ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1675/2007

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 169/CA/2006 - P.I. din 23 octombrie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, contencios administrativ și

fiscal,

a respins acțiunea prin care reclamanta SC S. SRL

Oradea, în

contradictoriu cu pârâta A.N.V. prin D.R.V. Oradea - S.S.C.V., a solicitat

constatarea nulității procesului verbal de control din 16 iunie 2006 încheiat

de inspectorii din cadrul D.R.V. Oradea, și, în subsidiar, să se dispună

anularea acestui act.

În motivarea sentinței civile

pronunțate, Curtea de apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în

continuare.

Prin acțiune,

reclamanta a arătat că procesul verbal atacat nu cuprinde mențiuni cu privire

la audierea contribuabilului, lipsă care, potrivit art. 43 alin. (2) din O.G. nr.

92/2003, atrage nulitatea actului. Cu privire la nelegalitatea

procesului-verbal, reclamanta arată că organul de control, în urma

verificărilor efectuate a constatat diferențe valorice între facturile

prezentate de exportator autorităților vamale din Italia și facturile

prezentate autorităților vamale din România, dar societatea nu a avut

cunoștință de existența altor facturi, decât cele

comunicate în mod oficial de

exportatori cu ocazia livrării mărfurilor

achiziționate. Se mai arată că facturile reținute de organul de control nu îi

sunt opozabile deoarece nu i-au fost comunicate și nu au fost înregistrate în

contabilitatea societății reclamante.

Reclamanta a

formulat contestație împotriva procesului-verbal de control, contestație

înregistrată la D.R.V. Oradea la data de 10 iulie 2006, dar nu a primit nici un

răspuns deși termenul de soluționare este de 30 de zile.

La termenul

de judecată din 9 octombrie 2006, instanța a pus în vedere reclamantei să facă

dovada că a renunțat la calea administrativ jurisdicțională promovată și să

depună decizia prin care se ia act de renunțare la calea administrativ

jurisdicțională.

La termenul

de judecată din 23 octombrie 2006, reclamanta a depus Decizia nr. 189 din 6

octombrie 2006 emisă de A.N.A.F., prin care a fost suspendată soluționarea

contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală,

procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a

determinat suspendarea.

În aceste condiții, instanța, în

baza rolului activ, a pus în discuția reclamantei dacă înțelege să atace

această decizie sau menține acțiunea așa cum a fost formulată.

Față de

poziția reclamantei în sensul că menține acțiunea așa cum a fost formulată și

anume anularea procesului verbal de control fără să atace decizia pronunțată

s-a pus în discuția părților admisibilitatea acțiunii.

Verificând admisibilitatea unei acțiuni directe în instanță prin care

se

cere anularea unui act de

control fiscal, atâta timp cât există o decizie dată în soluționarea

contestației, se constată că cererea este inadmisibilă.

Raportat la prevederile art. 175 - 188 C. proc. fisc.,

Curtea de apel a reținut că în

cazul în care s-a pronunțat o decizie chiar și de suspendare a soluționării

cauzei, acesta este actul care poate fi atacat la instanța de contencios

administrativ.

Totodată, în

raport cu art. 6 din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel a reținut că judecata

administrativă în baza contestației și judecata directă la instanță nu pot fi

introduse în paralel, deoarece în această situație s-ar putea pronunța două

hotărâri în aceeași materie, ambele având caracterul de titlu executoriu.

A mai reținut

instanța de fond, că dacă reclamanta nu a renunțat la calea administrativ

jurisdicțională înainte de a fi pronunțată o soluție, trebuie să aștepte

soluționarea, iar în cazul în care s-a dat o soluție, aceasta este supusă

cenzurii instanței de judecată.

Astfel, s-a reținut

că Decizia nr. 189 din 6 octombrie 2006, prin care se suspendă soluționarea

cauzei este o soluție asupra contestației, așa cum este definită în art. 186 alin.

(4) C. proc. fisc., iar procedura administrativă urmează a fi reluată la

încetarea motivului care a determinat

suspendarea

potrivit art. 184 alin. (3) C. proc. fisc.

În

consecință, în raport cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, instanța

de fond a reținut că este inadmisibilă acțiunea formulată direct în fața

instanței de contencios administrativ, prin care se contestă actul

administrativ fiscal, în speță procesul-verbal de control, cu privire la care

se află în curs de soluționare contestația formulată în condițiile Codului de

procedură fiscală.

Împotriva sentinței

civile nr. 169/CA/2006 - P.I. din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a declarat

recurs reclamanta SC S. SRL Oradea.

Prin motivele de

recurs, recurenta-reclamantă critică soluția instanței de fond atât în ceea ce

privește considerentele reținute cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, cât

și cu privire la fondul cauzei.

Astfel, recurenta arată că a formulat contestație împotriva procesului-

verbal de control, contestația fiind

înregistrată la D.R.V. Oradea la data de 10 iulie 2006, iar organul fiscal,

fără a soluționa pe fond contestația, a emis la 6 octombrie 2006, la aproape 3

luni de la data înregistrării acesteia, o decizie prin care, în temeiul art. 184

alin. (l) lit. a) coroborat cu art. 186 C. proc. fisc., a dispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe

latura penală.

