ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5375/2005

Asupra recursurilor de f ață:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea

de Apel Oradea, la 15 iunie 2005, SC E.F. SA Ștei a declarat recurs împotriva

sentinței nr. 186 din 6 iunie 2005, a Curții de Apel Oradea, solicitând casarea

hotărârii recurate și trimiterea, spre rejudecare, aceleași instanțe.

În motivarea recursului s-a susținut

de recurentă, că în raport cu conținutul solicitării sale către organele

vamale, prin care cerea eliberarea unui act administrativ constatator a

regimului juridic derogator a societății de la norma comună privind regimul

vamal al importurilor ce urmează a fi efectuate de societate, după intrarea în

vigoare a unui regim vamal derogatoriu față de situația existentă la data

formulării solicitării, răspunsul organului vamal este act administrativ individual.

Așa fiind, susține recurenta, în mod greșit instanța de fond a considerat că

actele atacate nu îndeplinesc cerințele prevăzute de Legea nr. 554/2004,

nefiind acte administrative.

Agenția Națională de Administrare

Fiscală a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, întrucât

cererea SC E.F. SA Ștei, de a i se elibera un act din care să rezulte că

aceasta beneficiază de facilități vamale, așa cum prevedea O.U.G. nr. 24/1998,

act normativ modificat, însă, prin O.G. nr. 94/2004, și aprobat prin Legea nr.

507/2004, este formulată peste prevederile legale.

Din actele cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că prin sentința nr. 186/CA din 6 iunie 2005, Curtea

de Apel Oradea a respins acțiunea reclamantei SC E.F. SA Ștei împotriva pârâtelor

Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională Vamală Oradea.

S-a reținut că prin acțiunea

înregistrată la 9 februarie 2005, reclamanta SC E.F. SA Ștei a chemat în

judecată pe pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională

Vamală Interjudețeană Oradea, solicitând anularea actelor administrative

constituite în adresa nr. 22765 din 20 decembrie 2004, emisă de A.R.V. Oradea -

Serviciul Proceduri Vamale și Tarif Vamal și adresa nr. 57 din 5 ianuarie 2005,

emisă de Autoritatea Națională a Vămilor. De asemenea, s-a cerut și obligarea

Autorității Naționale a Vămilor să emită un act administrativ care să ateste că

dispozițiile art. 15 din Legea nr. 507/2004, nu se aplică investițiilor

finalizate anterior datei aplicării actului normativ.

Prin adresa nr. 22765 din 20

decembrie 2004, intimata a comunicat că facilitățile vamale stabilite prin

O.U.G. nr. 24/1998, urmează să fie suprimate cu începere de la data împlinirii

termenului de 90 de zile prevăzut pentru intrarea în vigoare a Legii nr. 507/2004.

Împotriva acestui răspuns,

societatea comercială s-a adresat Autorității Naționale a Vămilor, care a

răspuns prin adresa nr. 57 din 5 ianuarie 2005, că societatea reclamantă nu mai

beneficiază de facilitățile vamale prevăzute în art. 6 alin. (1) lit. b) din

O.U.G. nr. 24/1998, de la expirarea termenului de 90 de zile prevăzut de Legea

nr. 507/2004.

Instanța de fond a reținut că prin

cele două acte (adrese) atacate în cauză, instituțiile cărora li s-au adresat

solicitările, și-au expus poziția lor în legătură cu acordarea facilităților

pentru investiții în zone defavorizate, în raport cu dispozițiile Legii nr.

507/2004.

Aceste două adrese, a reținut

instanța de fond, nu sunt acte cenzurabile pe calea contenciosului

administrativ, nefiind nici acte administrative unilaterale date în executarea

legii și nici acte cu caracter normativ, date în organizarea legii.

De altfel, activitatea de îndrumare

a contribuabililor în aplicarea prevederilor legislației fiscale prevăzută în

art. 7 pct. 5 C. proc. civ., nu se realizează prin acte normative sau

individuale.

Față de motivele de recurs invocate

în cauză, de actele cauzei și hotărârea atacată, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că sentința nr. 186 din 6 iunie 2005, a Curții de Apel

Oradea, este legală și temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins

conform art. 312 C. proc. civ.

Prin act administrativ, în sensul

art. 2 din Legea nr. 554/2004, se înțelege actul unilateral cu caracter

individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în vederea executării

ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând

raporturi juridice. Sunt asimilate actelor administrative, în sensul Legii nr.

554/2004, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de

interes public, prestarea serviciilor publice și achizițiile publice.

În cauză, sunt două adrese emise de

intimate, care nu crează, modifică sau sting raporturi juridice. Aceste două adrese

nu fac decât să aducă la cunoștință că Legea nr. 24/1998, privind zonele

defavorizate, a fost modificată prin O.G. nr. 94/2004, aprobată prin Legea nr.

507/2004.

Deci, legea pe care o invocă

societatea comercială recurentă, în sensul beneficierii în continuare a unor

facilități, nu mai există, a fost modificată și despre aceasta este vorba în

cuprinsul celor două adrese atacate de recurentă. Deci, cele două adrese fac

referire expresă la această situație de reglementare juridică, astfel încât în

mod corect instanța de fond a respins acțiunea formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

E.F. SA Ștei împotriva sentinței civile nr. 186/CA/2005 - PI din 6 iunie 2005 a

Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2005.