ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1675/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 169/CA/2006 - P.I. din 23 octombrie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea prin care reclamanta SC S. SRL Oradea, în contradictoriu cu pârâta A.N.V. prin D.R.V. Oradea - S.S.C.V., a solicitat constatarea nulității procesului verbal de control din 16 iunie 2006 încheiat de inspectorii din cadrul D.R.V. Oradea, și, în subsidiar, să se dispună anularea acestui act. În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare. Prin acțiune, reclamanta a arătat că procesul verbal atacat nu cuprinde mențiuni cu privire la audierea contribuabilului, lipsă care, potrivit art. 43 alin. (2) din O.G.

nr. 92/2003, atrage nulitatea actului. Cu privire la nelegalitatea procesului-verbal, reclamanta arată că organul de control, în urma verificărilor efectuate a constatat diferențe valorice între facturile prezentate de exportator autorităților vamale din Italia și facturile prezentate autorităților vamale din România, dar societatea nu a avut cunoștință de existența altor facturi, decât cele comunicate în mod oficial de exportatori cu ocazia livrării mărfurilor achiziționate. Se mai arată că facturile reținute de organul de control nu îi sunt opozabile deoarece nu i-au fost comunicate și nu au fost înregistrate în contabilitatea societății reclamante. Reclamanta a formulat contestație împotriva procesului-verbal de control, contestație înregistrată la D.R.V.

Oradea la data de 10 iulie 2006, dar nu a primit nici un răspuns deși termenul de soluționare este de 30 de zile. La termenul de judecată din 9 octombrie 2006, instanța a pus în vedere reclamantei să facă dovada că a renunțat la calea administrativ jurisdicțională promovată și să depună decizia prin care se ia act de renunțare la calea administrativ jurisdicțională. La termenul de judecată din 23 octombrie 2006, reclamanta a depus Decizia nr. 189 din 6 octombrie 2006 emisă de A.N.A.F., prin care a fost suspendată soluționarea contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.

În aceste condiții, instanța, în baza rolului activ, a pus în discuția reclamantei dacă înțelege să atace această decizie sau menține acțiunea așa cum a fost formulată. Față de poziția reclamantei în sensul că menține acțiunea așa cum a fost formulată și anume anularea procesului verbal de control fără să atace decizia pronunțată s-a pus în discuția părților admisibilitatea acțiunii. Verificând admisibilitatea unei acțiuni directe în instanță prin care se cere anularea unui act de control fiscal, atâta timp cât există o decizie dată în soluționarea contestației, se constată că cererea este inadmisibilă. Raportat la prevederile art. 175 - 188 C. proc. fisc., Curtea de apel a reținut că în cazul în care s-a pronunțat o decizie chiar și de suspendare a soluționării cauzei, acesta este actul care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ.

Totodată, în raport cu art. 6 din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel a reținut că judecata administrativă în baza contestației și judecata directă la instanță nu pot fi introduse în paralel, deoarece în această situație s-ar putea pronunța două hotărâri în aceeași materie, ambele având caracterul de titlu executoriu. A mai reținut instanța de fond, că dacă reclamanta nu a renunțat la calea administrativ jurisdicțională înainte de a fi pronunțată o soluție, trebuie să aștepte soluționarea, iar în cazul în care s-a dat o soluție, aceasta este supusă cenzurii instanței de judecată. Astfel, s-a reținut că Decizia nr. 189 din 6 octombrie 2006, prin care se suspendă soluționarea cauzei este o soluție asupra contestației, așa cum este definită în art. 186 alin. (4) C. proc.

fisc., iar procedura administrativă urmează a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea potrivit art. 184 alin. (3) C. proc. fisc. În consecință, în raport cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a reținut că este inadmisibilă acțiunea formulată direct în fața instanței de contencios administrativ, prin care se contestă actul administrativ fiscal, în speță procesul-verbal de control, cu privire la care se află în curs de soluționare contestația formulată în condițiile Codului de procedură fiscală. Împotriva sentinței civile nr. 169/CA/2006 - P.I. din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC S. SRL Oradea.

Prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă critică soluția instanței de fond atât în ceea ce privește considerentele reținute cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, cât și cu privire la fondul cauzei. Astfel, recurenta arată că a formulat contestație împotriva procesului- verbal de control, contestația fiind înregistrată la D.R.V. Oradea la data de 10 iulie 2006, iar organul fiscal, fără a soluționa pe fond contestația, a emis la 6 octombrie 2006, la aproape 3 luni de la data înregistrării acesteia, o decizie prin care, în temeiul art. 184 alin. (l) lit. a) coroborat cu art. 186 C. proc. fisc., a dispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală.

