legea nr. 303/2004,

așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 100/2007;

- prin Adresa nr. 4054/VI/9/2009

din 7 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a comunicat

Casei Județene de Pensii Iași că înțelege să retragă („revocă”) Adeverința nr. 4354/VI/9/2009

din 23 noiembrie 2009 de la dosarul de pensionare al recurentului-reclamant, ca

urmare a răspunsului care fusese comunicat acestei unități prin Adresa nr. 5/25384/1154/2009

din 22 decembrie 2009 transmisă de C.S.M., cu privire la recunoașterea ca

vechime în magistratură a perioadelor în care recurentul-reclamant deținuse

funcții de specialitate juridică în cadrul Gărzii Financiare.

Instanța de fond a

reținut în mod judicios că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, actul administrativ este actul juridic unilateral, cu caracter

individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a

legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Or, prin Adresa nr. 5/25384/1154/2009

din data de 22 decembrie 2009, Consiliul Superior al Magistraturii a făcut

recurentului-reclamant o comunicare a modului în care fusese adusă la

îndeplinire Decizia nr. 3348 din 17 iunie 2009 a Secției de contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în timp ce,

prin Adresa nr. 4054/VI/9/2009 din 7 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Iași a comunicat Casei Județene de Pensii Iași că își retrage de

la dosarul recurentului-reclamant de pensionare, Adresa nr. 4054/VI/9/2009 din

23 noiembrie 2009, ca urmare a unei erori.

Astfel fiind, în mod

judicios a reținut instanța de fond că cele două adrese nu constituie acte

administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

neavând aptitudinea să producă efecte juridice, constituind operațiuni

materiale de secretariat prin care s-au realizat comunicările respective.

În cauză, în raport

cu situația de fapt în cadrul căreia s-au derulat evenimentele la care se

referă cele două adrese, actele administrative producătoare de efecte juridice

sunt decizia de pensionare/ decizia de revizuire a deciziei de pensionare, în

privința cărora competența aparține instanței de asigurări sociale.

Astfel fiind,

instanța de recurs reține că soluția instanței de fond a fost dată cu

interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză,

urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de recurentul-reclamant C.V. împotriva Sentinței civile nr. 4683 din

data de 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2011.