Față de

această situație, recurenta-reclamantă susține că organul

fiscal nu a respectarea termenul de 45 de zile

prevăzut de art. 199 C. proc. fisc.

, nesocotind astfel imperativul

soluționării contestației

într-un termen

rezonabil. În acest sens, recurenta face trimitere la hotărârile

C.E.D.O.

invocate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 208/2000. În același sens,

face referire recurenta la Hotărârea C.E.D.O. din 9 decembrie 1994 în cauza S. și

M. contra Olandei, susținând că aspectele reținute de instanța europeană sunt

valabile și în cazul contestațiilor formulate în temeiul art. 185 alin. (l) C.

proc. fisc., întrucât contestația nu suspendă executarea actului administrativ

fiscal, astfel că nesoluționarea contestației are caracter împovărător prin perceperea

dobânzilor și penalităților.

Mai susține

recurenta că termenul de 45 de zile prevăzut de art. 199 C. proc. fisc. are caracter imperativ, iar nerespectarea sa constituie, în sensul art. 2 alin. (l)

lit. g) din Legea nr. 554/2004, un caz de nesoluționare a cererii în termenul

legal, ceea ce dă dreptul la introducerea acțiunii în contencios administrativ

în temeiul art. 8 alin. (l) teza finală din Legea nr. 554/2004.

Totodată,

recurenta-reclamantă susține că art. 31 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a abrogat

implicit prevederile art. 175 alin. (2) C. proc. fisc.

Recursul

este nefondat.

Având în vedere că instanța de fond s-a pronunțat prin considerentele

sentinței civile atacate numai asupra

inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanta SC S. SRL Oradea, fără a

analiza fondului

litigiului, nu au fost

prezentate și nici nu vor fi analizate motivele de recurs

referitoare la

legalitatea actului ce formează obiectul pricinii, întrucât aspectele de fond

trebuie să fie analizate în primul rând de instanța fondului, neputând fi

soluționate pentru prima dată în recurs.

În cauză, se

constată că reclamanta SC S. SRL Oradea a înțeles să formuleze acțiune în

temeiul Legii nr. 554/2004 împotriva procesului-verbal de control încheiat de

inspectorii D.R.V. Oradea, deși pe rolul organului fiscal se afla contestația

împotriva aceluiași act a cărei soluționare fusese suspendată până la

soluționarea definitivă a laturii penale, procedura urmând a fi reluată la

încetarea motivului care a determinat suspendarea (Decizia nr. 189 din 06

octombrie 2006).

Înalta Curte de Casație și

Justiție s-a pronunțat în mod constant în sensul că, potrivit art. 188 alin. (2)

C. proc. fisc., republicat, coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate

forma obiectul acțiunii în contencios administrativ decizia pronunțată în

soluționarea

contestației formulate

împotriva actului administrativ fiscal, iar nu, în mod

direct, actul

administrativ fiscal (Decizia nr. 3986 din 15 noiembrie 2006), întrucât, în

privința actelor administrative fiscale este obligatorie parcurgerea procedurii

administrative obligatorii prevăzute de Titlul IX, Capitolele I și II C. proc.

fisc., republicat. (Decizia nr. 106 din 17 ianuarie 2006; Decizia nr. 4260 din

29 noiembrie 2006).

Cu motivarea de mai

sus, soluția instanței de fond este corectă și legală, urmând a fi înlăturate

considerentele Curții de apel prin care procedura de contestare reglementată de

Codul de procedură fiscală a fost calificată drept jurisdicție administrativă

specială în sensul art. 6 din Legea nr. 554/2004.

Nu poate fi primită

critica din recurs referitoare la nerespectarea de către organul fiscal a

termenului rezonabil de soluționare a contestației împotriva procesului-verbal

de control, întrucât, în speță, nesoluționarea

contestației, ca urmare a suspendării până la soluționarea definitivă a

laturii

penale, își găsește temei legal în dispozițiile art. 184 alin. (l)

lit. a) C. proc. fisc., republicat și reprezintă o aplicare necesară a

principiului de drept „penalul ține în loc civilul". Totodată, față de

aspectele invocate de recurenta-reclamantă cu referire la Decizia nr. 208/2000, Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 438/2006, Curtea

Constituțională a reținut că dispozițiile art. 185 alin. (l) lit. a) C. proc.

fisc.

, a căror aplicare s-a făcut în speță

prin Decizia nr. 189 din

6 octombrie 2006 emisă de A.N.A.F., nu

contravin art. 21 alin. (3) din Constituție, republicată, care statuează că

„Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un

termen rezonabil".

De asemenea, este

neîntemeiată critica referitoare la faptul că art. 31 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

a abrogat implicit art. 175 alin. (2) C. proc. fisc., întrucât dispozițiile

respective se regăsesc și în forma republicată a Codul de procedură fiscală, ulterioară

intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat de SC S. SRL Oradea,

împotriva sentinței civile nr. 169/CA/2006 - P.I. din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reținând că

acțiunea este inadmisibilă pentru împrejurarea că nu a fost finalizată

procedura administrativă de contestare reglementată de Codul de procedură

fiscală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC S. SRL Oradea, împotriva sentinței civile nr. 169/CA/2006 - P.I.

din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 martie 2007.