Față de această situație, recurenta-reclamantă susține că organul fiscal nu a respectarea termenul de 45 de zile prevăzut de art. 199 C. proc. fisc. , nesocotind astfel imperativul soluționării contestației într-un termen rezonabil. În acest sens, recurenta face trimitere la hotărârile C.E.D.O. invocate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 208/2000. În același sens, face referire recurenta la Hotărârea C.E.D.O. din 9 decembrie 1994 în cauza S. și M. contra Olandei, susținând că aspectele reținute de instanța europeană sunt valabile și în cazul contestațiilor formulate în temeiul art. 185 alin. (l) C. proc. fisc., întrucât contestația nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, astfel că nesoluționarea contestației are caracter împovărător prin perceperea dobânzilor și penalităților.

Mai susține recurenta că termenul de 45 de zile prevăzut de art. 199 C. proc. fisc. are caracter imperativ, iar nerespectarea sa constituie, în sensul art. 2 alin. (l) lit. g) din Legea nr. 554/2004, un caz de nesoluționare a cererii în termenul legal, ceea ce dă dreptul la introducerea acțiunii în contencios administrativ în temeiul art. 8 alin. (l) teza finală din Legea nr. 554/2004. Totodată, recurenta-reclamantă susține că art. 31 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a abrogat implicit prevederile art. 175 alin. (2) C. proc. fisc. Recursul este nefondat.

Având în vedere că instanța de fond s-a pronunțat prin considerentele sentinței civile atacate numai asupra inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanta SC S. SRL Oradea, fără a analiza fondului litigiului, nu au fost prezentate și nici nu vor fi analizate motivele de recurs referitoare la legalitatea actului ce formează obiectul pricinii, întrucât aspectele de fond trebuie să fie analizate în primul rând de instanța fondului, neputând fi soluționate pentru prima dată în recurs. În cauză, se constată că reclamanta SC S. SRL Oradea a înțeles să formuleze acțiune în temeiul Legii nr. 554/2004 împotriva procesului-verbal de control încheiat de inspectorii D.R.V.

Oradea, deși pe rolul organului fiscal se afla contestația împotriva aceluiași act a cărei soluționare fusese suspendată până la soluționarea definitivă a laturii penale, procedura urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea (Decizia nr. 189 din 06 octombrie 2006). Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în mod constant în sensul că, potrivit art. 188 alin. (2) C. proc. fisc., republicat, coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ decizia pronunțată în soluționarea contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal, iar nu, în mod direct, actul administrativ fiscal (Decizia nr. 3986 din 15 noiembrie 2006), întrucât, în privința actelor administrative fiscale este obligatorie parcurgerea procedurii administrative obligatorii prevăzute de Titlul IX, Capitolele I și II C. proc.

fisc., republicat. (Decizia nr. 106 din 17 ianuarie 2006; Decizia nr. 4260 din 29 noiembrie 2006). Cu motivarea de mai sus, soluția instanței de fond este corectă și legală, urmând a fi înlăturate considerentele Curții de apel prin care procedura de contestare reglementată de Codul de procedură fiscală a fost calificată drept jurisdicție administrativă specială în sensul art. 6 din Legea nr. 554/2004. Nu poate fi primită critica din recurs referitoare la nerespectarea de către organul fiscal a termenului rezonabil de soluționare a contestației împotriva procesului-verbal de control, întrucât, în speță, nesoluționarea contestației, ca urmare a suspendării până la soluționarea definitivă a laturii penale, își găsește temei legal în dispozițiile art. 184 alin. (l) lit. a) C. proc.

fisc., republicat și reprezintă o aplicare necesară a principiului de drept „penalul ține în loc civilul". Totodată, față de aspectele invocate de recurenta-reclamantă cu referire la Decizia nr. 208/2000, Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 438/2006, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 185 alin. (l) lit. a) C. proc. fisc. , a căror aplicare s-a făcut în speță prin Decizia nr. 189 din 6 octombrie 2006 emisă de A.N.A.F., nu contravin art. 21 alin. (3) din Constituție, republicată, care statuează că „Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil". De asemenea, este neîntemeiată critica referitoare la faptul că art. 31 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a abrogat implicit art. 175 alin. (2) C. proc.

fisc., întrucât dispozițiile respective se regăsesc și în forma republicată a Codul de procedură fiscală, ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat de SC S. SRL Oradea, împotriva sentinței civile nr. 169/CA/2006 - P.I. din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reținând că acțiunea este inadmisibilă pentru împrejurarea că nu a fost finalizată procedura administrativă de contestare reglementată de Codul de procedură fiscală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S. SRL Oradea, împotriva sentinței civile nr. 169/CA/2006 - P.I. din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2007.