ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5412/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5412/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 185/CA/PI din 6
iunie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de Tribunalul
Bihor, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu
cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională Vamală
Oradea.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 9
februarie 2005, reclamanta a solicitat anularea adreselor nr. 57 din 5 ianuarie
2005, emisă de prima pârâtă și nr. 22765/P din 20 decembrie 2004, a Direcției
Regionale Vamale Oradea, precum și obligarea Autorității Naționale a Vămilor să
emită un act administrativ care să ateste că dispozițiile pct. 15 din Legea nr.
507/2004 nu se aplică investițiilor finalizate anterior datei aplicării acestui
act normativ.
S-a apreciat că cele două adrese nu
sunt acte administrative cenzurabile pe calea contenciosului administrativ,
prin acestea pârâtele expunându-și poziția în legătură cu acordarea
facilităților pentru investiții în zone defavorizate, în raport cu dispozițiile
Legii nr. 507/2004. Actele contestate nu sunt acte administrative, în sensul
art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Totodată, competența de a elabora
acte administrative normative în sensul art. 5 C. fisc., revine Ministerului
Finanțelor Publice, și nu pârâtelor, iar activitatea de îndrumare a
contribuabililor în aplicarea prevederilor legislației fiscale, prevăzută în
art. 7 pct. 5 C. proc. fisc., nu se realizează prin acte administrativ
individuale sau normative.
Împotriva sus menționatei sentințe,
în termen legal a declarat recurs, reclamanta SC S. SRL.
Invocând în drept dispozițiile art.
299 și urm. C. proc. civ., recurenta a punctat, în esență, că sentința este
netemeinică, deoarece instanța de fond a ignorat că cele două acte contestate
sunt acte normative individuale, aspect care rezultă atât din conținutul
solicitării societății reclamante, cât și din conținutul adreselor primite ca
răspuns la această solicitare.
Sub aspectul normei legale
incidente, recurenta a apreciat că sentința este nelegală, deoarece, în speță,
nu se regăsește ipoteza avută în vedere de prevederile art. 7 alin. (5) C.
proc. civ.
Examinând sentința atacată, în
raport cu criticile aduse de recurentă și în temeiul art. 304
1
C.
proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive
pentru casarea sau modificarea hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Oradea.
Așa cum rezultă din cererile
adresate Direcției Regionale Vamale Oradea și Autorității Naționale a Vămilor,
recurenta-reclamantă a solicitat celor două autorități vamale să dea „o
interpretare justă Legii nr. 507/2004, în conformitate cu litera și spiritul
O.G. nr. 24/1998”.
Punctul de vedere al
intimatelor-pârâte a fost comunicat prin adresele contestate în prezentul
litigiu. Nici unul din aceste acte (adrese de răspuns) nu se circumscrie
definiției date actului administrativ prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.
În acest sens, în mod corect, instanța fondului a
stabilit că actele contestate reprezintă doar o corespondență purtată cu
recurenta-reclamantă, nefiind acte administrative individuale sau normative. De
altfel, pentru a-și sublinia motivarea odată în plus, instanța a arătat că
activitatea de îndrumare a contribuabililor, conform art. 7 alin. (5) C. proc.
fisc., nu se realizează prin acte administrativ individuale sau normative,
acestea fiind singurele acte supuse cenzurii instanței de contencios administrativ.
Nu este vorba, așadar, de aplicarea greșită a unor prevederi legale și, ca
urmare, nici critica privind nelegalitatea sentinței nu va fi primită.
Față de cele expuse, în temeiul art.
312 C. proc. civ., recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC
S.
SRL Păntășești, împotriva sentinței
civile nr. 185/CA/2005 - PI din 6 iunie 2005, a Curții de Apel Oradea, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 noiembrie 2005.