ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5375/2005

Asupra recursurilor de f ață: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 15 iunie 2005, SC E.F. SA Ștei a declarat recurs împotriva sentinței nr. 186 din 6 iunie 2005, a Curții de Apel Oradea, solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea, spre rejudecare, aceleași instanțe. În motivarea recursului s-a susținut de recurentă, că în raport cu conținutul solicitării sale către organele vamale, prin care cerea eliberarea unui act administrativ constatator a regimului juridic derogator a societății de la norma comună privind regimul vamal al importurilor ce urmează a fi efectuate de societate, după intrarea în vigoare a unui regim vamal derogatoriu față de situația existentă la data formulării solicitării, răspunsul organului vamal este act administrativ individual.

Așa fiind, susține recurenta, în mod greșit instanța de fond a considerat că actele atacate nu îndeplinesc cerințele prevăzute de Legea nr. 554/2004, nefiind acte administrative. Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, întrucât cererea SC E.F. SA Ștei, de a i se elibera un act din care să rezulte că aceasta beneficiază de facilități vamale, așa cum prevedea O.U.G. nr. 24/1998, act normativ modificat, însă, prin O.G. nr. 94/2004, și aprobat prin Legea nr. 507/2004, este formulată peste prevederile legale. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința nr. 186/CA din 6 iunie 2005, Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea reclamantei SC E.F.

SA Ștei împotriva pârâtelor Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională Vamală Oradea. S-a reținut că prin acțiunea înregistrată la 9 februarie 2005, reclamanta SC E.F. SA Ștei a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Oradea, solicitând anularea actelor administrative constituite în adresa nr. 22765 din 20 decembrie 2004, emisă de A.R.V. Oradea - Serviciul Proceduri Vamale și Tarif Vamal și adresa nr. 57 din 5 ianuarie 2005, emisă de Autoritatea Națională a Vămilor. De asemenea, s-a cerut și obligarea Autorității Naționale a Vămilor să emită un act administrativ care să ateste că dispozițiile art. 15 din Legea nr. 507/2004, nu se aplică investițiilor finalizate anterior datei aplicării actului normativ.

Prin adresa nr. 22765 din 20 decembrie 2004, intimata a comunicat că facilitățile vamale stabilite prin O.U.G. nr. 24/1998, urmează să fie suprimate cu începere de la data împlinirii termenului de 90 de zile prevăzut pentru intrarea în vigoare a Legii nr. 507/2004. Împotriva acestui răspuns, societatea comercială s-a adresat Autorității Naționale a Vămilor, care a răspuns prin adresa nr. 57 din 5 ianuarie 2005, că societatea reclamantă nu mai beneficiază de facilitățile vamale prevăzute în art. 6 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/1998, de la expirarea termenului de 90 de zile prevăzut de Legea nr. 507/2004. Instanța de fond a reținut că prin cele două acte (adrese) atacate în cauză, instituțiile cărora li s-au adresat solicitările, și-au expus poziția lor în legătură cu acordarea facilităților pentru investiții în zone defavorizate, în raport cu dispozițiile Legii nr. 507/2004.

Aceste două adrese, a reținut instanța de fond, nu sunt acte cenzurabile pe calea contenciosului administrativ, nefiind nici acte administrative unilaterale date în executarea legii și nici acte cu caracter normativ, date în organizarea legii. De altfel, activitatea de îndrumare a contribuabililor în aplicarea prevederilor legislației fiscale prevăzută în art. 7 pct. 5 C. proc. civ., nu se realizează prin acte normative sau individuale. Față de motivele de recurs invocate în cauză, de actele cauzei și hotărârea atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sentința nr. 186 din 6 iunie 2005, a Curții de Apel Oradea, este legală și temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc.

civ. Prin act administrativ, în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice. Sunt asimilate actelor administrative, în sensul Legii nr. 554/2004, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și achizițiile publice. În cauză, sunt două adrese emise de intimate, care nu crează, modifică sau sting raporturi juridice. Aceste două adrese nu fac decât să aducă la cunoștință că Legea nr. 24/1998, privind zonele defavorizate, a fost modificată prin O.G.

nr. 94/2004, aprobată prin Legea nr. 507/2004. Deci, legea pe care o invocă societatea comercială recurentă, în sensul beneficierii în continuare a unor facilități, nu mai există, a fost modificată și despre aceasta este vorba în cuprinsul celor două adrese atacate de recurentă. Deci, cele două adrese fac referire expresă la această situație de reglementare juridică, astfel încât în mod corect instanța de fond a respins acțiunea formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC E.F. SA Ștei împotriva sentinței civile nr. 186/CA/2005 - PI din 6 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2005.