ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.11.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5412/2005

HOTĂRÂRE
11.11.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5412/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 185/CA/PI din 6

iunie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de Tribunalul

Bihor, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu

cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor  și Direcția Regională Vamală

Oradea.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9

februarie 2005, reclamanta a solicitat anularea adreselor nr. 57 din 5 ianuarie

2005, emisă de prima pârâtă și nr. 22765/P din 20 decembrie 2004, a Direcției

Regionale Vamale Oradea, precum și obligarea Autorității Naționale a Vămilor să

emită un act administrativ care să ateste că dispozițiile pct. 15 din Legea nr.

507/2004 nu se aplică investițiilor finalizate anterior datei aplicării acestui

act normativ.

S-a apreciat că cele două adrese nu

sunt acte administrative cenzurabile pe calea contenciosului administrativ,

prin acestea pârâtele expunându-și poziția în legătură cu acordarea

facilităților pentru investiții în zone defavorizate, în raport cu dispozițiile

Legii nr. 507/2004. Actele contestate nu sunt acte administrative, în sensul

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, competența de a elabora

acte administrative normative în sensul art. 5 C. fisc., revine Ministerului

Finanțelor Publice, și nu pârâtelor, iar activitatea de îndrumare a

contribuabililor în aplicarea prevederilor legislației fiscale, prevăzută în

art. 7 pct. 5 C. proc. fisc., nu se realizează prin acte administrativ

individuale sau normative.

Împotriva sus menționatei sentințe,

în termen legal a declarat recurs, reclamanta SC S. SRL.

Invocând în drept dispozițiile art.

299 și urm. C. proc. civ., recurenta a punctat, în esență, că sentința este

netemeinică, deoarece instanța de fond a ignorat că cele două acte contestate

sunt acte normative individuale, aspect care rezultă atât din conținutul

solicitării societății reclamante, cât și din conținutul adreselor primite ca

răspuns la această solicitare.

Sub aspectul normei legale

incidente, recurenta a apreciat că sentința este nelegală, deoarece, în speță,

nu se regăsește ipoteza avută în vedere de prevederile art. 7 alin. (5) C.

proc. civ.

Examinând sentința atacată, în

raport cu criticile aduse de recurentă și în temeiul art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive

pentru casarea sau modificarea hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Oradea.

Așa cum rezultă din cererile

adresate Direcției Regionale Vamale Oradea și Autorității Naționale a Vămilor,

recurenta-reclamantă a solicitat celor două autorități vamale să dea „o

interpretare justă Legii nr. 507/2004, în conformitate cu litera și spiritul

O.G. nr. 24/1998”.

Punctul de vedere al

intimatelor-pârâte a fost comunicat prin adresele contestate în prezentul

litigiu. Nici unul din aceste acte (adrese de răspuns) nu se circumscrie

definiției date actului administrativ prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.

În acest sens, în mod corect, instanța fondului a

stabilit că actele contestate reprezintă doar o corespondență purtată cu

recurenta-reclamantă, nefiind acte administrative individuale sau normative. De

altfel, pentru a-și sublinia motivarea odată în plus, instanța a arătat că

activitatea de îndrumare a contribuabililor, conform art. 7 alin. (5) C. proc.

fisc., nu se realizează prin acte administrativ individuale sau normative,

acestea fiind singurele acte supuse cenzurii instanței de contencios administrativ.

Nu este vorba, așadar, de aplicarea greșită a unor prevederi legale și, ca

urmare, nici critica privind nelegalitatea sentinței nu va fi primită.

Față de cele expuse, în temeiul art.

312 C. proc. civ., recursul de față va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat de SC

S.

SRL Păntășești, împotriva sentinței

civile nr. 185/CA/2005 - PI din 6 iunie 2005, a Curții de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 noiembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-11-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5375/2005
solicitările, și-au expus poziția lor în legătură cu acordarea facilităților pentru investiții în zone defavorizate, în raport cu dispozițiile Legii nr. 507/2004. Aceste două adrese, a reținut instanța de fond, nu sunt acte cenzurabile pe c
ÎCCJ 2011-06-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3553/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC E.C.O. SA a chemat în j
ÎCCJ 2006-05-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1945/2006
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația la executare înregistrată la 3 martie 2005, completată la 5 mai 2005, contestatorul Biroul Notarului Public M.D.S. a solicitat, în cont
ÎCCJ 2005-11-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5560/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 17 martie 2005, în dosarul nr. 6834/C/2003, secția civilă a Tribunalului Bihor, la cererea reclamantei T.I., a sesizat secția de conte
ÎCCJ 2006-01-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 278/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 221/CA/2005 - PI din 12 septembrie 2005, Curtea de Apel Oradea a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe Ț.G. și C
Sursă